Tag

ce este Soarele

Browsing

Il vedem zilnic pe cer dar sunt atatea lucruri nestiute despre soare…iata cateva din ele:

Distanta de la Pământ la Soare este de aproximativ 150 milioane de km.
• Durează aproximativ 8 minute pentru ca lumina Soarelui să ajungă pe Pământ.
Viteza luminii este de aproximativ 300.000 de kilometri pe secundă (în vid)
Soarele este doar una dintre cele aproximativ 200~300 de miliarde de stele din galaxia noastră (Calea Lactee)
• O rotație completa a Soarelui în jurul centrului galaxiei durează 225-250 de milioane de ani
Soarele ne plimba prin Calea Lactee cu o viteză „amețitoare”: 220 km/secunda.
Soarele orbitează centrul Caii Lactee la o distanta de aproximativ 26 000 – 27 000 de ani-lumina de centrul galactic.
Soarele se învârte în jurul propriei axe, o rotație completa având nevoie de aproximativ 25 de zile.
• Conform cercetărilor, vârsta Soarelui este de aproximativ 4,6 miliarde de ani, şi se află pe la jumătatea ciclului principal al evoluției.
• Soarele reprezintă 99,86 % din masa totală a Sistemului Solar
• Conform sistemului de clasificare a stelelor, Soarele este o pitică galbenă.
Este alcătuit din 71% hidrogen, 27% heliu si 2% alte elemente (carbon, azot și oxigen)
• Soarele este atât de voluminos, încât ar încăpea în el 1.300.000 de Pământuri
• Soarele, are o masă de 330.000 de ori mai mare decât a planetei noastre.
Energia produsa în nucleul Soarelui are nevoie de 50 de milioane de ani pentru a ajunge la suprafața.
Temperatura la suprafață este de aproximativ 5505 °C
Temperatura nucleului sau atinge 15 milioane de grade Celsius
Un om cu o greutate de 60 kg ar cântări 1680 kg pe Soare
Astronomii au obținut multe informații pe care le ştiu despre soare cu ajutorul unor instrumente speciale, cum ar fi spectroscopul, spectrograful, spectroheliograful, conarograful, telescopul radio şi sonda de spaţiu.

Sursa Enciclopedia Romana

Dar ce este Soarele? Ce se ascunde în spatele flăcărilor acestui glob? Pentru cei mai mulţi oameni, Soarele este cea mai strălucitoare stea, nelipsită de pe cer, pe care îl parcurge în fiecare zi de la est la vest. Este cel care oferă căldura şi lumina fără de care nu am putea trăi. 

Soarele este o sferă enormă de plasmă extrem de fierbinte, în centrul căreia au loc reacţii nucleare prin care se produce heliu din hidrogen şi se generează cantităţi uriaşe de energie, transportată treptat spre exterior şi degajată în spaţiu.

Structura internă a Soarelui

Soarele este format din trei straturi interioare între care nu există limite clare. În centru se aflănucleul, caracterizat prin temperaturi şi presiuni foarte mari. Aici au loc fuziuni nucleare în urma cărora se formează nuclee de heliu din nuclee de atomi de hidrogen (protoni) – aproximativ 600 de milioane de tone pe secundă, şi produşi secundari. Aceştia sunt energia, emisă sub formă de fotoni – radiaţie electromagnetică (EM), şi neutrinii (particule fără sarcină electrică şi de masă aproape nulă).

Radiaţia EM se propagă din centru spre exterior printr-o zonă puţin mai rece, numită zona radiativă. Traversarea acestei zone durează în jur de 1 milion de ani, pentru că fotonii sunt continuu absorbiţi şi re-emişi de ionii din plasmă.

Mai departe, energia se adună într-o zonă convectivă, unde există jeturi imense de plasmă care se ridică, alături de jeturi mai reci de plasmă, care coboară. Apoi, energia este transferată către suprafaţă, în fotosferă. De aici se degajă în spaţiu, sub formă de căldură, lumină şi alte forme de radiaţii.

Date generale

Distanţa medie faţă de Pământ – 149,6 milioane km;

Temperatura la suprafaţă – 5 500 °C;

Diametru la Ecuator – 1,4 milioane km;

Magnitudine aparentă –   -26,7;

Perioada de rotaţie – 34 de zile terestre;

Masă (Pământ = 1) – 333 000

Suprafaţa Soarelui

Suprafaţa vizibilă a Soarelui se numeşte fotosferă – un strat de plasmă cu grosimea de 100 km şi cu aspect granular, fiecare dintre granule fiind suprafaţa unei celule de convecţie din interiorul Soarelui.

În acest strat plutesc protuberanţe – noduri de gaz cu un diametru de 1 000 km, susţinute de bucle de câmp magnetic.

Câmpurile magnetice apar pentru că Soarele este un corp format, în mare parte, din particule cu sarcină (ioni), aflate în plasmă, care se roteşte. Diferite părţi ale zonei convective ale Soarelui se rotesc cu viteze diferite (mai repede la ecuator decât la poli), ceea ce distorsionează şi încurcă, în timp, liniile câmpului magnetic. Astfel, apar concentrări ale liniilor câmpului magnetic, care blochează degajarea de căldură din interiorul Soarelui, în unele zone din fotosferă. Acestea sunt regiunile mai reci ale fotosferei, numite pete solare şi având o zonă centrală întunecată – umbra, şi una periferică, de culoare mai deschisă – penumbra.

Alte tipuri de  perturbări sunt produse de linii de câmp deformate ce apar brusc la suprafaţa Soarelui, provocând emiterea unor cantităţi mari de energie, sau de plasma care erupe sub formă de bucle, de-a lungul liniilor de câmp magnetic.

Numărul petelor solare şi al fenomenelor asociate variază în cicluri care durează în jur de 11 ani.

Un cutremur solar

Cu ajutorul observatorului solar SOHO a fost analizat primul cutremur solar, în iulie 1996. Acesta a fost echivalent cu un cutremur cu magnitudinea de 11 grade de pe Pământ.

Undele seismice arătau ca valurile unui lac, dar aveau o înălţime de 3 km şi s-au propagat cu o viteză maximă de 400 000 km/h.

Timp de o oră, undele au parcurs o distanţă de zece ori mai mare decât diametrul Pământului, înainte de a dispărea în suprafaţa incandescentă a Soarelui.

Atmosfera Soarelui

Fotosfera este stratul inferior al atmosferei solare. Deasupra lui se află alte trei straturi atmosferice.

Chiar după fotosferă se află cromosfera roşie-portocalie, cu o grosime de aproximativ 2 000 km şi cu o temperatură ce creşte, de la bază la suprafaţă, de la 4 500 °C la 20 000 °C.

În cromosferă există multe coloane de plasmă asemănătoare unor flăcări, numite spicule, care se ridică până la o înălţime de 10 000 km, de-a lungul liniilor de câmp magnetic, şi coboară după câteva minute.

Între cromosferă şi coroană există un strat subţire, neuniform, numit regiunea de tranziţie, unde temperatura creşte de la 20 000 °C la 1 milion °C.

Stratul exterior al atmosferei solare este coroana, cu o temperatură de 2 milioane °C şi formată din plasmă subţire, care se extinde în spaţiu până la o distanţă de câteva milioane de km deasupra cromosferei. La mare distanţă de Soare, aceasta se amestecă cu vântul solar – un flux de particule cu sarcină electrică (mai ales protoni şi electroni), emise de Soare în Sistemul Solar.

Din când în când, prin coroană sunt aruncate în spaţiu nişte bule enorme de plasmă, conţinând miliarde de tone de materie, numite ejecţii coronale.