Tag

despre oameni

Browsing

Exista oameni care se uita cu jind la starea de bine a altora, cu invidie parca. Ar vrea si ei sa fie armoniosi ca tine. Ar vrea si ei sa aiba sufletul curat, limpede, luminos ca al tau. Ar vrea si ei… dar daca se poate, ar vrea sa primesca de-a gata totul, pe tava si exact cand au nevoie.

Da, exista astfel de oameni. Ei nu stiu ca o casa e curata daca o ingrijesti, e luminoasa daca o luminezi, este armonioasa daca pazesti si ocrotesti lumina. Nu, ei au impresia ca exista o vraja, ceva, o pleasca ce pica de-a gata de undeva, si pe care, daca ei nu au primit-o, poate, cine stie, ar putea sa o fure de la tine sau sa te pacaleasca sa le-o pui in brate . Si tu o faci.

Numai ca astfel de daruri se topesc precum zapada in bratele si in sufletele celor care nu stiu sa le ingrijeasca. Pentru ca iubirea si viata, mai mult decat orice in acesta lume – sau in oricare alta – sunt inefasbile prezentze si trairi ce tin atata vreme cat suportul este pe masura darului.

Ele seamana cu sabia Regelui Arthur, nu poti sa o ai decat daca iti apartine.

Seamna cu lumina, nu o poti reflecta daca nu esti tu insuti stralucitor. Seamna cu surasul, nu poate inflori pe o fatza ale carei ganduri sunt urate. Aceste daruri inefabile, manifestari ce tin de iradierea energiilor subtile, ce tin de respiratia luminii, de arta de a fi, nu au fiinta purtatoare, ci doar sunt unde …

Da, ei ar vrea si ei aceste daruri.. cel putin asa afirma. si cum izvorul daruieste si soarele lumineaza si cerul se reflecta in apa curata, tot astfel, a darui este la fel de natural si de simplu.. . de minunat si de firesc..

Le dai cu inima deschisa din bucuria ta, din starea ta, din linistea si incantarea cu care iti traiesti viata, fara sa banui o clipa ca nu sunt decat niste sarmani invidiosi care nu vor putea niciodata sa simta ca tine si sa impartasesca cu tine si sa sporeasca alaturi de tine aceste comori ale inimii.

Ba mai mult, intra in casa sufletului si o murdaresc. Intra in inima ta si incep sa distruga sa transforme casa sufletului intr-o sala de asteptare imobila, in care sentimentele si impartasirea lor, bucuria de a fi devin statice, imobile, moarte.. .. . . Vor spune.. nu voi face nimic… ca sa te impac., nu voi misca un deget ca sa te ajut sau sa fac sa merga ceva intre noi. nu, pentru ca tu daca ma iubesti cu adevarat, nu ceri nimic, nu vrei nimic, nu ai nevoie sa traiesti, nimic. Ei incep sa contorsioneze legile si sa aduca disperarea. apoi.. ei, apoi incep sa strambe din nas. ah, dar ce miroase asa aici? M-ai dezamagit ,! Si iti frang inima plecand. . Ei nu vor decat sa primeasca.

Nu vor decat sa se infrupte, nu vor decat sa fie serviti.