Tag

cine eşti tu

Browsing

Oare știe cineva cu adevărat ce este prietenia? Uneori pare ușor de explicat dar, de fapt, este un termen dificil de definit. Poate unii nici nu au avut un prieten adevărat vreodată, poate unii au crezut că și-au găsit cel mai bun prieten și apoi au avut parte de o mare dezamăgire când și-au dat seama că persoana nu era de încredere.

Adevărul e că prietenia adevărată este tot mai rară. În ziua de azi toată lumea își vede în primul rând interesul personal, propriile ambiții și nu prea mai avem timp să lăsăm de la noi, să avem încredere în cineva. Prietenii adevărați sunt acei oameni în care ai încredere oarbă, cei pentru care ai lăsa deoparte pentru un moment propriile interese și ambiții.

Un prieten adevărat este cel cu care poți împărtăși sentimente, trăiri, gânduri și care nu te judecă decât în mod obiectiv. Un prieten adevarat îți spune când greșești, se bucură sincer pentru realizările tale și îți este aproape în momentele esențiale din viața ta.

Nu ai parte de prea mulți prieteni adevărați. Cunoștințe cu care îți petreci timpul poți avea, dar la momentul adevărului, când ai nevoie de un sfat, de un umăr pe care să plângi…abia atunci știi cine este într-adevăr lângă tine. Un prieten adevărat este mereu acolo, indiferent de situație.

Prietenia adevărată se naște și din situații neașteptate. O prietenie adevărată se poate lega în orice fel de circumstanțe și poate dura o viață întreagă dacă este bazată pe sentimente adevărate, pe respect și pe buna-înțelegere.

Dar și prietenia adevărată se poate termina. Și intre doi prieteni foarte buni pot interveni situații care duc la o ruptură ce uneori nu se mai poate repara. Nu trebuie să considerăm că odată ce am câștigat un prieten, îl vom avea mereu. O prietenie adevărată și sinceră necesită atenție și trebuie întreținută pentru că și aceasta este o flacără ce se poate stinge.

Nu e deloc ușor să vorbești despre prietenie. Ca și iubirea, e mai bine să o simți și să o trăiești. Un prieten poate fi mai mult decât un frate în anumite momente, poate fi mai solidar cu gândurile tale decât propria familie, poate fi chiar conștiința ta când e cazul.

De aceea nu are rost să încerci să definești o relație atât de frumoasă precum cea de prietenie adevărată. E păcat să nu ai un prieten adevărat. Tu ai?

         

Este un miracol că-n această lume a deșertăciunilor, a promisiunilor false, o lume în care verbul „a avea”este adus la rangul de rege,iar ambiția este dusă până la absurd…deci..este un miracol că mai există oameni căutători de emoții, oameni seduși de dorință,oameni care mai au entuziasmul vieții și al reușitei, oameni care se dăruiesc iubirii fără condiții și analiză, oameni care consideră că cel mai frumos ornament al templului uman este format din inimă, suflet și minte….

De aceea iubesc cu tot sufletul acești oameni minunați…Chiar dacă au defecte…chiar dacă greșesc…Pentru că mă gândesc că sunt OAMENI…nu îngeri…nu închipuiri…sau imagini deșarte…inimitabile și greu de atins….Iubesc oamenii și sentimentele care-i onorează!!!..

Nu toți sunt așa de norocoși încât să aleagă calea pe care sufletul lor o dictează. Nu toți sunt atât de norocoși încât să-și găsească sufletul pereche și nu toți sunt atât de norocoși încât să înțeleagă că unele răspunsuri vin doar la momentul potrivit și că de multe ori nu răspunsul ne provoacă teamă. E întrebarea și povestea ce stă în spatele ei cea care ne provoacă teama.

Știu la fel de bine ca și tine că până și cel mai mic lucru îți poate schimba viața. Într-o clipă, se poate petrece ceva când te aștepți mai puțin. Și acest lucru te trimite pe un drum la care nu te-ai fi gândit…într-un viitor pe care niciodată nu ți l-ai imaginat. Unde te vor duce toate acestea? Cred că asta e călătoria vieții noastre.  E căutarea noastră spre lumină, dar știu că uneori, pentru a găsi lumina trebuie să trecem prin cele mai întunecate părți!

Nu e despre zâmbete. E despre ce aduc ele în viața ta după ce nu mai există. E despre insistențe și săruturi furate pe grabă. E despre emoții și iubiri trăite pe vârful picioarelor. E despre ce îți aduce în viața ta o privire, nu despre culoarea acelor ochi sau forma lor.

Iubesc dragostea ca sentiment și dăruirea ca atitudine…Dar toate acestea nu pot fi realizate decât dacă sunt împărtășite deopotrivă…Dacă nu…totul este deșertăciune….!!

 

Nu mă interesează numele tău…Vreau să știu după ce tânjești și dacă ai îndrăzneala să visezi la împlinirea dorințelor inimii tale…

Nu mă interesează ce vârstă ai. Te întreb dacă vei risca să pari un prost pentru dragoste, pentru vise, pentru aventura de a fi viu.

Nu mă interesează ce planete sunt în cuadratură cu luna ta.Vreau să știu dacă ai atins centrul inimii tale, dacă ai fost deschis la trăirile vieții ori ai devenit contractat și închis de frica unei noi dureri.

Mă întreb dacă poți să trăiești o durere, a mea sau a ta, fără să faci nimic pentru a o ascunde dar acționând pentru a o micșora sau pentru a o transforma.

Vreau să știu dacă poți să trăiești o bucurie, a mea sau a ta, dacă poți să dansezi sălbatic și să lași extazul să te umple din cap până în picioare fără să ne atenționezi să fim atenți, realiști sau să ne amintești de limitările unei ființe umane.

Nu mă interesează dacă ceea ce îmi spui este adevărat.Vreau să știu dacă poți să dezamăgești uneori pe cineva pentru a rămâne sincer față de tine însuți, dacă poți suporta acuzațiile oamenilor și să nu-ți trădezi propriul suflet.

Vreau să știu dacă poți să trăiești un eșec, al tău sau al meu, și totuși, să stai pe malul unui lac liniștit și să strigi către luna argintie „Ești atât de frumoasă!”.

Nu mă interesează unde locuiești și cați bani ai. Vreau să știu dacă, după o noapte de durere și disperare, istovit, rupt, te poți ridica și face ce este necesar pentru Viață.

Nu mă interesază cine ești și cum ai ajuns aici. Vreau să știu ce te susține din interior, când toate celelalte se prăbușesc. Vreau să știu dacă poți să rămâi singur cu tine însuți și dacă îți place cu adevărat propria-ți companie în clipele de singurătate.

Acum știu ce înseamnă să mergi printre oameni, să te lovești de ei, să te uiți la ei și nici măcar să nu îi vezi, acum știu durerea aceasta pe care o simt mă omoară încetul cu încetul, și ca niciodată e în stare să dezvolte în mine și alte dureri, îmi simt sufletul greu, amorțit, încremenit, o simt ca pe un strigăt prelung neauzit, îmi pare enorm de rău că am greșit că m-am jucat cu visele tale și ale noastre, în acest univers trist și pustiu, care nu mi-a oferit mie nici măcar o șansă.

Mă întreb de ce? De ce mă agăț cu atâta ardoare de iubirea aceasta, și mă mai întreb și de ce mai trăiesc pe acest pământ plin de lacrimi? E ciudat, încă mai cred in tine IUBIREA MEA. Se spune că ”Dragostea e un joc ciudat, sau amândoi câștigă sau amândoi pierd” dar în cazul meu lucrurile s-au complicat foarte mult, am pierdut doar eu și am pierdut totul. Doamne dacă ai știi cât îmi doresc să pot da timpul înapoi, nici nu îți poți imagina cât regret, cât regret că am greșit încercând să-mi demonstrez dragostea mea față de tine, mi-aș da toată viața doar ca să pot da timpul înapoi și să nu mai greșesc căci TE IUBESC.

Te-am cunoscut în clipe grele, când sufletul îmi era gol și pustiu, mi-ai alinat durerea, ai fost atentă cu mine, și nu știam ce să fac! Să TE IUBESC sau să te resping? Și am ales să TE IUBESC cum nu am m-ai iubit vreodată, universul meu s-a clădit în jurul tău, TU ești viața mea, TU îmi dai un sens de a merge înainte cu capul sus și nu în genunchi sau târâș. Sunt bolnav de iubire și aș vrea să mă lecuiesc, dar nu găsesc leacul pentru că acela ești tu iubirea mea, am înnebunit pentru că prea mult te-am dorit, și aș vrea să mă afund în brațele tale și să plâng ca să îmi descarc sufletul, să te sărut ,ca să îmi sting ardoarea buzelor, să te mângâi ,ca să îmi refac trupul și să te privesc ,ca să îmi lecuiesc ochii. Chiar mi-aș dori să răspund când aud TE IUBESC, dar nu am cui, și rămâne doar un trist ecou, oprit de buzele mele, care și-au jurat că le vor săruta din nou pe ale tale.

Dar acum , cu ochii în lacrimi caut spre cer, și , e ziua în care totul se transformă în întuneric și nu mai există lumină, încerc să alerg spre ultima rază de lumina dar totul în calea mea moare, mă simt ca un înger murdar, un înger cu aripile tăiate cerșind iertare în zadar, un înger decăzut pe care nimeni de pe acest pământ nu vrea să îl înțeleagă. Ce am rămas? Doar o umbră pe acest pământ, un trup brăzdat de amintiri și regrete ,un eu nemișcat, incapabil să se regăsească, un eu fără tine.

Unde sunt toate? Vreau înapoi zilele, zâmbetele, săruturile, visele (pentru că aveam și eu să știi), speranțele mele, ale noastre. Și să știi ca doar pe tine te pot iubi așa, și nu ma mai pot opri din plâns (știu că îmi încalc promisiunea dar lacrimile interioare nu mai pot rămâne acolo, sunt prea multe, prea multe), și nici nu mai văd căci, ochii mei nu mai sunt ai mei, sunt străini de mine, sunt plini de lacrimi continuu, și aceștia nu sunt ochii mei, ochii mei frumoși nu plâng, nu plâng niciodată.

Ești tot ce am mai drag pe lume, ești misterul vieții mele, și prin tine am descoperit ce înseamnă cu adevărat dragostea să iubești și ți-am spus-o de multe ori tu m-ai învățat să iubesc .

Ca unul care a fost mințit de puține ori la viata sa, dar de multe ori tocmai de persoana care i-a jurat să spună adevărul și numai adevarul, am înțeles și eu unde începe și unde se termină arta mitomaniei la femei. Și nici măcar nu ne referim la mitomanie, ci la minciuni nevinovate, la minciunile provenite din vreo cauză pierdută și negăsită niciodată iar a adevărului.

De fapt, nu o să auzi niciodată o femeie admițând că a mințit. Cel mult îți va explica motivele pentru care a făcut-o. Femeile se pricep să machieze adevărul la fel de bine cum își pictează și fețele. Știți că atunci când femeile se străduiesc să fie cel mai sincere, atunci mint cel mai bine, cel mai frumos și cel mai plastic? Și poate că și cel mai dramatic?

Probabil că da…

În orice femeie se ascunde o poveste de viață și de moarte. În orice femeie se ascunde o tragedie și o comedie căci astfel femeile nu își percep sensul existentei lor pe acest pământ. Cel mai râu însă este atunci când femeia își descoperă pasiunea pentru dramă. Atunci încep și aici se nasc minciunile. Dincolo de orice minciună, se afla un mare adevăr, o explicație mai plauzibilă decât toate adevărurile lumii. Și dintre toate, binele tău, adică iubirea ei și binele vostru, pare a fi cea mai veridică.

După explicație, urmează partea cu lăsarea adevărului deoparte. Te-ai putea lăsa păcălit și ai putea chiar crede că nu a mințit. Femeia nu a expus realitatea altfel, ci doar a folosit cuvintele într-un alt fel. Femeile se pricep al naibii de bine nu să mintă, ci să dea o altă față realității. Realitatea este dată frumos și cu finețe la îmbobocit, iar apoi pusă să dea în floare. În final un bărbat este îndemnat să îngenuncheze și să culeagă petalele de pe jos, adică un bărbat ajunge să ingurgiteze minciunile care i-au fost îndrugate. Pentru că probabil o iubește…

Mincinoasă poate fi orice femeie de la fetița de 5 ani până la femeia adultă de 50 de ani. Există mincinoasele ingenue, inocente, cele care mint fără să-și dea seama și fără să realizeze. Sunt femeile copii. Există femeile mature, care mint conștient, pertinent și o recunosc cu rușine. Sunt femeile mincinoase. Există apoi femeile care fac din minciună un fel de viață. Sunt femeile mitomane, cele care mint impertinent.

Nu orice bărbat poate minți la fel de bine ca o femeie. Pentru o minciună îți trebuie talent, neobrăzare, trebuie să fi fost investit cu darul divin de a crede cu tărie în ceea ce minți. Femeile mint bine.

În universul acesta infinit mă simt ca o picătură de ploaie, care mai are puțin și se usucă, totul e aiurea, e un sentiment pe care nu l-aș dori nici celui mai mare dușman al meu, să simți FERICIREA dispărând, totul prăbușindu-se ca un stupid joc de domino în fața mea, lumina acoperită de întuneric, și să vezi cum IUBIREA este ucisă fără ca tu să nu poți face nimic, REGRET, DUMNEZEU ȘTIE CÂT REGRET.

Ai fost totul și încă ești totul pentru mine și inima mea, și sper să fi și în continuare. Simt că sunt ultimul om de pe acest pământ, secătuit de iubire, și dacă nici măcar ție nu îți pasă, atunci nu știu la cine îi va păsa. Și sincer nu mai vreau, nu m-ai vreau să pese nimănui de mine, eu nu le voi mai zâmbi, sper să nu îmi zâmbească nici ei, și așa acum nu pot înțelege un zâmbet dacă nu este al tău, și m-am rătăcit de mine după ce parcă ieri am încercat să îmi dovedesc iubirea și AM GREȘIT ,am greșit enorm de mult.

Poate pentru o clipă, ai să crezi că sunt nebun, și poate că așa și este, sunt nebun dar sunt nebun după tine. TU ești tot ce am mai de preț, tot ce am visat, tot ce mi-am dorit, și vreau să te văd, să te sărut și să fiu numai și numai al tău, nu pentru o clipă.

Ce pot face ?

Nimic, decât să aștept . Dar să nu crezi că te urăsc iubirea mea, pentru că în sufletul meu nu pot exista două sentimente contradictorii, și oricât aș vrea nu pot să te urăsc, chiar dacă amintirile și imaginea ta mă nimicesc, mă mistuie pur și simplu din adâncul sufletului, și nu pot face nimic pentru a opri această durere imensă.

O singură dată în viață găsești DRAGOSTEA ADEVĂRATĂ, și aceasta dacă ai noroc, și eu am găsit-o, dar am pierdut-o pentru că am greșit atunci când am vrut să îmi demonstrez dragostea, și sper să o recuperez din nou, sper din tot sufletul că te iubesc enorm de mult…

Pentru un suflet pustiu am început din nou să scriu, cuvintele curg pe coala albă și nu se mai opresc, de fiecare dată când scriu mă gândesc la tine, la noi. Oricât aș încerca să te uit nu pot, ființa mea revine la viață numai când ești tu în preajma mea.

Seara când m-ai îmbrățișat pentru prima oară ,când mia dat primul sărut, dau timpul în urmă și am impresia că totul se petrecea ieri, simți din nou emoția primului sărut, încă îți simt mâinile în jurul gâtului meu îmbrățișându-mă, de atunci au început cele mai frumoase zile din viața mea, era o relație ascunsă, și totuși o relație frumoasă.

M-am îndrăgostit de tine din prima clipă când m-ai luat în brațe sau poate te iubeam deja și mi-era frică să recunosc, tot ce știu e că de când m-ai sărutat lumea mea ai devenit tu, tu erai ochi mei, rațiunea mea, puterea mea de a merge mai de parte și de a iubi. Am avut o relație frumoasă. Aș vrea să scriu tot ce am trăit alături de tine toate momentele frumoase petrecute alături de tine dar nu mi-ar încăpea totul în o sută de pagini.

Îmi amintesc când ți-am spus prima oară TE IUBESC , că ai fost surprinsă m-ai luat în brațe și mi-ai spus că nici tu nu ești indiferent că ții la mine dar relația noastră nu ar avea nici o șansă pentru că ne desparte distanța.

Am acceptat așa, pentru că altă posibilitate nu aș fi avut …o iubeam prea mult, nu suportam idea de a nu mai fi a mea nici așa, nu aveam puterea să merg mai departe fără ea, vorbeam la telefon și când ne vedeam făceam orice să-i fiu pe plac ,trăiam pentru ea, nu vroiam să accept ideea că nu e a mea …că nu a fost niciodată și nici nu va fi vreodată.

Sufeream foarte mult când era departe de mine, multa lume îmi spunea să renunț pentru că îmi face rău relația asta, nu pot să spun că în toți acești ani ea a avut o mie de relații iar eu am fost singurul, am încercat și eu să am mai multe relații am încercat să o uit iubind pe altcineva dar orice aș fi făcut nimeni nu era ca ea, nu mă iubea dar mă făcea fericit, sau poate m-a iubit dar vroia altceva, altceva însemnând de exemplu că s-a căsătorit cu un băiat bogat frumușel dar pe care nu îl iubește…

Poate nu mă înțelege nimeni de ce am acceptat relația asta, dar nu o cunoașteți, nu-i cunoaște-ți ochii,sunt atât de cristalini, și buzele are niște buze atât de frumoase și un surâs atât de gingaș, și un suflet atât de bun, nu m-a iubit dar m-a făcut fericit.

M-a învățat tot ce e mai frumos pe lumea asta – să iubesc -, pentru asta și pentru toate clipele frumoase pe care mi le-a dăruit nu pot decât să-i mulțumesc.

Oamenii care te aștepți să-ți fie alături în cele mai importante momente din viața ta, sunt adesea preocupați cu altceva.

În aceste momente te simți inevitabil singur și uitat, chiar dacă în jurul tău roiesc o mulțime de alți oameni.

Clipele frumoase durează atât de puțin, însă amintirea lor rămâne atât de vie și de recentă chiar și la mulți ani distanță de când s-au întâmplat.

Iubirea nu e un sentiment care te limitează, ci e un sentiment care te înalță și care te face să crezi că totul are sens.

Atunci când totul se prăbușește în jurul tău agață-te de ultima speranță. Atunci când o pierzi și pe ea ești ca o barcă în mijlocul oceanului. E greu să mergi înainte fără nici o speranță.

Unele zile sunt un calvar, altele sunt o binecuvântare. Unii oameni sunt îngeri, care ne călăuzesc pașii pe drumul cel bun, altii ne sunt demoni, care ne întunecă sufletul cu cele mai urâte sentimente.

Sinceritatea poate fi o armă cu două tăișuri și de câteva ori e posibil să te rănești chiar tu cu ea, căci oamenii preferă o minciună ambalată frumos, decât un adevăr servit la rece, cu toate că fiecare sustine contrariul.

Fiind acceptați de altcineva, ne putem accepta pe noi înșine, iar acest lucru este extrem de tămăduitor. În relații, sinceritatea și autorelevarea constituie două din cele mai puternice forțe, care necesită timp și înțelepciune în a citi semnalele interioare și a alege ceea ce este potrivit să destăinui. Nu există nici o modalitate de a determina cât de mult durează acest proces, ce antrenează emoții puternice.

Atunci când aceste emoții apar, observă-le, permite-le să se estompeze și decide dacă dorești să continui. Din când în când, s-ar putea să ai nevoie de o perioadă de reflecție care să dureze câteva zile. La începutul unei relații, ce înseamnă descoperire, risc, promisiune și entuziasm, dragostea poate fi o experiență copleșitoare, care te pune în contact cu emoții de obicei în stare latentă, dar cu cât te implici mai puternic într-o relație, cu atât este mai probabil să devină satisfăcătoare.

Vezi? Până și asta e o minciună… că urâm minciuna.

Cu timpul înveți că a sta alături de cineva pentru ca îți oferă un viitor bun, înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei vrea să te întorci la trecut.

Cu timpul înțelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îți poate aduce toată fericirea pe care ți-o dorești.Îți dai seama cu timpul că dacă ești alături de această persoană doar pentru a-ți întovărăși singuratatea, în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi.Ajungi cu timpul să înțelegi că adevărații prieteni sunt numărați, și că cel care nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii.

Cu timpul înveți că vorbele spuse într-un moment de mânie, pot continua tot restul vieții să facă rău celui rânit.

Cu timpul înveți că a scuza e ceva ce poate face oricine, dar că a ierta, asta doar sufletele cu adevărat mari o pot face.

Cu timpul înțelegi că dacă ai rănit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodată prietenia lui nu va mai fi la aceeași intensitate.

Cu timpul îți dai seama că deși poți fi fericit cu prietenii tăi, într-o buna zi vei plânge după cei pe care i-ai lăsat să plece.

Cu timpul îți dai seama că fiecare experiență trăită alături de fiecare ființă, nu se va mai repeta niciodată.

Cu timpul îți dai seama că cel care umilește sau disprețuiește o ființă umană, mai devreme sau mai târziu va suferi aceleași umilințe și dispreț, dar multiplicate, ridicate la pătrat.

Cu timpul înveți că grăbind sau forțând lucrurile să se petreacă, asta va determina ca în final, ele nu vor mai fi așa cum sperai.

Cu timpul îți dai seama că în realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment.

Cu timpul vei vedea că deși te simți fericit cu cei care-ți sunt împrejur, îți vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine și acum s-au dus și nu mai sunt…

Cu timpul vei învăța că încercând să ierți sau să ceri iertare, să spui că iubești, să spui că ți-e dor, să spui că ai nevoie, să spui că vrei să fii prieten, dinaintea unui mormânt, nu mai are nici un sens.

Dar din păcate, se învață doar cu timpul…