Ca să înțelegi cine e EA cu adevărat, ridică-ți privirea până la începutul tuturor lucrurilor căci în EA vei găsi matricea din care s-a născut, cândva, totul.

Ea este dătătoarea de viață, poarta dintre lumi, păstrătoarea tainelor existenței. Dacă pricepi cine este EA cu adevărat, așează-te cu adorație la picioarele sale și iubește-o până la sfârșitul vremurilor și dincolo de aceasta!

Mai știm, oare, să iubim naiv, inocent, să oferim totul în dragostea noastră sau suntem mereu măcinați de constrângeri și resentimente? Și dacă iubim încă, naivi, ce să iubim ? Putem iubi lumea, putem iubi clipa, pe cei de lângă noi , putem iubi totul. Dar plăcerea de a oferi dragoste, implică riscul de a fi raniți, de a ni se răspunde cu ură … neînțelegerea celor din jur ne poate face să nu mai iubim nimic … dar, pană la urmă, iubirea fie ea și pentru o clipă merită toate aceste riscuri ale eșecului.

Uneori te simți gol pe dinăuntru. Simți un vid interior, o enormă lipsă a… “ceva”. Nu știi cauza: acel “ceva” este extrem de vag, chiar dacă sentimentul golului interior este foarte puternic… Și aștepți și speri să ți se întâmple ceva mult mai bun, astfel încât să te simțim mai puțin singur, mai puțin gol.

Dorința de a ne înțelege și de a înțelege viața este o sete profundă. Și există, de asemenea, setea adâncă de a fi iubit și de a iubi. Suntem pregătiți să iubim și să fim iubiți. Este firesc să fie așa. Și, pentru că te simți gol pe interior, încerci să afli o destinație pentru iubirea ta. Și uneori, fără a avea timp să te înțelegi, găsești deja acea destinație. Iar când îți dai seama că, firesc, nu toate speranțele și așteptările pot fi îndeplinite de către persoana spre care ți-ai îndreptat iubirea, vei continua să te simți gol…

Căci, căutand mereu o cale de mijloc, între a iubi “nebunește” și a nu fi rănit, nu vom reuși să iubim nimic cu adevărat.

Comments are closed.