Tag

care a înșelat

Browsing

Potrivit statisticilor numărul femeilor care îşi înşală partenerul este tot mai mare. Femeile înşală, iar bărbaţii nu iartă. Bărbaţii nu mai pot fi denumiţi “sexul infidel”, dar pot fi catalogaţi “sexul neiertător”.

“Bărbaţii îşi pot trece cu vederea propria infidelitate foarte uşor, dar când vine vorba de infidelitatea partenerei de cuplu le vine mult mai greu să judece în aceeaşi manieră”, susţine terapeutul Phillip Hodson.

La fel, femeile se arată mai dispuse să ierte infidelitatea partenerului, decât o fac bărbaţii, arată dailymail.co.uk.

Aşadar, în timp ce femeile tind să-i egaleze pe bărbaţi în ceea ce priveşte infidelitatea, ei nu se clintesc din loc în a ne egala pe noi la capitolul iertare a infidelităţii.

Diferenţa de optică dintre bărbaţi şi femei

Consilierul de cuplu, Paula Hall spune că, spre deosebire de femeie, bărbatul se gândeşte automat la despărţire dacă află de infidelitatea partenerei.

“Pentru bărbaţi, componenta sexuală a infidelităţii contează, în timp ce femeile sunt mai predispuse să întrebe partenerul infidel dacă-şi iubeşte amanta. Femeile se simt mai ameninţate dacă partenerul s-a implicat emoţional în aventură. Pentru bărbaţi contează partea sexuală din cadrul infidelităţii femeii”, precizează consilierul.

Potrivit terapeutului Hodson, femeia înşelată îşi simte demnitatea ştirbită, în timp ce bărbatul îşi simte masculinitatea atacată, ajungând chiar să considere că şi-a pierdut identitatea.

De ce creşte numărul femeilor infidele?

“Motivul principal îl reprezintă câştigarea independenţei financiare a femeii. Dependenţa financiară o determina pe femeie să rămână într-o căsnicie nefericită”, crede consilierul Keren Smedley.

Un alt motiv, potrivit consilierului, îl reprezintă ascensiunea profesională şi tentaţiile de la locul de muncă. Orele târzii petrecute la birou şi călătoriile de afaceri înseamnă mai puţin timp petrecut cu partenerul de cuplu şi mai mult timp petrecut în compania diferitelor tentaţii.

Nu în ultimul rând, unele femei se decid să-şi ia zborul atunci când copiii şi-au dobândit independenţa, neavând motiv să mai conserve o căsnicie nefericită.

În principiu femeile înşală din acelaşi motiv ca şi bărbaţii, din lipsă de atenţie şi afecţiune, consideră Paula Hall.

Statistici îngrijorătoare privind infidelitatea

Până una alta, infidelitatea se află în top 3 al motivelor de divorţ. Studii recente arată că bărbatul este mai predispus să divorţeze din cauza infidelităţii partenerei faţă de femeile căsătorite şi înşelate.

Potrivit unui studiu, unu din şapte oameni implicaţi în relaţii este infidel. 15% dintre bărbaţi au recunoscut că şi-au înşelat partenera, spre deosebire de 10% dintre femei, potrivit lemondrop.com.

Aşadar, cuplurile ar trebui să stabilească de la bun început ce constituie în viziunea lor un act de infidelitate şi cât de mult contează pentru fiecare acest aspect în relaţia de cuplu.

Se întâmplă în viață să iubești dar să fi rănit … îți iei viața de la capăt, vrei să uiți tot, dar amintirile sunt mereu în inima ta amintindu-ți că iubirea este cel mai  frumos lucru care te poate condamna la suferință . 

Acum e târziu, să mai adaug ceva la tot ce a fost  frumos … s-au depănat atâtea amintiri,atâtea gânduri  frumoase ,atâtea clipe minunate într-un timp așa de scurt încât mi-a amuțit gândul printre lacrimi. Am colindat cu tine printre imagini pline de frumusețe ,imagini așa de plăcute pe care nu am cum să le uit vreodată.Dar să fi rănit…

Mă întreb mereu același lucru de ce trebuie să iubim atât de mult persoane cu care nu putem fi dacă nu suntem făcuți unul pentru celălalt ….. De ce ne-am întâlnit ? De ce a trebuit să vii în viața mea și să pătrunzi atât de adânc în sufletul meu … dacă nu am fost alesul inimii tale…De ce sufletul de multe ori ți-l ia tocmai acela care nu are nevoie de el? Oare există dragoste absolută? Sau ochii care nu se văd se uită? Când îmi amintesc clipele petrecute împreună îmi vine să mor de dorul lor .

A fost un vis aproape împlinit! M-am lăsat purtat de glasuri pe aripile amintirilor,ca să retrăiesc încă o data clipa noastră… Îmi amintesc primele clipe în care ne-am cunoscut , clipele pe care le-am petrecut împreună , toate acele zile în care mergeam ținându-ne de mână și povesteam , primele momente petrecute împreună ca iubiți , nu voi uita primul sărut , clipa când în brațe ne strângeam și  simțeam cum îți bătea inima , cum ne alintam și ne sărutam…

Cât de dulce putea fi sărutul tău… cât de mult îmi plăceau ochii tăi…dar totuși…să fi rănit ?

Întâlnim oameni de care ajungem să depindem sufletește, dar pe care îi pierdem într-o zi, ceea ce ne face să căutăm disperați alți oameni cu care să-i înlocuim.

Întâlnim oameni care ne fac promisiuni și care ne fac să visăm, dar care nu ne oferă nimic și care doar ne fac să așteptăm zadarnic irosindu-ne timpul, sentimentele și visele, iar într-o zi ne abandonează lăsând în urma lor tristețe, durere și dezamăgire.

Întâlnim oameni care trăiesc pentru noi și care ne fac foarte fericiți, oferindu-ne toată dragostea lor, dar și oameni care trăiesc doar pentru ei și care nu fac altceva decât să ne folosească în scopurile lor, pentru a ajunge acolo unde își doresc. Întâlnim oameni care ne redau încrederea, amintindu-ne că în spatele măștilor cu care ne-a împovărat răutatea lumii, se ascund niște ființe minunate, dar și oameni care ne fură naivitatea cu care credeam în frumusețea lumii și care ne obligă să apelăm la măști de protecție.

Oamenii nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi. Uneori trece o viață și nu reușești să te cunoști pe tine dar să ajungi să-i știi și pe cei din jurul tău. Oamenii nu sunt întotdeauna ceea ce par a fi. Uneori trece o viață și nu reușești să te cunoști pe tine dar sș ajungi să-i știi și pe cei din jurul tău.

Prietenele tale bune și-au demonstrat prietenia într-un fel sau altul și ai ajuns să le cunoști, dar ești sigură că poți avea încredere în ele? Nu cred că există persoană care să nu se fi „ars” în privința prietenilor și care să nu se gândească de doua ori înainte de a acorda încredere unei persoane. Sunt foarte multe caractere dar și unele tipuri de prietene des întâlnite. Prietena falsă…Această prietenă întotdeauna are ceva de ascuns. De cele mai multe ori este vorba de un interes.

Întâlnim oameni care ne oferă amintiri minunate la care apelăm atunci când nu mai avem nimic, dar și oameni a căror amintire doar deschide răni încă sângerânde ale sufletului.

Cui îi pasă că te trezești dimineața cu teama unei noi zile? O noua zi pentru lume dar nu și pentru tine…

Că ai vrea să-ți acoperi capul cu plapuma , ca să nu ajungă nici puțina lumină la tine… Să dormi, și să dormi, atât ai vrea! Doar ca să nu simți… Să nu îți simți sufletul care ar vrea să fuga și el de tine… Da´ de ce nu fuge?!?!?! Să nu simți că tristețea îți guvernează viața, sufletul sătul deja de lacrimi… Cui îi pasă că trăiești o viață căreia nu îi prea găsești rostul?! Că faci lucrurile pe care trebuie să le faci, doar pentru că nu poți să faci altceva. Că atunci cand zâmbești, zâmbetul tău este doar unul aparent… Când gura-ți schițează un zâmbet, inima îți plânge…

Că vorbești cu oamenii, dar ești, de fapt, la km depărtare de ei. Că ai vrea să te adâncești în muncă, dar nici macar asta nu poți, căci ești atât de dezorientat, încat habar nu ai de ce zi e mâine… Dar cui să-i pese? Cui să-i pese că acum nu mai poți să fii acel om puternic pe care toți îl așteaptă și știu că există… Că îți impui drumul pe care să mergi, și-n clipa următoare, te abați de la el. Că nu te ating stropii de ploaie dar nici nu te mângâie razele soarelui… Că treci fiecare zi fără să simți nimic altceva decât amărăciune. Un gol imens în suflet. O durere. Fizică chiar… Cui îi pasă că ți-e groază de fiecare seară care vine?! Doamne și cum dor nopțile astea în care nici să dormi nu poți… Și atunci când reușești să adormi, ai vrea ca noaptea să fie eterna, doar de frica viitoarei zile. Când trebuie să o iei de la capăt, iar, și iar.

Suntem înconjurați de oameni diferiți. Unii se aseamănă cu noi prin felul de a trăi, alții sunt complet diferiți. Unii sunt în viața nostră pentru că nu am avut de ales, alții pentru că i-am ales noi. Pe cei pe care nu i-am ales, nu îi putem schimba, nu putem schimba familia din care facem parte dar prietenii, pe aceștia cu siguranță îi putem alege după cum ne dorim noi. Este alegerea noastră dacă dorim să avem în jurul nostru oameni care să ne influențeze într-un mod positiv sau oamenii care să ne influențeze în mod negativ.

Prietenii sunt persoanele cu care în general petrecem o mare parte din timpul nostru. De aceea, este bine ca ei într-un fel sau altul, să contribuie la dezvoltarea noastră. Trebuie întotdeauna să fim înconjurați de oameni prețioși.

Până când? Și cui îi pasă?! Și de ce i-ar păsa cuiva? Fiecăruia, în fond și la urma urmei, ne pasă, doar de noi…

Ca să înțelegi cine e EA cu adevărat, ridică-ți privirea până la începutul tuturor lucrurilor căci în EA vei găsi matricea din care s-a născut, cândva, totul.

Ea este dătătoarea de viață, poarta dintre lumi, păstrătoarea tainelor existenței. Dacă pricepi cine este EA cu adevărat, așează-te cu adorație la picioarele sale și iubește-o până la sfârșitul vremurilor și dincolo de aceasta!

Mai știm, oare, să iubim naiv, inocent, să oferim totul în dragostea noastră sau suntem mereu măcinați de constrângeri și resentimente? Și dacă iubim încă, naivi, ce să iubim ? Putem iubi lumea, putem iubi clipa, pe cei de lângă noi , putem iubi totul. Dar plăcerea de a oferi dragoste, implică riscul de a fi raniți, de a ni se răspunde cu ură … neînțelegerea celor din jur ne poate face să nu mai iubim nimic … dar, pană la urmă, iubirea fie ea și pentru o clipă merită toate aceste riscuri ale eșecului.

Uneori te simți gol pe dinăuntru. Simți un vid interior, o enormă lipsă a… “ceva”. Nu știi cauza: acel “ceva” este extrem de vag, chiar dacă sentimentul golului interior este foarte puternic… Și aștepți și speri să ți se întâmple ceva mult mai bun, astfel încât să te simțim mai puțin singur, mai puțin gol.

Dorința de a ne înțelege și de a înțelege viața este o sete profundă. Și există, de asemenea, setea adâncă de a fi iubit și de a iubi. Suntem pregătiți să iubim și să fim iubiți. Este firesc să fie așa. Și, pentru că te simți gol pe interior, încerci să afli o destinație pentru iubirea ta. Și uneori, fără a avea timp să te înțelegi, găsești deja acea destinație. Iar când îți dai seama că, firesc, nu toate speranțele și așteptările pot fi îndeplinite de către persoana spre care ți-ai îndreptat iubirea, vei continua să te simți gol…

Căci, căutand mereu o cale de mijloc, între a iubi “nebunește” și a nu fi rănit, nu vom reuși să iubim nimic cu adevărat.

Scrisoare deschisă de la cea care a înșelat…

”Să nu mă întrebi de ce – nu voi ști probabil să îți răspund. Să nu mă acuzi de lacrimile care îți ard fața, asemenea acidului. Să nu mă ierți și să nu mă strigi.

Ia loc, te rog. Soarbe dintr-o cană o cafea amară. Sunt bune lacrimile mele?

Ți-aș povesti mai multe, dar vezi, nu timpul meu va fi cel care va durea. Așează-te și-ascultă-mi cântecul de jale, nu e minciună, nu e tristețe – un fagure de miere amar ca această cafea pe care ți-o ofer.

N-aș cunoaște răspunsul prin câte timpuri și pentru ce motive dar trădarea nu cunoaște reguli, nici timp, nici spațiu. Trădarea mea e trădată prin tine.

Cineva îmi spunea că exist pentru a face rău. Un amant trădat, obosit de explicații nocturne.

Altul, un încrezut în iubirea pe care i-o purtam, mă acuza că nu voi putea iubi niciodată. Vezi tu, anii mei se măsoară în iubiri…iubiri ratate, pierdute, rătăcite, înșelate sau furate.

Mai spune-mi o dată că mă iubești. Trecutul meu a devenit prezent iar prezentul va fi curând uitat; mai învață-mă odată amintirea, și iertarea, și pșstrarea. Mai învață-mă o dată rana.

Oare câte iubiri pierdute se răsucesc acum în mormântul iubirilor ucise? Și dacă le-am pierdut și le-am trădat, le-am aruncat fără să-mi pese că mă vor blestema, asemeni pruncilor izgoniți înainte de a lua viața. Iar blestemul iubirilor trecute mă apasă și mă rănește.

Învățăm să fim, învățăm să respirăm, învățăm gângurind să ne hrănim la sânul maicii noastre, învățăm să mergem, să citim, să dansăm, să iubim, să dezamăgim, să adorăm.

Învățăm pe rând, să înșelăm vise și să trădam oameni; învățăm, în final, să murim.. ”