Tag

de dragoste

Browsing

Dragostea exista de cand lumea. Indiferent cat de inedit este ce simtim fiecare, cu siguranta au mai fost si altii care au experimentat inainte aceeasi emotie. Acest fapt este atestat de miile de povesti si citate de dragoste redate in varii forme de arta.

Ne vom limita de aceasta data la actele mai comerciale, precum literatura, muzica si cinematografia.

Desigur, faptul ca ne putem regasi sentimentele transpuse in arta ne ofera un oarecare confort, ne intareste ideea ca nu suntem singurii care iubesc, ne confera un sentiment de apartenenta si chiar de adaptare, ca fiinte capabile de a oferi si de a primi afectiune.

Iata o selectie a celor mai frumoase citate despre dragoste scrise, cantate sau recitate vreodata.

Literatura, un izvor nesecat de citate despre dragoste

Honore de Balzac era sceptic in privinta dragostei si neputincios in a o deosebi de naivitate:

„Se spune ca in dragoste, intotdeauna, dai mai mult decat primesti sau, poate, e invers? Sa iubesti si sa-i daruiesti persoanei iubite ce-si doreste, nu doar posibilitatea de a-si satisface placerile mondene, ci sa-i jertfesti chiar onoarea ta este, oare, o dovada suprema de dragoste sau de nesfarsita incredere sau de copilareasca naivitate sau, pur si simplu, de nesabuinta?”

Mai optimist, Antoine de Saint-Exupery considera ca:

„Inainte de orice, dragostea este ascultare in tacere. A iubi inseamna a contempla […] Va veni ora cand nu vei mai cere nimic. Nici buzele, nici zambetul, nici bratul dragastos, nici rasuflarea prezentei sale. Iti va fi de-ajuns ca ea doar sa existe.”

Si William Shakespeare vede in dragoste un lucru absolut benefic, considerand-o inaltatoare:

„Indragostitii si nebunii au minti vizionare, imaginatii creatoare ce percep mai mult decat intelege recea ratiune.”

Artisti care au cantat despre dragoste

Cand esti indragostit, pare ca toata lumea graviteaza in jurul sentimentelor tale. Astfel, toate cantecele de dragoste, toate versurile siropoase ale acestora, devin despre tine si despre dragostea ta.

Chris Isaak si-a castigat faima cantand „Nu credeam c-am sa iubesc vreodata pe cineva ca tine, nu credeam c-as putea pierde pe cineva ca tine” („Wicked Game”).

„Nu este nimeni care sa-ti usuce lacrimile. Te-as putea tine in brate un milion de ani, sa te fac sa-mi simti dragostea”, spunea Bob Dylan („To Make You Feel My Love”).

„Iti numar genele in secret. La fiecare geana, iti soptesc ca te iubesc. Si te las sa dormi”, rostea, romantic, solistul trupei REM („At My Most Beautiful”).

Dragostea este ca-n filme

Cine nu vrea o dragoste patimasa ca cea a eroilor din „Dirty Dancing” sau ca a celor din „Love Story”? Ei bine, iata cele mai celebre replici de dragoste din filme.

„Dragostea inseamna sa nu fie niciodata nevoie sa iti ceri iertare”, spunea personajul Jennifer Cavalleri in „Love Story”.

„Nu uita ca sunt doar o fata care sta in fata unui baiat, rugandu-l sa o iubeasca”, spunea, umila, Julia Roberts, intrata in pielea personajului Anna Scott („Notting Hill”).

„Mi-e teama sa ies din camera asta si sa nu mai simt niciodata ceea ce am simtit langa tine”, spunea Baby din „Dirty Dancing”.

Sursa

Dragostea este despre emoții și așteptări. E despre încredere și libertate. E despre copilul care aleargă desculț prin câmpul de maci și cască gura către cer atunci când plouă cu tunete, în miez de vară. E despre cuvinte care nu se spun fiindcă se transmit prin priviri și atingeri. Despre copacul care adăpostește la umbră câinele obosit de arșiță.

Dragostea e despre bătrâni învingători care s-au ținut de mână chiar și atunci când fiecare ar fi putut să meargă singur la drum. Despre îmbrățișări în somn și purtări de grijă. Despre certuri în care amândoi zâmbesc. Despre speranță. Despre greșeli care se vor iertate. Despre lacrimi nemărturisite. E despre respirațiile tăiate și dureri inevitabile. Despre începuturi cu entuziasm și sfârșituri glorioase. E despre câștigul din fiecare pierdere.

Dragostea e despre orice altceva decât despre propria persoană. E cel mai scump dar pe care Dumnezeu ni l-a dat, să-l dăm mai departe și să se întoarcă înzecit. Dragostea nu vrea să schimbe. Ea acceptă, rabdă și înțelege. Dragostea e o floare rară, care e protejată de legi divine, de aceea nu piere niciodată. Nimic ce vine de la Dumnezeu nu piere, ci se întoarce în El.

Dragostea e nebunie. E țipătul fetiței care își descoperă în păr un fluture albastru. E miros de liliac și iasomie în timpul nopților răcoroase. E despre două urme de îngeraș lăsate în zăpadă. Despre lucruri care te emoționează de nu știi dacă să plângi sau să râzi sau dacă deja le trăiești pe amândouă în același timp și nu-ți dai seama. Dragostea e despre oameni care nu se tem să sufere. Despre oameni care plâng și pe stradă atunci când le este dor. Despre cei care nu-i uită nimeni niciodată. Despre gânduri curate și rugăciuni adânci.

Dragostea e despre pasărea care cântă la fereastră în fiecare dimineață. Despre acoperișul casei. Despre pâmântul care odihnește doruri și nume. E despre degetul mic de la picior pe care nimeni nu-l bagă în seamă fiindcă îl are. E despre amintirile care te fac să devii nostalgic și sensibil. E despre lumina care face ziua mai senină. Despre adulții care cred în Moș Crăciun. E despre duminica în care se mănâncă în familie. Despre străini care îți urează de bine.

Dragostea e ceea ce te face să simți că trăiești. E despre mama care te întreabă ce vrei să mănânci și tata care face pe durul ca să n-o iei pe căi greșite. Despre eforturi nerăsplătite. E despre familie, prieteni, animale, florile din ghiveci și mușcatele de pe balcon. E despre roșul căpșunilor din grădină și despre colegul din prima bancă care te face să vrei să mergi la școală a doua zi. Despre examenele la care ai picat fiindcă ți-ai dorit prea mult să le iei. Despre șeful prea exigent pe seama căruia toți angajații glumesc în pauze.

Dragostea e despre sculpturi fără înțeles. Despre picturi ce nu se încadrează în vreun curent anume. Despre gânduri ce nu-și găsesc cuvinte potrivite. Despre culori. Despre copacul din mâinile tâmplarului. Despre paginile din fața cititorului. Despre dinții de pe scaunul dentistului. E despre mișcarea oaselor din picioarele dansatorilor. E despre firele de păr căzute în fiecare zi. Dragostea e despre reparații, cusături și șlefuiri.

Dragostea e despre oamenii care se ajută. Despre pâinea de pe masă. Despre apa pe care alții nu o au. E despre neputința în fața legilor naturii. E despre zâmbetele care se păstrează și-n cele mai teribile situații. Despre curaj. Despre umbrelele care adăpostesc necunoscuți. Dragostea e despre bărci, poduri și cruci. Despre munții care păstrează ecouri. E despre împotmoliri, ridicări și vindecări.

Dragostea e despre scaunele care așteaptă în jurul mesei. Despre povești cu unicorni și animale care vorbesc. E despre telefoanele care sună și cărțile cu rânduri subliniate. Despre pantofii cu toc de lângă patul lui. Despre paharul cu apă din care beau amândoi. E despre copiii doriți și multașteptați. Dragostea e despre milioanele de cuvinte care trec prin minte când tot ce poți spune e : „Uau!”

Dragostea e despre minunile cu care ne-am obișnuit fără să știm. Despre extraordinarul din fiecare lucru banal. Dragostea e despre tot ceea ce există în noi și prin noi. Despre încercarea de a defini universul trăirilor interioare.

Dragoste e ceea ar trebui să devenim dacă credem cumva că încă nu suntem.

Mi-e foarte greu acum să vorbesc despre iubirea noastră, pentru că trebuie să mă întorc în timp la niște vremuri pe care n-am sa le mai pot atinge.

Spun unii că de fiecare dată când ne îndrăgostim, ni se pare că e prima dată și că este pentru totdeauna. Și totusi, multe iubiri se sting la fel de repede precum apar. Se spune că fiecare iubire este specială. Îmi place să cred că relația dintre mine și cea de lângă mine a avut cu adevărat ceva special. Să fi fost felul în care ne-am cunoscut? Felul în care ne vorbeam? Momentele în care ne culegeam unul altuia vorbele de pe buze de parcă ne-am fi ghicit gândurile?

Poate că n-am să știu niciodată; poate că nici nu e important să știu răspunsul. In mod sigur, important era ceea ce simțeam unul pentru celălat în fiecare moment. Înca mai e important, pentru că mă „hranesc” cu toate gândurile noastre, cu toate sentimentele care ne uneau, cu toate lucrurile pe care ni le doream. Și ne doream atât de mult să fim împreună, atât de mult încât nimic altceva nu mai conta.

Aveam momente în care eram atât de încrezători în noi și în iubirea noastră: pe noi nu ne putea despărți nimeni și nimic, deși au fost destui care au încercat. Ne doream să fim împreună și să avem o viață frumoasă, să îmbătrânim împreună și să ne bucurăm de copiii noștrii. Ne-am promis – pentru că așa ne dictau sufletele – că nu ne va despărți nimic și că vom fi împreună până la moarte. Dar n-am știut, n-am vrut să înțelegem și să acceptam că moartea nu se petrece atunci când vrem noi. E adevărat, doar moartea a reușit să ne despartă… De ce n-am reușit să împlinim această iubire, nu știu. De ce a trebuit ca o iubire atât de mare să aducă durere când noi speram să aducă doar bucurie, nu știu…Ce știu cu siguranță e că am iubit-o ca pe nimeni altcineva. Am iubit-o mai mult decât pe toți ceilalți oameni importanți din viața mea laolaltă.

Puteau să mă părăsească toți, puteau să mă facă să sufăr…dacă eram eu însumi, nimic altceva nu mai conta…