Tag

Liliecii

Browsing

Am auzit toți diferite mituri false despre animale, la care într-un fel sau altul, le-am dat crezare. Au fost cercetate de către oamenii de știință câteva dintre ele doar pentru a demonstra falsitatea lor. Iată câteva dintre acele mituri false despre animale:

1.Orezul aruncat la nuntă omoară păsările.

Mitul: Când o pasăre mănâncă din orezul aruncat peste miri la o nuntă îi explodează burta/gușa.

Adevărul: Nimeni nu știe cu exactitate de unde a apărut această idee dar este total falsă. Orezul aruncat este de obicei orez deshidratat, diferit față de orezul de pe câmp. Datorită acestui fapt, acel orez nu se umflă suficient de mult încât să provoace „explozia” păsării. Un studiu făcut de către Universitatea din Kentucky în 2002 a demonstrat că semințele obișnuite pe care le mănâncă păsările zilnic se umflă mai mult decât o face orezul. Deci, mai ales că orezul nici măcar nu constituie o mâncare zilnică a păsărilor, nu este nici un pericol pentru ele când mănâncă din acel orez.

2.Liliecii sunt orbi.

Mitul: Liliecii sunt complet orbi.

Adevărul: Toți liliecii văd într-o oarecare măsură. Serios. Liliecii pot vedea chiar destul de bine, pentru că ei folosesc și ochii și „sonarul” lor. Câteva specii de lilieci folosesc ecolocația pentru a localiza obiectele din jur iar aceasta, împreună cu vederea, au capacitatea de a vedea cu mult mai bine decât poate vedea orice om. Cum altfel ar putea localiza acele mici insecte în zbor mai ales noaptea?

3.Puii de păsări sunt respinși de către părinți dacă sunt atinși de un om.

Mitul: Puii de păsări din cuiburi sunt respinși/alungați de către părinții lor dacă cineva îi iau în mână.

Adevărul: Chiar dacă pentru siguranța păsărilor este mai bine să fie știut așa. acest mit nu este adevărat. Acest mit are „rădăcinile” în falsa presupunere că mama acelor pui nu îi va mai putea recunoaște pe puii săi dacă sunt atinși de către om. Dar în realitate păsările au un simț al mirosului slab dezvoltat și nu au capacitatea de a face diferența. Mulți din pui sunt găsiți singuri pe străzi deoarece învață să zboare. Deci, nu e nici un pericol pentru acele păsări să fie abandonate de către părinți.

4.Câinii din rasa Pitt Bull sunt periculoși și foarte violenți.

Mitul: Rasa de câini Pitt Bull sunt niște ucigași.

Adevărul: Orice câine este capabil de a ataca un om, și Pitt Bull nu face excepție, și el nu este mai violent decât alte rase de câini datorită ADN-ului său. Ei sunt crescuți ca fiind o rasă de câini de luptă, sunt antrenați special pentru așa ceva în multe canise. Ciobănescul German, Rottweilerul, Dobermanul sunt de asemenea rase de câini cu ADN agresiv. Pitt Bull-ii sunt agresivi in general deoarece au fost antrenați/dresați să fie așa, dar per total nu sunt diferiți de alte rase de câini.

5.Broaștele transmit bube.

Mitul: Broaștele dacă le atingi îți transmit bube sau boli ale pielii.

Adevărul: Acest mit a apărut probabil atunci când o mamă nu a vrut să fie o broască obiectul de joacă al unui copil înfricându-l cum că ar lua acele bube de pe spatele acelor broaște. Dar broaștele nu transmit acele bube-umflături de pe pielea lor. Acele bube-umflături de pe spatele broaștelor le ajută să supraviețuiască în climat uscat unde la fel ca alte broaște au nevoie de umezeală. Dar ele nicidecum nu pot transmite acele bube-umflături oamenilor.

6.Păianjenul cu picioare lungi este cel mai veninos păianjen.

Mitul: Păianjenii cu picioare lungi sunt cei mai veninoși păianjeni.

Adevărul: Probabil nu știi prea multe despre acești păianjeni. În primul rând, păianjenul pe care tu îl crezi ca fiind DADDY LONGLEGS poate fi altceva. Există acel păianjen în Anglia, dar acea creatură nici măcar nu este un păianjen. Păianjenul cu picioare lungi cellar este un exemplu de păianjen „daddy longless” la care probabil se face referire acest mit. Toată treaba e că nu există nici o raportare cum că un păianjen din specia Pholcidae ( cea cu picioare lungi ) a mușcat vreodată pe cineva sau măcar să cauzeze vreo reacție alergică. Dacă sunt întradevăr veninoși singurul mod de a afla asta este să fie „mulși” iar apoi să fie injectat veninul lor oamenilor. Dar asta nu a fost făcută. Și nu este nici un raport toxicologic asupra vreunui fel de efect al veninului Pholcidae asupra vreunui mamifer. Deci, științific, nu există vreo dovadă clară

7.Struțul își ascunde capul în nisip.

Mitul: Struții își ascund capul în nisip.

Adevărul: Acest mit a fost răspândit datorită faptului că struțul, la fel ca orice altă pasăre, mănâncă pietricele și nisip pentru a le ajuta la digestie. Struții de asemenea își întorc ouăle îngropate în nisip ajutându-se de ciocurile lor, astfel pot fi văzuți cu capul în nisip. DAcă un struț și-ar băga capul cu adevărat în nisip așa cum se crede, probabil se vor sufoca și împlicit vor muri.

8.Lemingul (Lemmus lemmus) se sinucid când migrează.

Mitul: Lemingul este sinucigaș.

Adevărul: În 1958, în timpul filmărilor documentarului Disney „Wild Wilderness” ( care a câștigat premiul Academy Award for Documentary Feature ) cameramanii au creat o scenă în care Lemingii săreau de pe stânci sinucigându-se după o scenă falsă a unei migrări în masă. Ulterior, un documentar Canadian numit „Cruel Camera” filmat la câțiva ani după, au descoperit că Lemingii folosiți pentru „White Wilderness” au zburat din Hudson Bay în Calgary, Alberta, Canada, unde ei nu au sărit de pe stânci ci ei au fost aruncați cu o placă turnantă.

Lemingii nu fac așa ceva. Ei nu se aruncă singuri de pe stânci. Migrează, și uneori în timpul acestor migrații pot cădea în râuri sau de pe stânci absolut accidental la fel ca multe alte specii de animale migratoare.

9.Câinii sănătoși au nasul umed.

Mitul: Câinii care au nasul umed sunt sănătoși.

Adevărul: Nasul rece sau umed al câinilor indică nivelul lor de activitate și nicidecum despre sănătatea lor. La fel ca oamenii, un nas transpirat ajută un câine să-și regleze temperatura corpului. Câinii au de asemenea un strat de mucus care se formează pe nasurile lor și care îi ajută să miroasă mai bine, iar când își ling nasul ei iau o mostră din ceea ce au mirosit.

10.Urșii hibernează toată iarna.

Mitul: Urșii hibernează toată iarna.

Adevărul: Dacă vei încerca să trezești un urs în timpul hibernării sale, vei avea multe neplăceri. În primul rând urșii nu sunt cu adevărat hibernatori. În timp ce unii își încetinesc ritmul pe timpul iernii – chiar și până în punctul în care adorm pe perioade lungi ei nu adorm întreg sezonul. Ce e important este că ei pot fi treziți în această perioadă ceea ce indică, dacă cumva dai peste un urs dormind e cel mai bine să-l lași așa….

Liliecii nu sunt prea indragiti de cei mai multi oameni, avand si o reputatie destul de proasta. Pe nedrept, au fost asociati cu vampirii, insa in realitate, exista doar cateva specii care se hranesc cu sangele altor animale, printre care si Desmodus rotundus. Liliecii care traiesc pe continentul european sunt in exclusivitate insectivori. In timpul unei vieti, un liliac consuma aproximativ 10 kilograme de tantari.

Liliecii folosesc ca adapost pesterile, scorburile copacilor, fisurile stancilor si podurile nelocuite. Speciile care traiesc in zona temperata, inclusiv cei din Romania, hiberneaza sau migreaza pentru a putea supravietui anotimpului rece.

Liliacul este probabil singurul mamifer zburator (capabil de zbor sustinut). Face parte din ordinul Chiroptera (Cuvantul Chiroptera vine din greaca, cuvintele kheir = mana, pteron = aripa). Aceasta denumire vine de la caracterul esential al acestuia de a-si transforma membrele anterioare in aripi.

De pe laturile corpului porneste o pielita subtire care uneste membrele anterioare , ce au 4 degete alungite cu membrele posterioare (care au degete scurte si ghiare ascutite cu care se agata) si coada, lunga si subtire. In timpul zborului, pielita este mai bine intinsa prin prin indepartarea degetelor.

Capul este mic si alungit, are o gura larga, ochi foarte mici, iar urechile au pavilioane lungi.

Corpul de marimea unui soricel, este scurt, indesat, cu scheletul usor, format din oase subtiri. Osul pieptului are o carena mica (proeminenta alungita in forma de creasta a sternului pe care sunt fixati muschii pieptului si care actioneaza aripile) pe care se fixeaza mischii aripilor, bine dezvoltati.

Organele de simt: Zburand mai mult noaptea, are vederea slaba. Mirosul, pipaitul si auzul sunt foarte bine dezvoltate.

Liliacul simte si cele mai usoare adieri ale aerului. El produce un sunet ascutit pe care omul nu-l aude, dar care, lovindu-se de corpurile vecine, este receptat de urechia umana si astfel liliacul poate ocoli abstacolele.
In timpul zilei liliacul sta ascuns in locuri intunecate, si se agata cu ghiarele membreleor posterioare atarnat cu capul in jos, infasurat in aripi.

Hranirea liliacul se hraneste cu insecte pe care le prinde in zbor, cu ajutorul dintiilor care au varfuri foarte ascutite ca niste ace cu care sfarama corpul insectelor.

Inmultirea perioadele de gestatie la femelele lilieci sunt cuprinse intre 44 de zile si 8 luni la diferite specii. Prin luna mai femela liliac naste un pui orb si fara par pe care-l hraneste cu laptele produs de mamele. Cand este mic, puiul, se agata de parul de pe pieptul mamei.

Exista si lilieci care nu hiberneaza, iar o data cu sosorea tomanei, fac calatorii mari, ca si pasarile calatoare.
In lume exista aproximativ 1100 de specii, reprezentand circa 20 la suta din toate speciile de mamifere.

Liliecii sunt singura specie de mamifere zburatoare, aripa celui mai mare liliac are aproximativ 1,5 – 2 metri lungime, iar cel mai mic liliac cantareste mai putin decat o simpla moneda.

In America de Nord liliecii sunt considerati mamiferele cu cel mai mare risc de disparitie. Acestia sunt considerati cel mai bun control natural asupra imultirii insectelor. Saptezeci la suta dintre speciile de lilieci se hranesc cu insecte.

Vazul acustic – ecolocatia

Cercetatorii au fost dintotdeauna fascinati de abilitatile unice ale liliecilor, in special de ecolocatie. Liliecii nu au un vaz bun, insa dispun de o un alt „simt”.

Toti liliecii din subordinul Microchiroptera se orienteaza si se hranesc cu ajutorul ecolocatiei. Liliecii emit vibratii de sunete cu frecvente inalte care sunt reflectate inapoi ca ecouri in urechile liliacului dinspre suprafetele inconjuratoare indicand pozitia, distanta relativa si chiar natura obiectelor din mediu asemenea unui sonar.

Vazul acustic le permit liliecilor sa se orienteze chiar si cand este intuneric complet. Proprietatile fizice ale sunetelor emise variand in functie de specie. Sunetele se formeaza in laringe si sunt emise prin gura sau prin nari (in functie de specie).

Liliecii in mitologie

Liliecii au fost adesea desenati si folositi ca emblema anumitor orase si s-au realizat chiar statui.

In mitologie, in perioada clasica, liliecii au fost pictati ca simbolizand taramul mortilor, sau a lumii de jos. Ei au simbolizat si distrugerea si decaderea.

Zapotecii ii pictau adesea pe monumentele funerare si erau asociati cu moartea.

Aspectul lor putin inspaimantator a creat o serie de legende si mituri de-a lungul timpului.

Probabil singurii care au vazut in lilieci ceva bun au fost chinezii. In chineza, „liliac” inseamna si „bucurie”. In perioada antica chinezii au observat ca liliecii se hranesc cu insecte, impiedicand raspandirea malariei.

In Europa, in perioada medievala, in folclorul traditional liliecii erau atribuiti vrajitoriei si intruparea Raului. Dragonii si demonii erau adeseori pictati cu aripi de liliac. Asocierea cu vampirii a aparut in secolul al XVIII, cand zoologistul Georfes Louis Leclerc de Buffon a examinat liliecii din America de Sud. Acestia se hraneau cu sange. In aceeasi perioada, horrorul in stil gotic a devenit la moda in Europa, fiind scrise multe povesti fantastice ce identificau liliecii ca fiind vampiri.