Tag

fericirea

Browsing

„ Reţeta fericirii – Fericirea este un sens al nostru şi are sensuri multiple. Pentru mine fericirea este momentul în care totul freamătă în noi, se mişcă şi ne învolburează, momentul în care simţi că întreaga lume este cu tine. Fiecare dintre noi poate avea o formulare a ideii de fericire. Trebuie să facem o diferenţă între bucurie şi fericire. Fericirea este, după opinia mea, un obiectiv, o ţintă, o finalitate a tot ceea ce este fiinţă pe lumea asta, cu diferenţa că o fiinţă umană, dispunând de o raţiune, trăieşte fericirea, sentimentul acesta al satisfactiei depline atât în planul raţional, cât şi în planul afectiv. Bucuria este plăcerea minţii, în timp ce fericirea merge mai adânc, la bază, la fundamentele sufletului, unde putem vorbi de o fericire a spiritului, care înseamnă mult mai mult decât nivelul imediat al gândirii. Fericirea este o stare de spirit, o stare în care, vrei, nu vrei, trebuie să intre şi inima şi afectivitatea, profunzimile tale afective, acolo unde este esenţa ta. Dragostea este una dintre circumstanţele fericirii indubitabile. În mintea mea este tot timpul faptul că iubirea adolescenţei este una dintre cele mai marcante experienţe. De ce? Pentru că este momentul în care insul afectiv se trezeşte la viaţă. Mai cred că cea mai mare satisfacţie este aceea când pasiunile tale, înclinaţiile tale îşi găsesc un ecou în ceea ce faci. Asta cred că e adevărata fericire a vieţii”, spune Dulcan.

Şi totuşi, cum pot fi fericiţi oamenii într-o lume în care stresul, nemulţumirile legate de viaţa profesională sau de cea personală descriu cel mai bine viaţa lor? Profesorul Dulcan consideră că reţeta fericirii este o chestiune de percepţie.

Cum văd fericirea orientalii: ei vorbesc despre fericire la nivel de virtuţi. Ei spun că sunt două niveluri. Este nivelul superficial, unde sunt toate furtunile care se abat asupra minţii, asupra gândului şi este nivelul profund. Nivelul profund înseamnă pentru ei să-ţi păstrezi acea pace, linişte interioară, indiferent că întâmpini succesul sau eşecul. Omul trebuie să se educe de o asemenea manieră încât să înţeleagă că frica şi spaima care li se prezintă face parte dintr-un nivel comercial care interesează anumiţi indivizi. Noi trebuie să învăţăm că şi în faţa nenorocirilor, dar şi a lucrurilor plăcute trebuie să îmi păstrez un echilibru. În momentul acela, omul nu mai este în bătaia vântului, nu mai este la mâna societăţii, nu mai devine ceea ce vrea societatea să facă din el: o slugă, un nimic, un zero. El îşi păstrează propria lui nişă, propriul lui regat.

Nefericirea este o chestiune de percepţie. Sunt fericit în funcţie de cum percep eu un eveniment; îl percep cu un ecou negativ sau îl percep cu un ecou pozitiv; entuziasmant sau netentuziasmant; deprimant sau, dimpotrivă, extaziant. Fericirea mai ţine şi de structura noastră. Oamenii introvertiţi, cărora foarte puţine lucruri pe lumea asta le plac sunt cei mai nefericiţi. Bucură-te! Uite, ai băut o cafea cu cineva, bucură-te. Tu spui: „Nu pot, e amară”. Păi, fă-o dulce dacă e amară.

În drumul către reţeta fericirii oamenii ar trebui să-şi asculte mai mult inima sau să fie mai mult raţionali?

Experienţa mea a fost că de câte ori n-am ascultat inima, n-a ieşit bine. Vorbind în alţi termeni, inima este corespondentul minţii divine. Deci, acolo e adevărul. În creier este doar un calcul al circumstanţelor, pe care tu nu le ştii. Eu gândesc că dacă merg acum pe stradă n-o să mă întâlnesc cu un obstacol peste care să nu pot trece dar, când ies acolo, nu e aşa. Asta este partea raţională. Deci, adevărul stă în inimă. Ascultă-ţi inima. Sentimentul este cel care rămâne, raţiunea se pierde. Memoria e scurtă la nivel raţional. La nivel afectiv memoria e mult mai lungă. De aceea, experienţele care te marchează în viaţă nu le uiţi, indiferent că sunt bune sau rele”, afirmă acesta.

Pentru fericire este foarte important să fim recunoscători pentru că existăm. Am apucat încă o zi. Atâţia alţii nu mai apucă ziua aia. Fii recunoscător lui Dumnezeu că exişti, fii recunoscător pentru părinţii tăi că te-au crescut, fii recunoscător celor de pe urma cărora tu citeşti o carte bună, înveţi, fii recunoscător celor datorită cărora porţi hainele pe care le porţi, că le-au creat ei. Şi să te întrebi ce poţi să faci tu pentru ei. Uite, eu sunt medic bun, pot să îi vindec. Atunci, toate lucrurile vor fi la un alt nivel. Sigur că suntem diferiţi, că cel care mătură strada are altă fericire decât fericirea mea, dar asta nu înseamnă că eu am dreptul să îl dispreţuiesc, pentru că eu nu pot trăi fără el”, spune Constantin Dulcan.

Reţeta fericirii prescrisă de medicul Constantin Dulcan

Concluzia mea este că fericirea este un drept natural, pe care îl am prin faptul că exist şi cel mai bun reper pentru a avea linişte şi pace interioară este să ştii că dincolo de tine există o raţiune care te protejează. Eu lucrul ăsta l-am învăţat singur. Sigur că la ţară, în copilările, mama mă ducea la Biserică. Dar experienţa mea, căutările mele, m-au făcut să simt asta, să experimentez şi să ştiu că există Dumnezeu. Pe mine nu mă pot convinge nici toţi marxiştii lumii, toţi capitaliştii că venim din maimuţe. Pentru că de când e maimuţa maimuţă ea nu s-a transformat în om. Şi dacă din întâmplare maimuţa aia s-a tranformat în om, înseamnă că există o raţiune care vine din alt plan şi iată demonstraţia divinului. Dacă materia evoluează, înseamnă că e raţională. Vin fizicienii şi spun că atomul acela nu are raţiune. Păi dacă el nu are şi eu am, eu de unde am? Înseamnă că sunt eu încă ceva, un spirit. Atunci, de unde vine spiritul? Dacă corpul meu fizic este format numai din atomi neutri, de unde gândirea? De unde sentimentele? Înseamnă că e altceva pus în materie”, susţine Constantin Dulcan.

Sursa: gandul.info

Te-ai întrebat ce te împiedică să fii fericită ? Te-ai întrebat vreodată de ce te lovești mereu de aceleași probleme? Te îndrăgostești de cine nu te merită sau rămâi în urmă cu plata facturilor, toate te împiedică să ai viața pe care o dorești.

Chiar și modul de a te purta, de care nu ești încântată câteodată și care îți afectează foarte mult liniștea, poate fi schimbat. Orice învăț, are și dezvăț.

1. Rămâi fara bani in fiecare luna.  

Ai, de curând, un nou job, mult mai bine plătit decât cel anterior. Dar la sfârșitul fiecărei luni, rămâi cu la fel de puțini bani ca și înainte. Și tu care te gândeai cât de bine o să te descurci și că o să-ți mai rămână și pentru pantofii ăia care îți fac cu ochiul de câte ori treci pe lângă magazin. Nu simți că ești risipitoare, dar pur și simplu nu știi cum ți se evaporă din mâini.

E adevărat că e greu să te abții să-ți faci poftele, însă uneori noi femeile avem tendința de a cheltui nejustificat, fără a ne gândi la urmări. Încearcă să-ți organizezi această latură. Fă o listă cu tot ce ai de cheltuit într-o lună. La sfârșitul perioadei, trece în revistă cheltuielile. O să fii surprinsă pe ce s-au dus banii tăi. Apoi fă un calcul cu ce ai de plătit și luna viitoare încearcă sa pui deoparte banii pentru plățile obligatorii.
  
2. Faci alegeri greșite în dragoste  

Ai crezut ca el e altfel față de toți pe care i-ai cunoscut până acum și chiar dacă era incitant, îi plăcea să flirteze, de el te-ai simțit atrasă. Psihologi spun că acest fel de conduită este determinat de aspecte cum ar fi respectul de sine (dacă tu consideri că meriți să fii iubită sau nu), modul în care ți s-a arătat dragoste în copilărie și modelele de comportament pe care ți le-au oferit părinții tăi.

Alegerea repetată a partenerului nepotrivit reprezintă un mod de conduită foarte dificil, dar nu imposibil de schimbat. Trebuie să încerci să descoperi tiparele de comportament care au caracterizat relația dintre ai tăi (cum se comportau când erai mică, dacă au avut relații extraconjugale). Un tată absent sau lipsit de afecțiune te poate împinge să te simți atrasă de bărbații aparent fermecători și grijulii.
  
3. Ai mereu aceeași ceartă

Iubitul sau soțul tău se duce în fiecare sâmbătă la tenis iar tu rămâi singură să te ocupi de treburile casnice. Și vă certați întotdeauna în legătură cu asta, dar nu ați ajuns până acum la vreo concluzie.

Motivele acestui tip de discuții nu sunt, de regulă, cele reale, spun specialiștii. Tu riști să nu te mai înțelegi cu el pentru că îți concentrezi atenția asupra problemelor relativ minore. Problema aici ar putea fi resentimentele tale pentru că el nu-și găsește timp să stea cu tine (și nu doar sâmbetele). Cel mai bine e să îi spui ce te deranjează de fapt, și să discutați sincer despre modul în care ați putea schimba lucrurile.
  
4. Nu cauți să-ți îndeplinești dorințele  

Te descurci foarte bine la job și chiar ai vrea să promovezi, însă când apare vreo șansă pentru ceva mai bun, te gândești să mai aștepți. E normal ca oamenii să se teamă de eșec, dar ei se pot teme și de succes, spun psihologii. Multe persoane suferă de teama că nu sunt suficient de competente și ca la un moment dat, ceilalți vor descoperi asta.

Nu poți avansa decât dacă încerci să-ți depășești această teamă. Așa că nu-ți mai spune că trebuie să capeți destulă încredere în tine și apoi o să încerci ceva mai bun, pentru că lucrurile stau exact invers: încrederea se naște din competență– dacă poți face ceva bine, te simți mult mai sigură pe tine.

Psihologii spun că încrederea în sine reprezintă cheia tuturor schimbărilor. Teama de a risca sau de a nu da greș va fi întotdeauna un obstacol în calea reușitelor tale. Iar pentru a-ți depăși ezitările și a-ți spori încrederea, gândește-te la schimbările prin care deja ai trecut și vei descoperi că poți face față unei situații noi, diferită de cele anterioare.