Tag

când iubești și ești iubit

Browsing

Am fost învățați să credem că gelozia e strâns legată de dragoste. „Nu e îndragostit care să nu fie măcar puțin gelos” se spune. Nimic mai neadevărat.

Dacă spui că ești gelos din iubire spui de fapt că nu iubești suficient. Lucrurile sunt foarte clare după părerea mea, iubești cu toată ființa ta și atunci iubirea e adevărată și durabilă, sau nu iubești. Ți se pare doar că afecțiunea pe care i-o porți cuiva ar fi iubire, dar nu cobori în sufletul tău să vezi ce se întâmplă cu adevărat. Când iubești cu adevărat îți pui sufletul în palmele celuilalt fără să te întrebi ce va face acesta cu el. Ai încredere nemărginită în persoana pe care spui că o iubești. Când iubești îți picură miere în cuvinte, pentru că mereu cauți cuvinte – chiar inventezi unele noi – care să exprime ce simți.

Când iubești nu ai vise și planuri de viitor diferite de ale persoanei iubite. N-ai putea, pentru că ființa ta se simte desăvarșită doar alături de persoana pe care o iubești. Nu iubești numai acea persoană, îi iubești familia, îi iubești cățelul și floarea din fereastră. O iubești cu toate calitățile, dar mai ales cu toate defectele ei și ți se pare de-a dreptul fermecătoare și unică. Și chiar așa este, pentru că nimic nu este mai puternic pe lumea asta decât credința noastră. Nu, nu mă refer la credința religioasă aici, mă refer la credința-încredere în tot ce reprezintă persoana iubită.

Când iubești cu adevărat, fiecare lucru mic devine o mare bucurie pentru că o împarți cu acea persoană. Fiecare lucru pe care îl atinge capătă o aură de sfințenie și-ți dorești să-l păstrezi neatins ca într-un muzeu al iubirii. Fiecare lucru pe care îl primești în dar de la persoană iubită are o valoare nemăsurată și ești în stare să te lupți și cu balaurii poveștilor ca să nu-l pierzi.

Când iubești cu adevărat plutești în al noulea cer, dansând printre nori și persoana pe care o iubești ți se pare a fi un înger deși n-ai văzut niciodată cum arată unul.

Nevoia de a fi îndrăgostit și puterea de a iubi sunt aptitudini care ne diferențiază pe unii de ceilalți…..

Trăim între oameni care pot alerga mai repede decat alții, care sunt în stare să cânte și să audă armoniile lumii mai bine decât cei din jurul lor, care pot desena mai frumos sau mai urât, care pot visa în culori mai vii sau mai ofilite decât o fac semenii lor. ….

Trăim și printre oameni care pot iubi fără măsură sau care nu știu să își deschidă inima decât cu zgârcenie, printre oameni care sunt gata să moară pentru dragostea lor sau care ar putea muri de râs auzind de suferințele din iubire ale vreunui îndrăgostit incurabil……indiferent de ce se întâmplă, să trăim frumos, să simțim că trăim!

Ce se întâmplă oare când iubești și ești iubit dar NU SE POATE ?!?

Ce se întâmplă atunci când sintagma “dragostea invinge tot” se transformă din axiomă în negație? Când iubești pe cineva,când acel cineva te iubește dar din varii motive nu poți alătura sentimentele, când dragostea împărtășită reciproc stă fremătoare la barieră, așteptând să treacă “trenul interzis”, bariera să se ridice, iar dragostea, la fel ca și viața să-și urmeze cursul firesc. Indiferent de definiție, sentimentul este crunt.

Este crunt,crud și dureros să iubești și să te iubească și cu toate astea rațiunea,motivele și societatea să te despartă.

Să iubești și să-ți lipsească puterea de a te bucura de dragoste este poate printre păcatele capitale pe care le poate face un om. Bucuria vieții se transformă în frustrarea neputinței, dorința neîmplinită se transformă în amărăciune dorită, iar noi ne transformăm în criminali de sentimente și ne merităm orice soartă ne este decisă.