Tag

din dragoste

Browsing

Nu mai vreau să sufăr din dragoste, să aștept după cineva să se întoarcă, mai ales când se tot ascunde…

Am terminat să iubesc pe cineva din toată inima, atunci când e clar că e clar că nu știe să iubească din tot sufletul. Am obosit. Am obosit să tot aștept, să tot doresc și să mă doară. Am obosit să tot iubesc atât de mult și ca cei din jurul meu să își acopere urechile de teamă. Nu mai vreau să urlu „TE IUBESC” când toată lumea fuge de o inimă care se vrea văzută. Nu mai vreau să dau, când toată lumea doar vrea să ia.

Sunt o „dăruitoare”. Dăruiesc prea mult atunci când nu ar trebui. Îmi dăruiesc sufletul celorlalți fără ezitare, fără întrebări. Am avut prea multă încredere în toți. Am avut încredere în îmbrățișările lor, în sărutările lor…AM avut încredere în atingerile lor, și cuvintele lor mă legau de ei până când deveneam prea prostuță încât să văd minciuna….

Nu mai vreau să fiu doborâtă. Nu mai vreau să închid ochii la tot și să nu primesc nimic în schimb. Nu mai vreau să îmi dăruiesc inima primind înapoi sufletul zdrobit. Nu mai îmi arunc iubirea când primesc înapoi doar promisiuni….

Nu mai vreau inima zdrobită. Nu mai vreau să îmi distrug inima iar și iar…devenind doar o fantomă. Vreau să nu mă mai prefac că sunt bine, că nu am nevoie de iubire știind că asta e tot ce îmi doresc. Sau să mă prefac că un trup e doar un trup și că inima nu simte nimic. Nu mă mai pot lăsa doborâtă de ceilalți. Nu mă arunc la gunoi doar pentru că cineva mi-a promis siguranță și un umăr pe care să îmi odihnesc capul…

Deci nu mai vreau să las oamenii să mă doboare atunci când eu merit să fiu ridicată. Și nu mai vreau să iubesc oameni care niciodată nu mă vor iubi la rândul lor. E un an nou, voi lăsa totul în urmă, inclusiv persoanele care nu dau doi bani pe mine….nu mai vreau să fiu invizibilă. Și mai ales, nu mai vreau ca inima mea să fie călcată în picioare….

Sunt doar un om obișnuit cu bucurii și întristări , cu nazuințe, vise și neîmpliniri , cu momente de fericire și dezamăgire, care încearcă să supraviețuiască în această lume numită…viață.

Sunt doar un om…ca și tine…aștept și sper…mă bucur , mă întristez…. urăsc minciuna , răutatea și lipsa caracterului .Iert aproape orice, apoi mă străduiesc să uit și în locul dezamăgirii plantez florile bucuriei și speranței .Știu să plâng…să mângâi…să râd, să încurajez ,să ofer mult și să cer puțin. Dar cel mai important zic eu ….. știu să iubesc. .

Da…sunt un om ca tine, care acum își așterne gândurile într-un loc ,singurul de altfel care tace și mă ascultă fără să pună întrebări…aici mă refugiez când sunt trist sau fericit. Sper că timpul să îmi dea răgaz și putere să mai scriu…mie îmi este suficient un gând bun pe care îl primesc virtual din partea voastra și chiar îl simt…

Acum ascultă: iubește mai mult! Iubește tot ce te înconjoară! Lasă oamenii să fie oameni, cu bune și cu rele, cu vorbele lor, cu gândurile lor, iar tu ai grijă de tine, de trupul tău, dar mai ales de sufletul tău! Nu te mai compara cu nimeni, nu mai pune la suflet orice prostie, luptă pentru ce e al tău, dă-ți voie să fii extraordinar, rescrie de câte ori e nevoie povestea aia până te vindeci, dar cel mai mult… iubește-te pe tine însuți!

Iubește dimineața când soarele încă nu a răsărit, dar iubește la fel de mult și seara după ce soarele apune.  Iar dacă tu nu ai încredere în tine, să nu te aștepți ca cineva să o facă vreodată! Nu mai asculta sfaturi furate din filme, vorbe ce stau scrise în carți sau bârfe de oameni bătrâni. Doar tu poți să găsești acea balanță! Doar tu ești fericirea ta! Doar tu poți să vezi focul din privirea ta!

Fiecare dimineață este un început pentru mine…în care primesc în dar o nouă zi…o zi pe care o trăiesc cu bucurie și intensitate.O zi în care aștept ca cerul să mă observe și să mă salute cu raze de soare. O zi în care aștept ca și voi o îmbrățișare și un gând bun.

Să fiți iubiti voi cei care împartășiți cu mine clipa! Un sincer și din inimă spus : Vă mulțumesc !