Ia-l de mână, ceartă-l, obligă-l să te asculte ! Spune-i ce simți, spune-i ! Ți-ai oferit timpul tău lui, timp din viața ta, l-ai iubit, l-ai protejat…

Ai putea spune că cei fără curaj sunt cei mai fericiți, dar ei chiar nu sunt fericiți. Mimează un sentiment și se ascund după plăcerea unui moment. Uită că există și o zi de mâine. Uită că pe oameni nu-i poți șterge cu buretele din viața ta și mai uită că toate acele momente în doi nu se mai repetă!

Așa se întâmplă când un om nu are o destinație precisă în minte. Apare în zeci de povești și totuși nici măcar una dintre acele povești nu e a lui. Așa fac și cei care preferă relațiile tampon, care preferă o singurătate în doi, pentru că prea puțini mai sunt acei oameni care se pun în pat lângă un om pe care îl au și în minte, dar și în suflet!

Fii împăcată cu tine însăți că măcar ai încercat să îl oprești…Consideră că a fost o lecție de viață, din care să înveți ceva. O lecție în care până și omul la care te aștepți cel mai puțin, într-o zi o să plece și o să te lase singur când îți este cel mai greu.

Curaj dragă, curaj dragă inimă! Că mai sunt multe de făcut, multe de văzut, dar mai ales multe de iubit! Pentru că nimic nu se compară cu acel sentiment ca atunci când găsești bucăți din tine în alt om. Și dacă ne-am aduce aminte în fiecare zi că am putea pierde pe acel cineva din inima nostră în orice moment, am iubi mult mai tare, mai puternic, am dat mai mult din noi și am fi mult mai liberi. Nu pentru că nu am avea nimic de pierdut, doar pentru că mereu poți pierde!

Curaj dragă, curaj…!

 

Comments are closed.