Tag

dor de tine

Browsing

Îmi lipsești câteodată. Dar încerc să nu-ți duc dorul. Sentimentul vine de obicei când dorm. Mă bag în pat veselă și mă trezesc cu dureri de stomac.

Și acolo este o gaură în corpul meu. Ca de glonț care mi-a frânt oasele în somn. Până la amiază nu realizez, dar tu ești cel care îmi lipsești. Și realizez că mi-ai lipsit în toți acești ani. Chiar dacă eu nu am știut asta, o parte din mine știa, și întotdeauna va știi. În unele zile e un dor surd, abia simțit, ca o șoaptă…Erau ca fulgii de nea care se topeau pe obrajii calzi. Nu păreau să dureze…

Dar în unele zile îmi rupe inima și gândurile. Mă arde ca soarele într-o zi toridă. Sunt terminată atunci când simt parfumul tău. Și sunt obosită…atât de obosită…Obosită să aștept ceva ce nu există. Să aștept pe cineva care a plecat. Sunt obosită să tot aștept să te răzgândești.

Diseară, când voi bea un pahar de vin roșu și voi încerca să adorm, mi-aș dori să fii aici. Caut pe google diferite sfaturi, diferite scuze. Întreb la nesfârșit internetul cum să treci peste marea iubire. Când va trece acest dor? Când vor înceta gloanțele să mă tot lovească? Când îmi voi găsi liniștea? Google nu m-a ajutat prea mult. Le spun tuturor că sunt bine. „Nu, nu mi-e dor de el!”. Îmi spun și mie același lucru. Dar, poate în loc de a căuta scuze, ar trebui să scriem adevărurile pe hârtie…nu să le ascundem.

Deci, iată adevărul meu:

Îmi lipsești în zilele bune, în zilele rele, în nopțile călduroase sau în nopțile reci. Îmi lipsești atunci când soarele e pregătit să răsară, sau când Luna ia locul Soarelui între stele, acoperind cerul negru…Îmi lipsești atunci când văd oameni ținându-se de mână. Îmi lipsești atunci când mă trezesc transpirată după ce te-am visat o noapte întreagă. Îmi lipsești chiar și atunci când nu realizez lipsa ta…

Și îmi lipsești cu fiecare picătură de energie pe care o depun pentru a scrie aceste cuvinte. Dar sunt atât de obosită…de acest sentiment…de totul. Cu câțiva ani în urmă, ți-am oferit un jurnal, în care am scris de ce te iubesc. Îmi amintesc când ți l-am citit în acel hotel drăguț. Ai zâmbit. Lucrurile sunt diferite acum. Anii au trecut, și pentru tine sunt doar o amintire…

Ești la kilometrii distanță și fizic și emoțional. Aceasta nu este o scrisoare de dragoste. Nu e un text dramatic doar pentru a mă iubi din nou. E doar realitatea mea, gândurile mele, pe care abia le stăpânesc să nu-mi ia ultima suflare. Și da, recunosc, îmi lipsești uneori. Poate îmi lipsești tot timpul.

Dar nu este o scrisoare de dragoste pentru tine. Este pentru mine, pentru a-mi aminti să mă vindec și să merg mai departe. Să îți duc dorul nu mă definește. Și nu mă va defini vreodată.”

Mi-e dor de tine . Mă doare groaznic de tare lipsa ta .Te-am pierdut oare pentru totdeauna? Sincer, sper din tot sufletul, să pot să te mai vad măcar o data.

Mi-e dor, atât de dor….de tine,de noi. De cum erai cu mine. De cum eram cu tine. Și nu pot, și nu găsesc cuvinte să spun cum,când și cat de mult mi-aș dori să nu mai îmi fie. Dacă și tu știi cum este acel dor,te rog scapă-mă de el…te implor scapă-mă. Este dorul ăsta un blestem, este o cruce sub care eu, un simplu om, sunt doar o cocoașă și niște brațe care se coboară înainte să apuce să se întindă. Pe care aș vrea nespus să ți-o arunc ție.

M-am îndrăgostit prea repede de tine, te iubeam înainte să accept că ma îndrăgostisem de tine.

Am plecat în zeci de direcții, am încercat să te uit de sute de ori, am vrut să te smulg din sufletul și din mintea mea. Dar nu am reușit…..aici e locul tău…ar fi pustiu fără tine chiar și-n sufletul meu. Aș muri dacă aș uita tot ce am trăit, aș fi senil dacă nu mi-aș mai aminti chipul tău. Chipul tău…ce dor mi-e să te sărut, să-ți dezmierd obrajii ca de copil, să mă joc cu părul tău, atunci când te țin în brațe.

Mi-e dor să te-mbrățișez! Mă ucide lent, dar sigur gândul că poate niciodată, nu am să-ți mai aud glasul.

M-ai uitat? Ai uitat oare toate clipele când ai fost fericită?….Mi-e dor de tine! Mi-e dor de tine…ziua mă trezesc cu tine, noaptea adorm cu tine în gând.Doare….mă doare…Te iubesc…..te iubesc…te iubesc…ba nu ,mint…TE ADOR. Tu m-ai uitat? Plâng….râd….sunt fericit….sunt trist…e vina ta.

Amintirea buzelor tale mă chinuie. Îmbrățișează-mă…te implor…iartă-mă….ucide-mă….mușca-mă….fă orice numai nu mă mai chinui în halul ăsta. Îmi lipsești groaznic…te iubesc…