Tag

mai exist acolo undeva

Browsing

Spune-mi totuși că mai exist acolo undeva, în tine, și-mi vei da drumul cândva. Spune-mi că încă exist, că n-am murit, că sunt vie și trăiesc prin tine, prin trupul tău.

Prin ochii tăi mari și negrii, atât de întunecați încât mă sperie, dar mă și incită în același timp misterul și durerea profundă ascunsă în ei. Te doare ceva. Ce te doare, dragul meu? …Spune-mi…Lasă-ți ochii să șoptească-ntr-o privire ce n-au putut șopti prin cuvinte. Uită-te la mine și vorbește-mi din priviri…Uită-te-n apa dulce a lacului și vei putea vedea reflexia mea acolo : sunt în tine.

Prin părul tău negru, răvășit și moale. De-ți vei trece degetele lungi și puternice prin el îi vei putea simți moliciunea aceea plăcută care-ți amintește de mine. De vei trage puțin de el vei geme de plăcere cu gândul la alte mâini albe, mai slabe, care au făcut-o înainte. Culcă-ți capul pe pernă și-mi vei simți parfumul cald acolo în urma lăsată de creștetul tău negru. Ai parfum în păr chiar de nu-l simți. Ai raze-n priviri chiar daca nu le poți simți puterea orbitoare ce se îndreaptă în ale mele când mă privești.

Prin buzele tale dulci și moi. Prin buze roșii, mușcate până la sânge de durere și plăcere, printre gemete ușoare și mângâieri domoale. Mușcă din piersica caldă din fructiera aceea pe care știu că încă o mai ai pe măsuța din sufragerie. Simți cum pielea parfumată a piersicii se desprinde ușor lăsând zeama dulce să-ți acopere dinții înfometați? Atinge-ți ușor buzele de ea, simte mângâierea, simte gustul acela plăcut…Îți mai aduci aminte de sângele dulce ce-mi pulsa în ele cand întâlneau ascuțișul dinților tăi? Eram o piersică între buzele tale, lasă-mă să mai fiu așa și acum…Simte-mă…

Mă auzi? Sunt în fiecare adiere a vântului ce-ți bate înghețat la fereastră, îi e frig. Mie mi-e frig. Mă simți?

Mă guști…mă vezi…Cum ai putea să mă mai vezi altfel decât prin amintiri? Eu nu mai sunt acolo acum, cu tine, mângâindu-te, iubindu-te, tremurând de plăcere sub atingerea ta.

Dar sunt în tine…și aștept să-mi dai drumul. Voi trăi din nou. Dar e prea rece iarna asta…mai dă-mi timp. Nu vreau să mă desprind înca de tine…E cald și bine.