Prieteni adevăraţi sunt aceia care au depăşit graniţele prieteniei obişnuite…

Prieteni adevăraţi sunt aceia care au depăşit graniţele prieteniei obişnuite, prietenia lui „Ce mai faci” şi „Cum mai eşti”. Prietenia telefonului de „La Mulţi Ani ” şi „Crăciun Fericit”

Prieteni adevăraţi sunt aceia care, dincolo de bucurii şi necazuri, tristeţi şi nefericiri, bani şi linguriţe de argint, se regăsesc în aceiaşi barcă, chiar dacă unul vâsleşte în ape repezi şi cristaline şi celălalt în ape tulburi şi învolburate.

Aceia care au devenit emigranţi pe un teritoriu neutru tuturor dar personal lor.

Nevoia de apropiere defineşte emigranţii.

Cineva îţi este într-adevăr prieten atunci când simţi, vorbind cu el, că vorbeşti de fapt cu tine.

Eşti prietenul cuiva atunci când reuşeşti să te bucuri de succesul lui, în ciuda eşecurilor tale.

Dacă nu… dacă simţi acel vierme de invidie… atunci prietenia voastră a fost scrisă pe nisip şi la primul val s-a risipit.

De obicei nu eşti invidios pe succesul altora dacă tu, ca om îţi ştii capacităţile şi limitele. Dacă tu ţi-ai găsit echilibrul personal şi fericirea interioară. Dacă ai înţeles că ceea ce pe alţii îi face fericiţi, pe tine nu te încălzeşte şi ceea ce alţii consideră stagnare, pentru tine este de fapt stabilitate. Atunci când înţelegi că fiecare are fericirea croită după propria-i nevoie şi dorinţa.

Când eşti invidios pe un prieten eşti de fapt supărat pe tine, pe toate trenurile pierdute, pe toate eşecurile.

Nu-ţi pui la socoteală neşansa şi nenorocul şi poate delăsarea ci, în subconştient, dai vina pe toţi şi toate.Şi, succesul prietenului tău îţi trezeşte toate acele sentimente adormite.

Poate este greu să-ţi sapi prietenia în stâncă, ia multă străduinţa şi sudoare, poate joacă pe nisip e mai plăcută, dar, după ani şi ani, ce-i dăltuit în piatră rămâne.Chiar dacă valurile se străduiesc să sape şi să distrugă…

Distribuie acest articol și prietenilor tăi: