Tag

ani de fericire

Browsing

Port în suflet o iubire tristă care-mi face pașii grei să rămână mult în urma ochilor visatori. Nimeni nu-mi mai așterne un zâmbet la picioare să-mi fie drumul mai lin, nimeni nu-mi mai spune vorbe frumoase să-mi fie visele mai luminoase, soarele se-ndepărtează în apus și-mi rămâne tovarăș de drum doar frigul nopții.

Visele sunt date oricui vrea să le ia, dar iubirile rămân doar celor care ajung la ele, care au norocul să le găsească.
Port în suflet o iubire tristă, cioburile visului meu cel mai frumos, la care nu pot să renunț, pare imposibil să le mai pot aduna înapoi la loc dar sunt tot ce mi-au rămas, fără ele nu mai am nimic, fără ele pașii mei se vor opri…
Viața e o luptă și fiecare clipă de iubire e o victorie, viața e o luptă și eu sunt atât de infrânt!

Privesc de la fereastra sufletului meu femeia singuratică ce se pierde-n ceață… aș vrea s-o chem dar nu mai am cuvinte, aș vrea s-o însoțesc dar nu mai găsesc drumul spre ea. Geamul se aburește cu lacrimi, îl șterg disperat s-o văd până în ultima clipă, se vor sfărâma ani de fericire sub greutatea acestor momente cumplite, dar nu-mi pasă, tot ce contează e ea, nebunia durerii mă cheamă irezistibil, atât de mult pentru atât de puțin…

Doamne, dintre toate lucrurile pe care le-ai lăsat să se frângă de ce n-ai lăsat și-astfel de clipe să piară pentru totdeauna înecate în lacrimile celor neiubiți.

Doamne grea povară lași visătorilor, poate noi oamenii chiar am furat focul zeilor fără să-nțelegem decât prea târziu ce povară ne-am luat… și totuși poate într-o zi vom învăța cum să ne încălzim fără să ne ardem , cum să ne împlinim visele fără să ne rănim atât de rău.

Adio femeie singuratică, în urma ta rămâne același drum mereu la fel de-ncețoșat… într-o zi mă voi pierde și eu în ceața lui dar îmi doresc să las în urmă ceva mai frumos…