Tag

magia noului

Browsing

Magia noului te învăluie mereu amețitor. O trăiești în neștire, pe nesimțite dintr-o perspectivă total străină ție. De parcă totul ar fi vis, un vis dintr-ălă atât de real că pierzi limita dintre real și imaginar.

Dar tu știi că ești acolo. O parte a ta ți-ar zice să fugi pentru că nu deții capacitatea de analogie și comparație cu evenimente precedente. Însă zaci pierdut în vraja ei ce-ți colorează un zâmbet tâmp pe chip. Și inițial nu!…nu o vezi ca pe o provocare adusă de schimbarea ce ți-a survenit în viață. E o simplă nadă de care ești perfect conștient …una amăgitoare poate ,dar pe care ți-o dorești cu toată ființa. Magnetul e atât de puternic încât te lași purtat ca o frunză tomnatică în bătaia vântului și ți se pare firesc. Firesc să mergi mai departe, să scrutezi orizonturi noi, necunoscute,  abundente în informații vitale poate pentru întrega ta ființă și existență.

Noi rătăcim o viață întreagă mereu în căutarea a ceva care să ne completeze….simțim mereu lipsa a unui CEVA atât de greu de definit. Și în goana noastră flămândă mulți uită cu un egoism pregnant că să devii complet nu presupune să-i golești pe alții de conținut. Oricum ar fi ,orice am vrea, de fapt ne căutăm ”cealaltă parte”. Acea latură a noastră care ne permite să devenim un întreg.

Noul ne sperie, dar ne îmbunătațește. Ne dă upgrade, ne scoate la iveală părți ale noastre neștiute până și de noi până atunci. Ne deschide dorințe noi, ne face avizi de informații necesare dezvoltării personale și spirituale, ne face cunoscute suflete noi care își pun amprenta în consolidarea noastră.

Noul e asociat însă greșit cu frică, schimbarea cu un eventual eșec. Nu toată lumea are curajul să-și asume ce face, puțini au curajul să încerce căci e mult mai comod să rămâi unde ești…chiar de ți-e rău măcar știi cum să mânuiești răul ăla. Ceea ce inițial te scandaliza devine treptat ceva obișnuit, normal și ulterior ceva de care devii dependent.

Puțina credință, puțina încredere schimbă totul. Colorează o schiță, îmbracă scheletul unui plan .Dacă ai curaj să încerci îți poți lărgi orizontul, poți realiza că până și adevărul tău e unul subiectiv.

O cărare nouă te poate rătăci, e adevărat. Dar îți poate deschide drumuri pe care nici în vise nu îndrăzneai să le pașești. Iar până la urmă existența noastră aici trebuie să aibe o finalitate, un scop.

Noi suntem un întreg iar fiece gest ,pas ,vorbă ,gând emise la momentul oportun pot schimba vieți.

Viața e scurtă așa că încearcă. Daca vei cădea, sigur vei găsi o mână care să te ridice! Totul se așează așa cum trebuie. E nevoie doar să ai curaj, credință și încredere.

Daca tot ești pictorul tabloului tău…de ce să nu devină o capodoperă?