Tag

extratereştrii

Browsing

Una dintre cele mai misterioase culturi antice din lume este Vinca. Numeroase vestigii arheologice au fost descoperite în apropiere de Belgrad, Serbia. Dintre cele mai importante obiecte ale culturii sunt statuete le, în număr de peste 2000, care înfăţişează o specie extraterestră venită în vizită pe Terra pentru a influenţa dezvoltarea umană.

Statuetele Vinca sunt de-a dreptul uimitoare pentru că îi înfăţişează pe zeii care au venit în vizită pe planeta noastră pentru a-i învăţa pe oameni tainele ştiinţei. Figurinele au dost descoperite chiar lângă Belgrad, Serbia, în urmă cu mai multe decenii. De atunci şi până în prezent, figurinele au stârnit numeroase controverse.

Este la îndemna oricui să realizeze că aceste figurine reprezintă o specie extraterestră. Ei aveau ochii migdalaţi, pielea de culoare gri, brună sau chiar albastru închis, nasul extrem de mic şi chiar îndesat în craniu, urechile aproape inexistente, la fel ca şi buzele şi capul lipsit de păr. Aceşti extratereştri, se pare că au venit din inima universului pentru a-i ajuta pe oameni în evoluţia lor. Această teorie este reprezentată în fiecare cultură antică, fie prin diferite obiecte care înfăţişează extratereştrii sau chiar există numeroase mărturii scrise cu privire la contactul realizat.

Se crede că contactul cu extratereştrii misterioşi a avut loc înainte ca marea civilizaţie egipteană să ia naştere. Atunci oamenii au deprins abilitatea de a scrie, de a socoti, dar au fost învăţaţi şi despre agricultură sau despre cum se ridică o casă rudimentară.

Interesant mai este faptul că această cultură şi-a dus existenţa pe un teritoriu extrem de vast, care l-a inclus şi pe cel al ţării noastre. Se presupune şi faptul că în urma acestor experienţe sau schimburi s-ar fi născut şi celebra scriere de la Tărtăria.

Cultura Vinca-Turdaş

Cultura Vinca-Turdaș a fost o cultură europeană (între mileniile 5 și 3 î.Hr.) ce se întindea în jurul Dunării în România(Banat și Oltenia), Serbia,Bulgaria și Macedonia deși urme ale acesteia se găsesc în toată Peninsula Balcanică.

Plastica culturii Vinca este de o deosebită bogăţie şi varietate precum şi foarte îngrijit prelucrata, sugestia de viaţă şi mişcare fiind totdeauna prezenta, chiar atunci când proporţiile şi detaliile anatomice sunt tratate sumar, schematizat… Ceramica culturii Turdaş este de trei categorii în ceea ce priveşte pasta: grosieră, semifină (intermediară) şi fină.

Principalele categorii de ornamente, sunt inciziile, impresiunile şi – mai rar – cele realizate prin pictare sau prin lustruire.

vinca Misterioasele statuete Vinca, dovada că extratereştrii s-au implicat în evoluţia omului

A excelat prin statuete antropomorfe puternic stilizate care surprind printr-o o rară forţă expresivă. Avem în vedere, printre altele, exemplare unice ca plasticitate a modelajului cum este capul de statuetă a cărui coafură, sugerată laconic prin câteva linii incizate adânc, vădeşte din partea „artistului“ care l-a realizat o sensibilitate aproape „modernă“.

În ciuda economiei de mijloace folosite, reuşeşte să ne impresioneze prin capacitatea de reducere la esenţă a realităţii, de care dădea dovadă meşterul din neolitic.

Sursa

Un obiect foarte mult discutat în cercurile de specialitate este o piatră de mormânt, sarcofagul de la Palenque. Aceasta a fost descoperită pe 15 Iulie în anul 1952 de către arheologul mexican Alberto Ruz Lhuiller, în Templul inscripțiilor din Palenque. Aceasta se află într-o grotă care este săpată în stâncă și pare să fie ca de gheață, după cum declara mai târziu arheologul mexican.

Erich von Däniken, într-una din cărțile sale o descrie ca reprezentând un astronaut în interiorul navei sale spațiale, care în acest caz este prezentată în secțiune.. Cercetătorul civilizației maya Profesorul german Herbert Wilhelmy dă o interpretare proprie semnelor de pe piatră spunând că este vorba de zeul porumbului Yum Kax. Tot el declara că Däniken dorește să manipuleze cititorii interpretând piatra privită pe lățime atâta timp cât amplasarea ei în camera îngustă impune o interpretare privind-o pe lungime în partea îngustă a acesteia.

Alți cercetători înclină să creadă că este vorba despre o reprezentare a unei personalități pe drumul spre Xibalba, lumea morților în simbolistica maya. Unde exact se află această lume a morților nu este însa foarte clar. Prof. Linda Schele si Prof. David Freidel o descriu ca un “Loc al fricii” pentru ca numai un an mai târziu să declare că nu trebuie întotdeauna identificat cu o lume subpământeană ci poate fi vorba și de una localizată în Calea lactee

Cercetătorii sunt însă de comun acord că persoana reprezentată pe piatră este prințul maya Pacal.  Pe aceasta și pe marginea capacului se află două liste cu regii din Palenque cu datele nașterii, morții și de numire ca și regi.

Un alt lucru interesant: cadavrul din mormânt. Acesta are o înălțime cu mult mai mare decât cea a mayașilor din zilele noastre. Cadavrul a fost identificat, în 1952, ca fiind acela al unei persoane de sex masculin în vârstă de 40 de ani. Aici apar însa neconcordanțe în datări. Printul Pacal s-a născut pe data de 22 Martie în anul 603 al erei noastre. La vârsta de 12 ani și 125 de zile este încoronat ca și domn în Palenque, la 23 de ani se căsătorește cu o femeie de viță nobilă care moare în vârstă de 46 ani. Pacal moare la vârsta de 80 de ani și 158 de zile. Acest lucru s-a stabilit din inscripțiile de pe mormânt și din piramidă. Pentru a elimina dubiile ce s-au ivit, cadavrul a mai fost cercetat încă o dată în anul 1974 dar asta nu a dus decât la aceea că datele stabilite în 1952 au fost confirmate.

Interesante sunt și trăsăturile feței acestei persoane. Fața și aproape tot corpul au fost acoperite cu plăcuțe subțiri de jad (de aur în versiunea lui Däniken). Un artist a reconstruit cu ajutorul plăcutelor de jad trăsăturile persoanei din mormânt și stabilit că forma nasului este cu totul neobișnuită pentru rasele umane cunoscute pe Pământ. Acesta pornește de la mijlocul frunții împărțind-o practic în două. În afară de aceasta, dinții scheletului nu erau piliți și nici nu aveau inserții de pirită sau jad, lucru obișnuit la Mayasi. De asemenea nici craniul nu era deformat cum se obișnuia la persoanele nobile. Toate acestea ne duc cu gândul la faptul că scheletul poate să aparțină altei persoane decât lui Pacal, lucru ce ar explica data morții. O altă ipoteză este aceea că persoana din mormânt nu este una maiașă…

Iar cea mai spectaculoasă teorie e aceea că prințul ar fi fost, în timpul vieții răpit sau luat de extratereștrii și adus înapoi după un timp de câteva decenii. Acesta ar explica de ce vârsta sa este de fapt 80 de ani iar cea a scheletului numai 40(!?) știut fiind faptul că la o viteză apropiată de cea a luminii timpul se contractează. Acest lucru este întărit (?) de faptul că maiașii nu încoronau un nou rege atâta timp cât cel vechi se mai afla încă în viață (cazuri de prizonierat).Faptul că astfel de cazuri de “răpiri” făcute de zei sunt deseori semnalate începând cu mitologia nu exclude ca un astfel de lucru să i se fi întâmplat și lui Pacal. Totuși lipsa sa nu este notată niciunde în inscripțiile găsite în “Templul inscripțiilor” sau în alte locuri din Palenque.

Că mormântul din Palenque este un lucru deosebit din punct de vedere arheologic nu stă în discuție. Că cel înmormântat aici este o persoana nobilă de asemenea. Alte presupuneri cu privire la originea și trecutul persoanei din mormânt se pot face oricând, dând frâu liber imaginației, dar probabil adevarul nu va fi aflat niciodată…

În 2003, în Chile a fost descoperita o bizara creatură umanoidă, dar de dimensiuni extrem de mici: doar 15 cm înălţime. Faptul a alimentat speculaţiile privind sosirea pe Pământ a unor fiinţe umanoide extraterestre. La zece ani după descoperire, un documentar prezintă concluziile specialiştilor care au analizat bizarul specimen.

Conform relatărilor dintr-un ziar din Chile, ciudata creatură ar fi fost descoperită, la data de 19 octombrie 2003, de un om numit Oscar Munoz, care căuta obiecte de valoare istorică într-o aşezare abandonată, numită La Noria, din Deşertul Atacama. În apropierea unei biserici, se spune în ziar, Munoz ar fi găsit acest mic schelet, înfăşurat într-o pânză albă.

Exemplarul a rămas cunoscut sub numele de „umanoidul din Atacama”, poreclit pe scurt „Ata”. Prezintă o serie de particularităţi care explică de ce pasionaţii de OZN-uri şi de extratereştrii au aşteptat cu atâta nerăbdare lansarea documentarului Sirius (la 22 aprilie a.c.), în care sunt prezentate opiniile specialiştilor despre creatură.

În afară de talia sa uimitor de mică, „Ata” are un cap foarte mare în raport cu corpul (aşa cum sunt reprezentaţi adesea extratereştrii umanoizi în creaţiile SF) şi anumite particularităţi cu totul neobişnuite ale scheletului trunchiului – de pildă, are doar 9 perechi de coaste, în loc de 12 câte există în mod normal la om.

Scepticii au afirmat că e vorba despre un fals, dar tomografiile arată că este vorba despre un organism real. Alte ipoteze în spirit pozitivist au sugerat că ar fi vorba despre o maimuţă de mici dimensiuni sau de un făt avortat.

Însă investigaţiile realizate cu mijloace performante – radiografii, tomografii, analize ADN – arată altceva, scoţând la iveală informaţii extrem de interesante despre umanoidul din Atacama:

În primul rând, nu e vorba despre  o maimuţă. „Pot spune cu certitudine absolută că nu este o maimuţă. Este uman – este mai apropiat de om decât cimpanzeii”, a declarat Garry Nolan, directorul secţiei de biologie a celulelor stem de la Facultatatea de Medicină a prestigioasei Universităţi Stanford din SUA, unde au fost realizate analizele genetice.

Însă nu este vorba nici despre un făt avortat. „A trăit pănă la vârsta de 6 sau 8 ani”, a declarat acelaşi specialist.

Cercetătorii au analizat ADN extras din măduva osoasă prezentă în coastele exemplarului, din care au obţinut,, după propriile declaraţii, „material ADN de calitate excelentă”.

Concluzia specialiştilor a fost că era vorba despre „o mutaţie interesantă” a unui individ uman de sex masculin, care a trăit până la vîrsta de 6 sau 8 ani.

În mod evident, respira, mânca, avea activitatate metabolică. Rămâne însă întrebarea: cât de mare era atunci când s-a născut?

Sursa: Mail Online