Tag

barbat inselat

Browsing

Potrivit statisticilor numărul femeilor care îşi înşală partenerul este tot mai mare. Femeile înşală, iar bărbaţii nu iartă. Bărbaţii nu mai pot fi denumiţi “sexul infidel”, dar pot fi catalogaţi “sexul neiertător”.

“Bărbaţii îşi pot trece cu vederea propria infidelitate foarte uşor, dar când vine vorba de infidelitatea partenerei de cuplu le vine mult mai greu să judece în aceeaşi manieră”, susţine terapeutul Phillip Hodson.

La fel, femeile se arată mai dispuse să ierte infidelitatea partenerului, decât o fac bărbaţii, arată dailymail.co.uk.

Aşadar, în timp ce femeile tind să-i egaleze pe bărbaţi în ceea ce priveşte infidelitatea, ei nu se clintesc din loc în a ne egala pe noi la capitolul iertare a infidelităţii.

Diferenţa de optică dintre bărbaţi şi femei

Consilierul de cuplu, Paula Hall spune că, spre deosebire de femeie, bărbatul se gândeşte automat la despărţire dacă află de infidelitatea partenerei.

“Pentru bărbaţi, componenta sexuală a infidelităţii contează, în timp ce femeile sunt mai predispuse să întrebe partenerul infidel dacă-şi iubeşte amanta. Femeile se simt mai ameninţate dacă partenerul s-a implicat emoţional în aventură. Pentru bărbaţi contează partea sexuală din cadrul infidelităţii femeii”, precizează consilierul.

Potrivit terapeutului Hodson, femeia înşelată îşi simte demnitatea ştirbită, în timp ce bărbatul îşi simte masculinitatea atacată, ajungând chiar să considere că şi-a pierdut identitatea.

De ce creşte numărul femeilor infidele?

“Motivul principal îl reprezintă câştigarea independenţei financiare a femeii. Dependenţa financiară o determina pe femeie să rămână într-o căsnicie nefericită”, crede consilierul Keren Smedley.

Un alt motiv, potrivit consilierului, îl reprezintă ascensiunea profesională şi tentaţiile de la locul de muncă. Orele târzii petrecute la birou şi călătoriile de afaceri înseamnă mai puţin timp petrecut cu partenerul de cuplu şi mai mult timp petrecut în compania diferitelor tentaţii.

Nu în ultimul rând, unele femei se decid să-şi ia zborul atunci când copiii şi-au dobândit independenţa, neavând motiv să mai conserve o căsnicie nefericită.

În principiu femeile înşală din acelaşi motiv ca şi bărbaţii, din lipsă de atenţie şi afecţiune, consideră Paula Hall.

Statistici îngrijorătoare privind infidelitatea

Până una alta, infidelitatea se află în top 3 al motivelor de divorţ. Studii recente arată că bărbatul este mai predispus să divorţeze din cauza infidelităţii partenerei faţă de femeile căsătorite şi înşelate.

Potrivit unui studiu, unu din şapte oameni implicaţi în relaţii este infidel. 15% dintre bărbaţi au recunoscut că şi-au înşelat partenera, spre deosebire de 10% dintre femei, potrivit lemondrop.com.

Aşadar, cuplurile ar trebui să stabilească de la bun început ce constituie în viziunea lor un act de infidelitate şi cât de mult contează pentru fiecare acest aspect în relaţia de cuplu.

         

Ca unul care a fost mințit de puține ori la viata sa, dar de multe ori tocmai de persoana care i-a jurat să spună adevărul și numai adevarul, am înțeles și eu unde începe și unde se termină arta mitomaniei la femei. Și nici măcar nu ne referim la mitomanie, ci la minciuni nevinovate, la minciunile provenite din vreo cauză pierdută și negăsită niciodată iar a adevărului.

De fapt, nu o să auzi niciodată o femeie admițând că a mințit. Cel mult îți va explica motivele pentru care a făcut-o. Femeile se pricep să machieze adevărul la fel de bine cum își pictează și fețele. Știți că atunci când femeile se străduiesc să fie cel mai sincere, atunci mint cel mai bine, cel mai frumos și cel mai plastic? Și poate că și cel mai dramatic?

Probabil că da…

În orice femeie se ascunde o poveste de viață și de moarte. În orice femeie se ascunde o tragedie și o comedie căci astfel femeile nu își percep sensul existentei lor pe acest pământ. Cel mai râu însă este atunci când femeia își descoperă pasiunea pentru dramă. Atunci încep și aici se nasc minciunile. Dincolo de orice minciună, se afla un mare adevăr, o explicație mai plauzibilă decât toate adevărurile lumii. Și dintre toate, binele tău, adică iubirea ei și binele vostru, pare a fi cea mai veridică.

După explicație, urmează partea cu lăsarea adevărului deoparte. Te-ai putea lăsa păcălit și ai putea chiar crede că nu a mințit. Femeia nu a expus realitatea altfel, ci doar a folosit cuvintele într-un alt fel. Femeile se pricep al naibii de bine nu să mintă, ci să dea o altă față realității. Realitatea este dată frumos și cu finețe la îmbobocit, iar apoi pusă să dea în floare. În final un bărbat este îndemnat să îngenuncheze și să culeagă petalele de pe jos, adică un bărbat ajunge să ingurgiteze minciunile care i-au fost îndrugate. Pentru că probabil o iubește…

Mincinoasă poate fi orice femeie de la fetița de 5 ani până la femeia adultă de 50 de ani. Există mincinoasele ingenue, inocente, cele care mint fără să-și dea seama și fără să realizeze. Sunt femeile copii. Există femeile mature, care mint conștient, pertinent și o recunosc cu rușine. Sunt femeile mincinoase. Există apoi femeile care fac din minciună un fel de viață. Sunt femeile mitomane, cele care mint impertinent.

Nu orice bărbat poate minți la fel de bine ca o femeie. Pentru o minciună îți trebuie talent, neobrăzare, trebuie să fi fost investit cu darul divin de a crede cu tărie în ceea ce minți. Femeile mint bine.

Trag oblonul negru la fereastra mea. Nu mai vreau decepții, vreau singurătate, nu mai vreau iubire, voi abandona.

Avusesem dreptul și eu, ca oricare, la o nebunie, la un ultim glonț .Ultima speranță, ultima-ncercare .Dar în magazie era doar gablonz. Nu-i nici o problemă, toate-s foarte bune. Te-am iubit desigur, cum mi-ar sta să neg… Și cu pasiune, și cu voluptate .

Și credeam în tine…Hai, întinde mâna pentru despărțire. Schimbă-ți telefonul, că și eu mi-l schimb .Salutări miresei, salutări la mire, Poate se rezolvă toate între timp. Întră în multime, nimeni n-o să știe .Două, trei persoane care ne-au ascuns. Eu voi ține minte scurta nebunie. Și-ntrebarea noastră fără de răspuns. Firea ta ciudată n-o voi regăsi-o. Nici n-ar fi nevoie, tu ramâi un mit.

Vocea ta m-a încântat de parcă un înger mi-a cântat… iar dacă din viața mea, tu ai vrea să pleci… cine o să-mi mai zâmbească și cu iubire în ochi să mă privească?

Cine o să mă îndrume cât mai bine? Fără tine viața mea un coșmar ar fi, un coșmar cumplit din care nu m-aș mai trezi. Dacă aș putea să îmi pun o dorință înainte să plec din preajma ta iubito, să plec acolo sus de nu te-aș pierde din privirea mea plină de iubire, ca în momentele în care tu, frumoasa mea, erai lângă inima mea, aceea ar fi să te mai am o dată la inima mea și să plângem pentru despărțirea care ne va separa pe veci și să ne dezvăluim sufletele dornice de iubire, să le împreunăm pentru o ultima dragoste de neuitat… nesfârșită.

Ramâi o amintire. Una plăcută totuși. Amintirile ne țin întotdeauna vii,cu capul pe umeri,sperând la ceva mai bun,mai frumos…

Nuntă fericită, te-am iubit, adio, Nu întoarce capul, pleacă, te-am iubit! Vezi că se confirmă bârfa despre mine: Te-am lăsat deodată crud și nefiresc .Vreau singurătate. Totuși ține minte, ține bine minte : te salvez de mine fiindcă te iubesc.

Nu este nimic mai de dorit decât un barbat care își cunoaște limitele, respectă granițele și, cu răbdare, cu blândețe – și totuși persistent – face o femeie să se abandoneze și să își extindă granițele ca să îl lase pe el înăuntru.

Doar pe el. Un bărbat care își tratează femeia ca pe o doamnă nobilă în timpul zilei și o seduce cu înverșunare, ca pe o femeie ușoară, noaptea. Un bărbat care este generos cu cuvintele, pentru că înțelege nevoia fără-de-moarte a femeii să fie hrănită cu cuvinte de dragoste și aprecieri.

Și care, în același timp, trece dincolo de elocvență și chiar face lucruri și își onorează sentimentele pentru o femeie – cu fapte. Un barbat cu limite …

Oamenii sunt asemenea râurilor; apa în toate râurile este la fel, una și aceeași, dar fiecare râu este aici îngust, colo repede, dincolo lat, acum liniștit, apoi curat, când rece, când tulbure, când cald. La fel și oamenii.

În mod sigur vi s-a întâmplat să vă simțiți fericiți fără un motiv anume.

Chiar dacă ziua a fost una de rutină, plictisitoare pe alocuri sau agitată, după caz, în momentul acela de liniște și de singurătate nu te simți stingher, obosit sau dezamăgit. Parcă tot ce te durea până mai ieri a dispărut și a fost rapid înlocuit de un sentiment de bine și de liniște sufletească. Problemele nu s-au făcut nicidecum nevăzute, grijile au rămas aceleași, oamenii din jur la fel.

Numai mie mi s-a mărit optimismul, la fel cum crește aluatul în care se pune drojdie. După zile de furtuni, iată că soarele apare tiptil tiptil și-mi bate în geam.

N-am perdea, așa că intră nestingherit și scaldă toată încăperea în raze calde de lumină. Nu mă mai simt îngrădită de propriile-mi deziluzii și neîmpliniri. Mă simt într-un anume fel liberă.Am senzația aceasta dulceagă de libertate atunci când am noi vise, noi idealuri, noi planuri. Renasc din propria cenușă ca o pasăre Phoenix și încep să dau cu putere din aripi pentru a mă scutura de greutatea a ceea ce m-a doborât înainte.

Regretele. Regretele te îngreunează atât de tare și te macină cumplit. Îți aduc nefericire și nu fac decât să te țină pe loc. Azi mi le-am lăsat undeva jos, îngropate în cenușa din care spuneam că m-am ridicat. Regrete pentru ce am făcut sau n-am făcut, regrete pentru ce am spus sau n-am spus, regrete pentru timp pe care l-am pierdut inutil și regrete pentru timp de care nu am profitat cum trebuia. Am aripi și zbor. M-am împăcat cu mine!

Fiecare om poartă în el în embrion toate însușirile omenești, dar câteodată manifestă unele dintre ele, iar altădată altele și se întâmplă deseori să nu semene cu el însuși, cu toate că rămâne mereu una și aceeași ființă. Un barbat cu limite …

Nu mi-e dor de tine! În niciuna dintre zile și în niciuna dintre nopți! Mi-e dor de starea de atunci. De ce ai putut să-mi aduci în suflet, în minte, pe chip… De tot ce mi-ai zis și mi-ai zâmbit, mi-ai sărutat și mi-ai atins…

Trebuia să dansăm, ca prin somn, trebuia să ne scriem cântece în sânge, să visăm că ne iubim și să ne iubim ca-n vis…

Nu mi-e dor de tine! Doar de cât soare a fost în zilele și nopțile acelea! De câți fluturi mi s-au încâlcit, în zbor nebun, în vene, între gene, în glas…

Deloc nu mi-e dor de tine! Visez doar că mă vrei din nou, că lupți iar cu fiecare șoaptă și fiecare râs de vară ca să mă ai… Că mă rogi să vin, să rămân, să te am, să mă ai… Iar și iar și iar.

Nici o clipă nu mi-e dor de tine! Nu! Mi-e dor să mă iubesc pentru că te iubesc și să nu mă mai urăsc pentru asta. Mi-e dor ca tăcerea mea să nu mai fie semnul rănii provocate de absența ta, să se stingă și ultimul zvon al iubirii din mine.

Mi-e dor să te uit! Să nu revii tocmai când începe să-mi iasă asta. Să dau un restart vieții mele începând cu ziua aceea ploioasă de martie fără a salva modificările produse în mine.

Mi-e dor să nu mai iubesc greșit! Să mă înserez în fiecare zi cu liniște în ochi. Să mă înseninez în fiecare dimineață fără norul tău între pleoape, fără ninsori de dor, fără să-mi mai răsari între gânduri. Mi-e dor de pacea sângelui și-a ochilor mei triști. De visele fără tine…

Mi-e dor ca mintea și sufletul meu să urmeze același drum. Ca în zilele în care nu ne vorbim, să nu-ți mai spun nimic, să mă desfac de toate ispitele. Să pun totul pe foc fără să cred că ai puterea de a face lemnul ars să înverzească.

Mi-e dor să nu mă doară tăcerile de piatră dintre noi. Să mă adun tăcută, într-un plic, și să mă ascund în sertarul cu vechituri, pe mine, cea care te vrea. Să rup toate punțile care duc spre tine, să-ți arunc chipul în ceață și să te azvârl în uitare, să mi se pară că ai fost…

Mi-e dor să știu că ți-e dor, să mi se pară că ești. Atât. În rest…Nu mi-e dor de tine! În nicio zi, în nicio noapte, în niciun vis…

Scrisoare deschisă de la cea care a înșelat…

”Să nu mă întrebi de ce – nu voi ști probabil să îți răspund. Să nu mă acuzi de lacrimile care îți ard fața, asemenea acidului. Să nu mă ierți și să nu mă strigi.

Ia loc, te rog. Soarbe dintr-o cană o cafea amară. Sunt bune lacrimile mele?

Ți-aș povesti mai multe, dar vezi, nu timpul meu va fi cel care va durea. Așează-te și-ascultă-mi cântecul de jale, nu e minciună, nu e tristețe – un fagure de miere amar ca această cafea pe care ți-o ofer.

N-aș cunoaște răspunsul prin câte timpuri și pentru ce motive dar trădarea nu cunoaște reguli, nici timp, nici spațiu. Trădarea mea e trădată prin tine.

Cineva îmi spunea că exist pentru a face rău. Un amant trădat, obosit de explicații nocturne.

Altul, un încrezut în iubirea pe care i-o purtam, mă acuza că nu voi putea iubi niciodată. Vezi tu, anii mei se măsoară în iubiri…iubiri ratate, pierdute, rătăcite, înșelate sau furate.

Mai spune-mi o dată că mă iubești. Trecutul meu a devenit prezent iar prezentul va fi curând uitat; mai învață-mă odată amintirea, și iertarea, și pșstrarea. Mai învață-mă o dată rana.

Oare câte iubiri pierdute se răsucesc acum în mormântul iubirilor ucise? Și dacă le-am pierdut și le-am trădat, le-am aruncat fără să-mi pese că mă vor blestema, asemeni pruncilor izgoniți înainte de a lua viața. Iar blestemul iubirilor trecute mă apasă și mă rănește.

Învățăm să fim, învățăm să respirăm, învățăm gângurind să ne hrănim la sânul maicii noastre, învățăm să mergem, să citim, să dansăm, să iubim, să dezamăgim, să adorăm.

Învățăm pe rând, să înșelăm vise și să trădam oameni; învățăm, în final, să murim.. ”