Tag

fructe exotice

Browsing

Bananele roșii, numite și Red Dacca, sunt o varietate de banane cu coaja violet-bordo. Sunt mai scurte decât bananele galbele, obișnuite și au un gust foarte specfic.

Bananele sunt într-o mare varietate de soiuri. Pe piață se comercializează în principal soiul Cavendish. Uneori, însă, vom putea găsi și baby banana, plantain și banane roșii (pe care le veți găsi mereu mici, cam cât un baby banana; atât de mari se fac ele, dar nu sunt baby). De ce se numesc roșii? Pentru că au coaja de o culoare vișinie. În unele zone, dar mai ales prin zonele africane, aceste banane mai poartă denumirea de: „red dacca”. După acest nume veți găsi pe internet și mai multe informații decât am prezentat eu, dar ele sunt în diverse limbi străine.
Cum se mănâncă?
Se desfac ceva mai greu ca bananele obișnuite, deci ar trebui defăcute de la codiță sau crestat vârful cu cuțitul.
Cum se aleg?
Bananele coapte sunt mai moi, nu au aproape nicio pată verde, au ca niște nervuri pe coajă (nu mai sunt așa fin și lucioase) și din negre (necoapte au culoarea bananelor stricate cu câteva pete verzi) au devenit vișinii. Se mai coc și în casă în aproximativ două săptămâni. Pentru a grăbi coacerea, se pot băga în frigider 1-2 zile între alte banane, apoi dacă se vor ține încă 2-3 zile lângă o sursă de căldură, vor deveni bune de mâncat. Necoapte nu sunt bune de nimic! Nici coaja nu se desface; sunt un fel de plantain necoapte, dar au miros de banană clasică.

Ciorchinii bananelor Red Dacca sunt atât de viguroși, încât pot produce până la 100 de fructe.

Pulpa bananelor roșii este mai moale și mai cremoasă decât cea a bananelor roșii, este de culoare roz și are aromă de căpșune.

Miezul acestui fruct tropical conține o cantitate mare de beta-caroten și de vitamina C. De asemenea, conține 3 zaharuri naturale: zaharoza, glucoză și fructoză, ceea ce înseamnă că bananele roșii, la fel ca și bananele obșnuite sau ciocolata, declanșează eliminarea ”hormonului fericirii”, în organism.

Bananele roșii sunt favoritele locuitorilor din America Centrală, dar au început să fie exportate de către Costa Rica, în toate țările lumii , inclusiv în Republica Moldova.

Atunci când alegeți banane roșii, fiți atenți la crăpăturile care pot fi identificate pe suprafața coajei. Cele mai bune banane roșii sunt cele care au coaja culoare bordo închisă.

Dacă le cumpărați verzi, trebuie să le lăsați la temperatura camerei, pentru câteva zile.

Trebuie să fiți atenți, totuși, pentru că aceste banane elimină gazul numit etilenă, care este toxic pentru fructele care sunt în preajmă.

Caracteristici:
Miros: de banană normală (cavendish); așa pare
Gust: ca de cavendish, dar ceva mai dulce. Diferă puțin gustul de varianta clasică, dar nu cu mult.
Culoare: exteriorul vișiniu și puțin pătat, interiorul ca la culoarea unei banane normale sau puțin roșiatic și secționată, e portocalie, ca papaya (am nimerit și cu miez alb și cu miez portocaliu)
Aspect: sunt micuțe; zici că-s baby
Consistență: parcă e mult mai cremoasă față de varianta simplă.

Știi deja că este bine să mănânci fructe pentru a-ți păstra sănătatea. Obișnuit cu fructele neaoșe și cele de import, ai putea crede că le-ai văzut deja pe toate. Și totuși, îți oferim în continuare o listă de cinci cele mai ciudate fructe pe care cel mai probabil nu le-ai mai văzut până acum!

Kiwano

Kiwano (Cucumis metuliferus) este o combinație între castravete și pepene. Acest fruct ciudat este comestibil, fiind, totuși, utilizat cel mai adesea pe post de ornament. Când este copt, kiwano are coaja portocalie și un interior cu o consistență gelationoasă, de culoare verde. Kiwano este cultivat în Africa, dar poate fi găsit și în California, Chile, Argentina sau Noua Zeelandă.

Fructul stea

Fructul stea sau carambola este un fruct tropical care este din ce în ce mai popular in SUA. Numele său provine de la forma de stea pe care fructul feliat o are. Coaja sa are o culoare gălbuie spre verde și un gust ciudat, ce îmbină aromele unor fructe ca prunele, ananasul și lămâile.

Rambutanul
Rambutanul

Unul dintre cele mai ciudate fructe din lume, rambutanul este acoperit de piciorușe roșii și verzi. În interior are un fruct asemănător celui de litchi. Gustul său este dulce-acrișor. Un copac de dimensiuni medii produce în fiecare an între 5000 si 6000 de fructe, adică circa 60-70 de kilograme de rambutan.

Ackee
Ackee

Ackee este fructul național al Jamaicăi. Acest fruct ciudat a fost importat în Jamaica din Africa de Vest înainte de 1778. De atunci, a devenit un ingredient important în bucătăria locală și este cultivat în zonele tropicale și subtropicale din lumea întreagă. Ackee nu este un fruct comestibil în totalitate. Doar interiorul galben și cărnos poate fi consumat, părțile roșiatice fiind extrem de otrăvitoare.


Mana lui Buddha

Un fruct foarte ciudat este și cel numit Mâna lui Buddha. Acesta este una dintre cele mai vechi varietăți de citrice, având un parfum de lămâie. Este folosit, în general, în lichioruri și pentru a da aromă vermutului. Mana lui Buddha este cultivat și pentru coaja sa, care se adaugă în mâncăruri, dar care este folosită și ca esență pentru parfumuri.

Sursa

Până deunăzi în România nici măcar nu se auzise de fructele exotice care astăzi decorează mesele festive și intră în dieta zilnică. Unul dintre exponatele reprezentative în acest sens este fructul loquat. Originar din îndepărtatul ținut al Chinei, după ce s-a răspândit în Japonia și celelalte teritorii ale Orientului Îndepărtat, iată-l poposind în cele din urmă pe batrânul continent. În regiunile din nordul Italiei este foarte răspândit mai ales ca și copac ornamental pentru că rămâne mereu verde.

Fructele galben-portocalii au formă ușor alungită și sunt de mărimea unei caise. Sunt extrem de delicate și rareori sunt de găsit fără mici pete de culoare maronie. Se recoltează din aprilie până în iunie, și sunt primele fructe primăvăratice.

Loquat nu are numai un gust excelent, dar conține și o mulțime de vitamine și minerale indispensabile organismului, precum: vitamina A, vitamina B, fier, cupru, calciu magneziu, potasiu și altele. Fapt neobișnuit pentru un fruct, acesta nu conține vitamina C, însă are mult beta-caroten respectându-se astfel “legea compensației”. Gustul este ca al unui amestec de mere și caise.

Dacă ar fi să îl comparăm cu un alt fruct acela ar fi mărul, cu care se și găsește în aceeași familie Rosaceae. Loquat-ul este caracterizat de un conținut foarte scăzut de calorii, doar 47 calorii per 100 g, și printr-un conținut ridicat de pectina. Aceasta este o fibră solubilă ce acționează ca un laxativ natural, ajutând la păstrarea umidității de la nivelul colonului.

Conform studiilor, datorită antioxidanților pe care îi conține fructul de loquat combate cancerul pulmonar. De asemenea, este recomandat persoanelor cu probleme de inimă și celor care vor să slăbească. Potasiul din loquat echilibrează tensiunea arterială și previne infarctul miocardic, care nu de puține ori se întâmplă să intervină nu atât pe fondul unei sensibilități cât din cauza unei diete dezordonate. S-a mai confirmat faptul că pectina găsită în acest fruct reduce rata de absorbție a colesterolului de către organismul uman și ajută la eliminarea sa din organism.

Fructul loquat este cel mai bine să fie consumat crud, ca atare sau combinat în salate cu alte delicii exotice. Se recomandă îndepărtarea semințelor înainte de consum fiindcă conțin unele substanțe toxice pentru organism.  Se curăță de coajă.

Sursa

Salak (Salacca zalacca) este o specie de palmier (familia Arecaceae) nativ pentru Java și Sumatra. Este cultivat în alte regiuni ca o cultură alimentară, și aparent naturalizat în Bali, Lombok, Timorul de Est, Malaiezia, Maluku și Sulawesi.

Salak exportat din Indonezia

Este un palmier cu tulpină foarte scurtă , cu frunze de până la 6 metri lungime; fiecare frunză are un petiol lung de 2 metri, cu țepi de până la 15 cm lungime, și numeroase pliante. Fructele cresc în grupuri la baza arborelui, și sunt de asemenea cunoscute ca fructe șarpe din cauza pielii solzoase roșu-brun. Ele sunt de mărimea și forma unei smochine coapte, cu un vârf distinct. Pulpa este comestibilă. Fructul poate fi desprins prin ciupirea vârfului, care ar trebui să cauzeze pielii exfolierea astfel încât să poată fi scos. Fructul este format din trei lobi interior cu cei doi mai mari, sau chiar toate cele trei, care conțin o sămânță necomestibilă mare. Lobii se aseamănă, și au consistența unor mari căței de usturoi decojiți. Gustul este, de obicei, dulce și acid,  dar textura similar unui măr poate varia de la foarte uscat și fărâmicios (pondoh salak de la Yogyakarta) la umed și crocant (salak Bali).

Mai este numit și fructul șarpelui datorită aspectului exterior, ce se aseamănă cu o piele de șarpe. Aceste fructe au dimensiunea unei smochine, iar gustul specific este dat de aroma de măr, ananas și banană cuprinse într-un singur miez. Datorită beneficiilor sale asupra organismului uman a mai fost numit și „fructul memoriei”.

Ce substanțe nutritive conține fructul Salak și ce beneficii aduce organismului?

Fructul salak sau fructul șarpelui este bogat în antioxidanți, vitamina c, tanin, vitamina B6, proteine, fosfor, fier, calciu, betacaroten, fibre și carbohidrați.

Acest fruct este foarte bun pentru tratarea diareei la copii și nu numai, calmează durerile de stomac și indigestia. De asemenea, asigură elasticitatea și frumusețea pielii datorită cantității mari de vitamina C.

Salak prezintă beneficii și asupra sănătății ochilor, betacarotenul fiind recunoscut ca un antioxidant benefic vederii. Fructul șarpelui conține cantități mai mari de betacaroten decât alte fructe precum guava, mango, pepene roșu, chiar mai mult și decât renumitul morcov.

Pe lângă beneficiile prezentate anterior, fructul șarpelui reprezintă și o sursă importantă de energie care ar putea „încărca bateriile” unui copil între mese.

Sursa