Tag

inima ranita

Browsing

Erai o persoană fericită înainte să îl cunoști pe bărbatul care ți-a frânt inima. Te-a părăsit, dar te rog, nu-l lăsa să te distrugă !N-ai avut nevoie de nimeni să te salveze. N-ai avut nevoie de nimeni care să te facă să te simți bine. Aveai nevoie doar de tine.

Erai o persoană întreagă înainte să-l cunoști. Și vei fi din nou. Doar că va trece puțin timp și vei avea nevoie de răbdare și muncă psihică. Știu că el te-a părăsit. Poate te-a înșelat. Sau poate doar a renunțat. Poate tu ai renunțat la el. Dar, indiferent cum a fost, nu mai contează acum. Ceea ce contează acum e felul în care te simți și cum să faci să îți revii. Fără el.

Știu că îți vine să urlii întrebându-te cum naiba să faci să te pui iar pe picioare. Îți zici că cel care a scris asta nu știe nimic. Dar știu. Știu cum e să ai inima zdrobită în milioane de bucăți. Știu cum e să te simți mică de parcă nu ai mai conta pentru nimeni. Știu cum e să iubești un bărbat atât de mult încât să uiți să te iubești pe tine însăți. Și știu că atunci când pleacă, te simți de parcă ai fi doar fantoma celei care erai cândva…Dacă lași această tristă scuză a unui bărbat să te distrugă, el a câștigat. A câștigat inima ta și totodată inima ta frântă. EL primește toate laudele. Iar el își va face bagajele și va pleca iar. Dacă lași acel bărbat să câștige, te vei transforma în cineva pe care nu o vei mai recunoaște. Vei fi femeia căreia toată lumea îi va duce mila. În cineva care nu se poate da jos din pat din cauză că fostul iubit a părăsit-o.

Am fost și eu acea femeie. Pentru o perioadă ma credeam pierdută. Eram atât de obsedată de acel bărbat încât nu-mi mai păsa de mine. Și asta e o stare periculoasă. Deci, cum am reușit într-un final să ies din acea stare și să nu-l mai las să mă distrugă? TIMP. RĂBDARE. ACCEPTARE. Și nu în ultimul rând IERTARE. Ascultă, știu că nu crezi că vei mai zâmbi vreodată, că nu vei mai râde, sau nu vei mai iubi un alt bărbat la fel de mult cum l-ai iubit pe EL, dar în timp o vei face. Am fost exact ca tine acum câțiva ani. Credeam că nu mai am pentru ce să trăiesc. Dar am…

Trebuie să trăiești pentru tine. Și pune-te pe tine pe primul plan, pentru prima dată în viața ta…

Fii blândă cu tine. Mâine poate va fi o zi la fel de proastă ca cea de azi. Dar încet, lună după lună, vei zâmbi din nou. Vei râde iar. Te vei îndrăgosti din nou. Începe să te gândești la tine ca la un întreg în loc să te lași distrusă. Gândește-te la toate lucrurile pe care le iubești la tine. Și gândește-te la toate lucrurile pozitive și la oamenii pe care îi ai în viața ta. Viața ta nu e terminată. Sper să crezi asta. Și mai sper că știi că acel bărbat care a încercat să te distrugă nnu merită nici măcar o secundă din timpul tau.

E pierderea lui. Nu a ta. Te vei recâștiga.

Atunci când iubești pe cineva care a devenit o amintire, acea amintire devine o comoară. Rolul tuturor cuvintelor nu este să judece oameni și nici nu ești să îți dai seama dacă cineva merită ceva anume sau nu.

Rolul cuvintelor este să te ridice atunci când ești jos, să-ți aducă liniștea atunci când ești rănit și să mai vindece câte puțin din acel loc minunat. Pentru că, cu toții suntem răniți mai devreme sau mai târziu. Dar puțini știu să ierte aproape totul. Că totul trebuie iertat, mai puțin acea atitudine care nu e corectă!

Viața asta, în felul ei, e ironică. Ai nevoie de tristețe ca să poți să te bucuri cu adevărat de un moment de fericire. Ai nevoie de gălăgie ca să apreciezi un moment de liniște. Ai nevoie de absența unui om ca să apreciezi cu adevărat prezența lui în viața ta. Dar mai presus de toate, e ironică pentru că poate azi, te bucuri de fericire și mâine o pierzi pentru totdeauna.

Așa stă treaba cu durerea. Pe moment te ucide. Dar în timp, se duce. Se șterge încet. Nimeni nu-ți poate spune în cât timp, dar cert e că se șterge. Și între doi oameni care s-au iubit, după toate vorbele alea spuse la nervi, și din orgoliu, și din gelozie, și din dezamăgire, la despărțire, o să rămână doar clipele frumoase ca amintire. Dar în timp. Și tot cert e faptul că o să avem un mâine dintr-un motiv anume. Când acel motiv nu mai există, cu siguranță nu o să mai existe și acel mâine.

O inimă rănită se reface în timp. Pentru că mintea înlocuiește oamenii din ea. Înlocuiește un om care a distrus în bucăți acea inimă cu un alt om care vede acele găuri și nu-i pasă pentru că și el la rândul lui a avut inima distrusă.

Acel om vede un loc în care să-și reverse toată dragostea lui. Și acea dragoste va face ca acele găuri în timp să nu se mai vadă. Și inima ta să se vadă ca un întreg.