Am învățat că a aștepta după alții înseamnă timp pierdut și amânări inutile.

Am învățat că nu are rost să mă zbat să fac parte dintr-o viață în care nu sunt dorit și nici să rămân în locuri unde nu mai am niciun rost.
Am învățat să fiu mai rezervat în a mă implica sufletește și să fac diferența între cei care mă iubesc și cei care doar mă folosesc.
Am învățat că rațiunea nu poate fi mereu în consens cu inima și că ambele pot fi supuse rătăcirilor.
Am învățat că iubirea nu trebuie păzită.
Am învățat că nu merită să plâng după oamenii care nu m-au iubit și care m-au abandonat. Că aceia care m-au însoțit o perioadă pe drumul meu, iar apoi au cotit brusc pe alte drumuri, nu au fost decât niște umbre, care doar m-au privat de soare…

Am învăţat că poţi continua încă mult timp, după ce ai spus că nu mai poţi.

Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate. Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.
Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc, dar nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc. Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.
Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei găsi puterea de a-l ajuta.
Am învăţat că scrisul ca şi vorbitul poate linişti durerile sufleteşti . Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede…

Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit.

Comments are closed.