Tag

gânduri aiurea

Browsing

Uneori mă întreb ce ne face pe noi oamenii să ne adunăm în ciorchini, în bătaia soarelui?

Ne îngrămădim muțește unde vedem semeni similari nouă, stăm laolaltă să ne încălzim reciproc și să privim lumea din același unghi.

Mie-mi place viața reală, vreau să fiu eu , să vorbesc tare și mult, să râd gălăgios, să mă îmbrac colorat, să am pe umărul cui plânge, să fiu copil.

Împărțim plăceri comune, mici nimicuri  care ne agață câte un curcubeu în privire și speranță în suflet. Ne place să ne dăm în scrânciob, să împărțim cafeluțe, să măsurăm pământul cu pași grăbiți, să tachinăm lume, să râdem zgomotos, să aruncăm banii pe mărunțișuri, să stâlcim cuvinte, să criticăm măști.

Ne place să fim noi, să aflăm cine suntem, să ne redescoperim. Ne place să ne redescoperim în fiecare bobiță vecina de struguraș din ciorchinele nostru gras și mereu zâmbim când vedem într un alt ciorchine total diferit, o bobiță de culoarea noastră.

De ceva vreme îmi curge mai multa viață prin vene.. Ochii-mi desenează mai multe tablouri…Gura se minunează ce poate grăi…iar uneori cât de puțin poate descrie din ce simte…Miresmele noi îmi inundă simțurile, urechile aud culori.

Sunt dor de sinestezie și dorința de nou redescoperit. Sunt. Nu stiu ce dar știu că sunt. Am început să-mi extind curiozitatea și setea spre culmi prăpăstioase. Simt cu niște simțuri noi, gândesc mai puțin și zbor mai des.

Zambesc. Și cred că ..mă iubesc. Nu sunt niște gânduri halucinante ale unui nebun ce s-a împiedicat de realitate și nu mai poate pleca mai departe. Îmi dăruiesc ce-mi place. Îmi place ce dăruiesc. Și chiar dacă nu pot șterge cu un burete răul din lume, măcar am aprins o scânteie într-o cameră întunecată.

Și nu ai cum să contești că nu ai văzut-o! Știi de ce? Pentru că te-am simțit cum ai zâmbit. Și cum zâmbești din nou…Și mi-e suficient. Atât.

O nouă seară…nesomn și gânduri aiurea rătăcite într-o minte la fel de rătăcită ca și mine. Stau și mă gândesc la ce sunt și prezentul nu mă încântă deloc….și se pare că pe cei din jurul meu nici atât …culmea e că în loc să mă ajute să mă ridic și să mă încurajeze că pot mai mult ,nu fac decât să mă afunde în gândurile mele sumbre, descurajandu-mă mai tare.

Până la urmă un om e mult mai mult decât ce-i vizibil publicului ,nu? Mă simt mic și uitat și am impresia că nici cine-i mai aproape de mine și vede ce-i în sufletul meu ,nu mai are încredere în mine și în faptul că sunt aceeași chiar dacă nu am izbutit niște chestii…

Lumea nu face decât să eticheteze…iar tu rămâi cu stigmata…toți vor să empateze ,să pară altceva decât sunt și au impresia că eticheta îi face oameni. Toți evoluăm numai că nu avem aceleași viteze, nu rămânem constanți ci mai deviem de pe traiectorie…Unii ar spune că e ușor să găsești scuze și ,sincer să le găsești te face să te simți mai bine, să-ți ușurezi conștiința deja încărcată de discuțiile în contradictoriu pe care le porți cu tine însuți la nesfârșit.

Viitorul mereu e incert dar e greu să ți se pară că ești singur la drum, te saturi să auzi vorbindu-se ” eu o să…;eu voi…; eu am de gând..” vrei niște rămășițe de cuvinte aruncate să te aline ,să te mintă frumos spunând că o să fie bine dacă alfel nu te pot convinge că va fi într-adevăr. Să zicem lucrurilor pe nume e greu, e dureros dar te ajută să-ți găsești forța să mergi mai departe.

Suntem încă niște amărâte de produse…cu etichete, cu data de expirare, cu ingredientele trecute clar pe ambalaj dar la care lumea mereu are surprize..plăcute sau neplăcute, avem până și instrucțiuni de folosire- unele foarte logice iar altele care te amețesc și mai tare și, cu toate astea mereu apar produse noi poate mai bune, chiar revoluționare. Unii rămânem însă fideli..dintr-o monotonă obișnuință sau poate chiar convinși că ce avem e fix ceea de ce aveam nevoie, asumându-ne riscul eventualelor deprecieri din timp.

Eu sunt la faza de stagnare….un produs ce-și menține interfața dar care poate în profunzime aspiră la funcții noi…lumea nu mai are însă răbdare ..există substituienți..nu-i problemă-depinde de ce vrei într-adevăr .De ce vrei și de ce îți dorești să obții.