De când nu mai ești în viața mea , nimic nu mai e la fel…

De când nu mai ești în viața mea , nimic nu mai e la fel. Totul și-a pierdut importanța, totul este gri, uniform, fără sens și insipid. Ai fost cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat în viața, ca un fel de vis pe care tot timpul mi-a fost frică să îl pierd, să mă trezesc și să îmi dau seama că nu e adevărat.

Credeam că mi-a trecut, credeam că amintirea ta se va șterge, că totul își va reveni la normal, dar m-am înșelat groaznic: e suficient să te văd online, să citesc mesajele pe care mi le-ai trimis de-a lungul timpului și durerea conștientizării că nu mai eăti acolo mă apasă, mă strivește, mă sufocă.

Te vreau înapoi, îmi e dor de tine, te iubesc.

Am încercat să mă pierd în alcool, în muncă până la epuizare, să mă abandonez în brațele altei femei, dar nu a funcționat. Nu pot, nu vreau, ești omniprezentă în mintea mea.

Câteodată te urăsc, câteodată îmi vine să te ucid cu mâinile goale, câteodată vreau să vin la tine la ușă să urlu și să sparg totul în jur, câteodată vreau să plec, să îmi iau lumea în cap, să nu te mai văd în viața mea, câteodată vreau să îmi smulg inima din piept, dar niciodată nu îmi ești indiferentă.

De ce, la dracu, de ce? Ce ai tu și nu au alte femei? Ce naiba mi-ai făcut, cum se face că un om care nu își pierde calmul și cumpătul niciodată se lasă dominat de emoții? Nu mai pot să fac nimic, totul îmi iese prost. Îmi e frică să rămân singur, îmi este frică de noapte, de gânduri, de telefon sau de clipa când o să ne întâlnim întâmplător pe stradă.

Te vreau înapoi, să mă pierd în brațele tale, să îmi redai zâmbetul sincer și bucuria de a trăi. Te iubesc, și nu știu unde o să ducă toată chestia asta. Vino te rog, ascultă-mă: De când nu mai ești în viața mea… nimic nu mai e la fel.

Distribuie acest articol și prietenilor tăi: