Tag

iubire pierduta

Browsing

Adânc în mintea mea, știu sigur că dacă mi-ai cere să mă întorc, aș spune DA.  Aș vrea să nu simt asta. Aș vrea să cred că nu e adevărat și să aleg să nu scriu vreodată despre asta. Dar TREBUIE să mă eliberez de asta. 

Dar partea tristă este că asta nu se va întâmpla niciodată. Dar totuși, de ce visez cu ochii deschiși la asta? Știu că peste cinci ani probabil vei fi căsătorit cu femeia cu care ești acum, și vei avea viața pe care întotdeauna ți-ai dorit-o. Vei avea un apartament și probabil un loc preferat unde să vă beți cafeaua…Vei avea poate și un câine, vei avea tot ce ți-ai dorit. Tot ce ai nevoie. Și niciodată nu te vei gândi la mine.

Pentru că eu sunt doar trecutul tău. Și viitorul tău arată mult mai strălucitor decât cu mine.

Mi-e frică să mă gândesc că peste cinci ani voi scrie în continuare articole despre tine. Voi sta trează până la ora 2 noaptea scriind poezii despre tine în mintea mea. Voi fi aici, scriind cântece acompaniată de chitară…Încă îndrăgostită nebunește de amintirile alături de tine. Visând în continuare plimbări alături de tine. Îndrăgostită nebunește de acele cuvinte pe care mi le spuneai…Poate sunt îndrăgostită de persoana care erai. Acea persoană care mi-a dăruit un inel spunându-mi TE IUBESC de mii de ori…Acea persoană care m-a făcut să uit toate grijile doar ținându-mă de mână. Cel care a făcut deja planurile viitorului nostru împreună. Și acel cineva care întotdeauna mi-a promis un alt mâine…

Dar uneori viața nu e frumoasă. Nu este așa cum plănuim. Și viața o ia pe alte cărări…

Nu mai ești persoana pe care mi-o amintesc. Nu știu ce mai faci acum, nu-ți cunosc prietenii noi…Și sunt foarte sigură că nu cunosc bărbatul care mi-a spus ADIO…Pentru că după mine, nu ești tu acel bărbat care să-mi spună ADIO.

Tu nu ești bărbatul care mi-a distrus inima. Tu ești al meu încă. Ești cel care îmi spunea „PENTRU TOTDEAUNA”. Și acel cineva care mi-a promis LUMEA.

Deci, dacă acel bărbat decide să se întoarcă, aș spune DA de mii de ori. Pentru că acel bărbat, acel TU care m-a iubit, nu mi-ar întoarce spatele niciodată. Acel TU care m-a iubit nu a mințit niciodată. Și nu și-ar fi încălcat promisiunea niciodată.

Așa că, doar să știi, indiferent unde ești sau ce faci, voi spune întotdeauna DA. Și n-am să regret asta…

Omul ce l-ai iubit cândva poate deveni un străin oarecare. Un simplu om. La urma urmei…așa erați și înainte.

Dar de ce? Toate acele momente de neuitat din relația voastră sunt aruncate? Cum așa?

Totul devine atât de rece între voi. Lucruri și fapte care cândva vă legau acum vă despart. E atât de ciudat să treceți pe stradă unul pe lângă celălalt și să vă salutați doar. Să vă priviți în ochii care cândva sclipeau când se întâlneau. Acum sunt reci. Sunteți iar simpli trecători. Aceeași ca cei dinainte. E ciudat. E ciudat cum totul devine așa firesc, dupa ce trupurile voastre tremurau la fiecare atingere….

Dar totuși, omul ce l-ai iubit cândva atât de mult nu îl mai poți accepta la fel ca înainte. Acele lacrimi, zâmbete și îmbrățișări. Toate au dispărut.

Tot ce ai simțit cândva acum au dispărut. Simplu. Schițezi un zâmbet, și ți se răspunde la fel. Dar atât. E tot ce mai poate fi între voi. O amiciție. O amintire. O amintire a tuturor clipelor fericite, a săruturilor de dor și de dorință. Îmbrățișările neașteptate urmate de sărutul pe frunte. Semn al iubirii profunde. Semn al respectului și protecției. Toate astea nu  mai sunt. Dar ele există în mintea ta. Poate vor exista o veșnicie. Poate doar până la următoarea iubire…

Nu refuza să îți trăiești fericirea. Chiar dacă sufletul ți-e rupt în mii de bucăți, trăiește-o. Viața merită trăita așa cum e ea. Nu știi ce va fi mâine. Nu privi în urmă. Trecutul nu mai are nimic de spus. Trăiește-ți prezentul și caută viitorul. Construiește-l așa cum vrei. Alături de cineva care te respecta și te vrea la fel de mult ca și tine.

Iubește așa cum știi. Așa cum poți. Nu fi fals. Falsitatea aduce sfârșitul relației înainte de vreme….Fii doar TU…tu însuți.

Ti-am cerut doar un lucru : SĂ NU MĂ DEZAMĂGEȘTI ! Și tocmai asta ai făcut. Să dezamăgești. Tot timpul. În fiecare clipă petrecută în doi.

Dezamăgirea e al doilea tău nume. Știi să rupi inima omului în mii de bucăți. Mii de cioburi. Te crezi cumva un Dumnezeu? Sa creezi și apoi să distrugi? Ai știut să dezamăgești. Și pe mine…

Ai creat cea mai perfectă relație alături de mine ca apoi să o calci în picioare. De ce? Ce-ai câștigat? NIMIC. Poate satisfacție ta. Pe care se pare că o cauți. Ce-ai pierdut? Știi bine ce: o iubire sinceră !

Te iubeam atât de mult ! Vocea ta făcea să curgă fericirea prin venele mele. Prin creierul meu. Prin viața mea. Doream o viață cu tine. O viață liniștită și plină de înțelegere. Dar tu? Oare ce doreai? Oare ce urmăreai? De ce distrugi suflete ce nu merită? De ce rupi minți ce se chinuie din răsputeri să te adore? De ce să dezamăgești? Poți fi adorată…de toți…Nu mai fii un diavol în viețile oamenilor, fii doar un OM,cu suflet,sufletul dat de Dumnezeu. Cel plin de iubire…

Venind…plecând…distrugi speranțe. Speranțele oamenilor care țin la tine. Care te iubesc. Îți pasă? Sunt sigur că nu. Nu încă. Îți pasă doar de tine. Până când? Până când jocul acesta? Viața trece…și tu îmbătrânești. Singură. Tristețea te va cuprinde și pe tine. Momente în care nimeni nu va fi lângă tine. Doar amintirile. Și vei începe să suni. Să cauți ce ai pierdut. Să cauți un rost.

Dar telefoanele nu vor mai răspunde. Nu ție. Persoanele alungate și cu suflete distruse vor ignora apelurile tale. La fel cum ai ignorat și tu viețile lor. Si atunci? Plângi? E târziu pentru asta. Viața în sine te judecă, îți judecă bătrânețile singuratice. Trăiește…suferă…plângi…e tot ce meriți. Tot ce primești…Iartă-ma, dar nu-ți răspund, chiar dacă te mai iubesc…mai mult decât ai merita.