Tag

dezamagire

Browsing

Te rog, fi bun cu tine însuți. Viața asta e prea scurtă pentru a petrece o mare parte din timp nefăcând ceea ce îți place.

O să faci greșeli. O să rănești persoane. Nu vei putea mulțumi pe toată lumea. O să o dai în bară de multe ori, inevitabil. Nu ești perfect. Ai defecte, și vei face alegeri pe care ai să le regreți. Dar știi ceva? Nu ești singura persoană care greșește.

Nu contează cât de tare ai făcut pe cineva să sufere, sau cât de rău ai frânt inima cuiva. Trebuie să îți asumi acel regret și să-l transformi în pozitivitate. Trebuie să îl lași să intre în inima ta. Trebuie să iei acele greșeli și imperfecțiuni și să înveți din ele. Trebuie să le trăiești.

Nu poți lăsa fiecare alegere să te tragă în jos, într-o ură personală. Nu poți lăsa fiecare greșală să te transforme într-o persoană plină de ostilitate și vină. Trebuie să transformi acea dezamăgire în protecție personală, în creștere și reabilitare. Nu lăsa greșelile să te definească.

Fi blând cu tine. Fi bun și dulce ca și cum te-ai comporta cu iubirea vieții tale. Lasă-te vindecat și năpădit de mulțumire. Ești doar un om. Nu un extraterestru. Sau vreun zeu grec. Nu ești făcut din oțel sau vreun alt material indestructibil. Ai oase care se frâng. Ai o inimă care se poate răni. Ai organe simple care pot fi rănite.

Dar oasele se pot vindeca. Inima poate renaște. Totul se poate repara. La fel ca acele organe, și tu te poți vindeca. Cu ajutorul timpului. Cu răbdare. Și cu compasiune.

Deci, una peste alta, fi bun cu tine și cu inima ta. Închide ochii când simți că nu mai poți. Pune un scut în jurul inimii tale să o aperi de tragediile lumești. Oferă trupului tău doar ceea ce are nevoie pentru a crește în bunătate. Nu oferi oamenilor oportunitatea de a te doborî. Nu băga în seamă oamenii care îți spun că nu ești destul de bun pentru o viață magică. Nu da putere oamenilor care nu-ți doresc ceea ce e mai bine pentru tine.

Înconjoară-te de oameni care te adoră și te ajută, care îți fac inima să lumineze mai puternic decât o mie de sori. Învață de la oameni înțelepți lucrurile bune. Lasă zâmbetele să devină o obișnuință. Lasă picioarele să alerge și să devină independente de ceea ce spune lumea să faci. Fi propria-ți persoană, lasă lumea să te iubească atunci când vezi că își deschid inima în fața ta.

Sărută acele buze în care ai încredere și acelea pe care le dorești. Ține de mână acele persoane care te fac să zâmbești atunci când te simți vulnerabil. Iubește inimile care îți oferă totul fără frică. Și arată oamenilor o inimă goală așa încât să vadă că ai loc pentru bunătatea lor. Înconjoară-te de toată iubirea posibilă. Oferă inimii tale ce-i mai bun în viața asta. Oferă sufletului tău cea mai plăcută și mai fierbinte îmbrățișare în fiecare zi.

Și arată-ți ție o iubire infinită atât timp cât vei mai respira pe acest pământ.

Ti-am cerut doar un lucru : SĂ NU MĂ DEZAMĂGEȘTI ! Și tocmai asta ai făcut. Să dezamăgești. Tot timpul. În fiecare clipă petrecută în doi.

Dezamăgirea e al doilea tău nume. Știi să rupi inima omului în mii de bucăți. Mii de cioburi. Te crezi cumva un Dumnezeu? Sa creezi și apoi să distrugi? Ai știut să dezamăgești. Și pe mine…

Ai creat cea mai perfectă relație alături de mine ca apoi să o calci în picioare. De ce? Ce-ai câștigat? NIMIC. Poate satisfacție ta. Pe care se pare că o cauți. Ce-ai pierdut? Știi bine ce: o iubire sinceră !

Te iubeam atât de mult ! Vocea ta făcea să curgă fericirea prin venele mele. Prin creierul meu. Prin viața mea. Doream o viață cu tine. O viață liniștită și plină de înțelegere. Dar tu? Oare ce doreai? Oare ce urmăreai? De ce distrugi suflete ce nu merită? De ce rupi minți ce se chinuie din răsputeri să te adore? De ce să dezamăgești? Poți fi adorată…de toți…Nu mai fii un diavol în viețile oamenilor, fii doar un OM,cu suflet,sufletul dat de Dumnezeu. Cel plin de iubire…

Venind…plecând…distrugi speranțe. Speranțele oamenilor care țin la tine. Care te iubesc. Îți pasă? Sunt sigur că nu. Nu încă. Îți pasă doar de tine. Până când? Până când jocul acesta? Viața trece…și tu îmbătrânești. Singură. Tristețea te va cuprinde și pe tine. Momente în care nimeni nu va fi lângă tine. Doar amintirile. Și vei începe să suni. Să cauți ce ai pierdut. Să cauți un rost.

Dar telefoanele nu vor mai răspunde. Nu ție. Persoanele alungate și cu suflete distruse vor ignora apelurile tale. La fel cum ai ignorat și tu viețile lor. Si atunci? Plângi? E târziu pentru asta. Viața în sine te judecă, îți judecă bătrânețile singuratice. Trăiește…suferă…plângi…e tot ce meriți. Tot ce primești…Iartă-ma, dar nu-ți răspund, chiar dacă te mai iubesc…mai mult decât ai merita.