Tag

mi-e dor

Browsing

Vreau să iubesc din nou. Vreau să CUNOSC iubirea adevărată. Nu mai vreau doar suferință și dezamăgire. M-am săturat.

Toate acele promisiuni și speranțe dispar odată cu timpul. Nu le mai vreau. Vreau doar liniștea sufletului trecut prin flăcările iadului și izbăvit. Pentru ce atâta suferință? De ce atâta minciună?

Dar îmi lipsește grija celui de lângă tine. Grija ce i-o porți, grija ce ți-o poartă. Îmbrățișările pline de căldură, săruturile de noapte bună, mesajele de dor…aceste păcate omenești care îți fac viața mai liniștită aici ca muritor.

Vreau să îi pese cuiva de mine, de ceea ce simt, ce fac, ce doresc…cuiva să îi pot spune zilnic greutățile prin care am trecut…cineva cu care să ma bucur de fiecare moment de fericire, cât de minor ar fi el…Am nevoie de liniște…

Vreau genul de iubire care nu pleacă…care stă alături de tine și te însoțește pretutindeni. Vreau o iubire „destulă” pentru că întotdeauna îmi voi dori mai mult…

Aș vrea să știu că undeva, cineva, privește aceeași lună, speră la același lucru, are aceleași țeluri și dorințe.

Vreau să iubesc IAR – sau pentru prima dată. Următoarea iubire e întotdeauna cea mai puternică. Cel puțin așa credem. Sau așa este? Ceea ce știu este că asta simțim. O iubire mai puternică decât precedenta. Nu mai vreau să mă mint plângând și implorând, nu mai vreau să aud mii de scuze…

Deci dacă există așa ceva, undeva…așteaptă-ma…te voi găsi…curând…

         

Salvează-mă de nesperanța asta! Mă chinuie, mă bântuie, mă aruncă din liniște și mă trântește în frământare. Îmi este dor și nu mai vreau să-mi fie.

Cum să-mi iau sufletul și să-l scutur zdravăn ca să curgă din el picătură cu picătură veninul de dor, fructele care m-au gonit cu capul plecat din fericire? Cum să fac fără să îmi reproșeze că l-am lăsat fără ceea ce îi era mai drag? Dacă eu te simt arzând, te văd strălucind, te aud ascultând, tu de ce nu răspunzi gândurilor și simțurilor? De ce nu te întorci spre mine să mă privești dincolo de iubirea trecătoare și să-mi spui că ești aici lângă mine și că te-ai născut să-mi sorbi de pe buze surplusul de dor?…. Este pentru că tie… ție… nu îți este dor.

Mi-e dor să te știu departe de mine, acolo de unde nu o să te mai întorci niciodată la mine atunci când îmi este greu, și rău, și trist, și urât și imposibil. Mi-e dor să nu te mai simt și să nu te mai vreau atât de aproape. Caut pământul nedescoperit în care să-mi îngrop amintirile și apele care să-mi spele nopțile în care mă cutremur de dor.

Mi-e dor și mă strânge. Mă sufocă și mi-a secat puterile. În vis mă înec cu prezența ta. În realitate, mă sufoc cu lipsa ei. Dorul ăsta mă arde chiar și atunci când stau bine pe picioare. Dacă ai fi departe însă, eu cum m-aș mai putea întoarce la mine cu inima senină?

Scapă-mă de dor și de felul în care îl simt că doare. Dă, Doamne, minte inimii și judecată …

Am avut un vis frumos, mai dureros decât toate coșmarurile de până acum: se făcea că nu o să se mai vindece niciodată. Iar dacă nici timpul nu le scoate de acolo, atunci cine? Atunci cum? Mi-e dor…