Tag

fericirea mea

Browsing

Fericirea mea n-a depins niciodată de vreun moment de nebunie în care resping orice fel de contact cu oamenii. Nu am reacțiile astea pentru că sufăr, nu suport oamenii sau sunt sălbatică. Au fost clipe în care eu însămi am crezut despre mine că sufăr, însă acum consider că a fost doar un motiv pentru a fi singură. Acum, privind înapoi în timp, mă regăsesc în camera mea de odinioară, cu becul stins, cu lumânări sau lampa pornită, citind o carte, scriind cuvinte noi in vocabular, adunând citate sau, pur și simplu, ascultând, la căști, o piesă anume pe „repeat”, cu ochii în tavan.

Abia acum conștientizez relația mea strânsă cu singurătatea. A fost mereu lângă mine și nu m-a plictisit niciodată. În general, când stai prea mult în preajma unor oameni, începi să te plictisești pentru că se repetă. Spun aceleași povești, au aceleași reacții și vorbesc despre aceleași lucruri. Am observat acest lucru mai ales pentru că și eu am făcut la fel și nu o singură dată. Până m-am plictisit.

M-am plictisit de mine dar în jurul altora pentru că oamenilor trebuie să le vorbești despre ce-i interesează, altfel e mai bine să nu le vorbești deloc. E un fel de „trebuie să le spui ceea ce vor să audă”, ca să nu pari vreun sărit de pe fix, infatuat sau mai rău, ciudat. Trebuie să ai răbdare să le asculți bârfele și discuțiile care nu duc niciunde dacă vrei să le fi prieten. Și de parcă nu ar fi de ajuns, trebuie să și participi. Să ai reacții gen : „Vai, nu! Chiar așa? Incredibil, ce nesimțită” sau „Săracul de tine, prin ce-ai trecut” sau măcar un „Crede-mă, știu cum e”. Dacă încerci să schimbi subiectul, e clar că nu îți pasă de durerea celui apropiat și devii tu subiectul bârfelor în cadrul unei situații asemănătoare.

Se întâmplă însă, să ai norocul să întâlnești și oameni care folosesc cuvintele ca să transmită idei, ca să facă schimb de idei. Și oricât de incredibil poate suna pentru unii, oamenii aceștia nu sunt deloc plictisitori. Te trezești dis-de-dimineață cu ei la geam, cântându-ți la chitară, spun bancuri haioase, sunt pasionați de lucruri despre care majoritatea nu știu mai nimic, știu să danseze dansuri demult uitate sau cu cele mai simple cuvinte, te pun pe gânduri și îți transmit o stare de bine. Te pun pe gânduri dacă îți place să gândești.

Dacă îți folosești creierul doar ca să respiri și doar când primești impulsuri către centrele nervoase cum că ar trebui să miști mâna să te ștergi la fund sau să îți dai cu pumnu’ în piept (mai mult la figurat) câte-ai făcut sau cine ești și mai ales, câte ai, atunci nu ai să faci niciodată vreo diferență între o conversație cu rost sau una fără rost.