Tag

moartea

Browsing

Cea mai noua teorie stiintifica demonstrata cu ajutorul fizicii cuantice dovedeste ca moartea nu exista si ca trupul nu este punctul terminus al calatoriei sufletului, ci ne asteapta o calatorie lunga.

Prin observatii ce tin de fizica cuantica s-a ajuns la notiunea de „lumi multiple” sau „multivers”, in loc de „univers”, scrie efemeride.ro. Noua teorie care demonstreaza ca moartea nu exista are la baza conceptul de biocentrism.

Stravechiul „pom al vietii”, care arata ca ce este in Cer, asa si pe Pamant

Adica, exista un numar infinit de universuri si tot ceea ce este posibil sa se intample are loc in unele dintre acestea. Iar ceea ce nu este posibil sa se intample este doar moartea. Toate aceste multiple universuri exista simultan si, indiferent ce se intampla intr-unul dintre acestea, „actiunea” se continua intr-un altul.

Podul Einstein-Rosen, calea de legatura intre universuri

Daca un corp este distrus intr-un univers, nucleul energetic de 20 de wati, masurat stiintific, care a facut creierul sa functioneze ca un computer nu se stinge odata cu trupul. Se stie de ani multi ca „energia nu se distruge, se transforma”, iar„fantana energo-informationala” a creierului, cum au numit cercetatorii cei 20 de wati, transcede intr-o nou univers.

Timpul si spatiul, „instrumente pentru creier”

Bratarile sacre ale dacilor, un pod „Einstein-Rosen” pentru sufletele nemuritoare

Un experiment, publicat recent in „Science”, arata comportamentul unei particule ce trebuia sa treaca simultan prin doua separatoare de fascicule. Particula a trecut prin primul separator de fascicule. Cat timp aceasta a petrecut in separator, un Observator oarecare se poate decide sa actioneze comutatorul celui de-al doilea separator, pornindu-l sau oprindu-l. Ceea ce Observatorul a decis la acel moment, a determinat particula sa se comporte intr-un anume fel, sa treaca mai departe sau sa mai astepte. Indiferent de alegerea pe care a facut-o Observatorul, particula este cea care experimenteaza optiunile.

Ideea e ca manifestarea energiei transcede ideea clasica de timp si spatiu. Ganditi-va la cei 20 de wati de energie ca la un holoproiector, care afiseaza rezultatele experimentului pe un ecran. Indiferent daca Observatorul a oprit sau a pornit al doilea separator de fascicule, holoproiectorul ramane activat de aceeasi baterie de 20 de wati. Conform Biocentrismului, spatiul si timpul sunt doar instrumente pe care creierul uman, „bateria de 20 de wati”, le foloseste ca sa aranjeze intr-o forma accesibila informatiile primite.

Moartea este înspăimântătoare, însă mai devreme sau mai târziu, li se întâmplă tuturor. Află 15 lucruri despre moarte pe care nu ți le spune nimeni.

1. La 3 zile de la moartea unui om, enzimele care digerau alimentele consumate încep să îl mănânce. Celulele devin alimente pentru bacteriile vii din intestinte, iar acestea elimină gaze nocive care umflă corpul.

2. Aproximativ 153.000 de oameni vor muri de ziua ta.

3. Scrisul neîngrijit al doctorilor ucide, anual,  peste 7.000 de oameni.

4. Stângacii mor cu trei ani mai devreme decât dreptacii.

5. Când o persoană moare, auzul este ultimul simț pe care îl pierde, iar văzul este primul.

6. Sunt peste 200 de cadavre pe muntele Everest, iar alpiniștii le iau ca puncte de reper, în drumul lor spre vârf.

7. O persoană se sinucide la fiecare 30 de secunde.

8. Criminala în serie Leonarda Cianciulli era faimoasă pentru faptul că își transforma victimele în prăjituri de ceai și le servea invitaților.

9. Ai mai multe șanse să mori înecat în cadă sau lovit de fulger, decât în urma unui atac terorist.

10. La fiecare 90 de secunde, o femeie moare în timpul sarcinii sau al nașterii.

11. În fiecare minut, în corpul tău mor 35 de milioane de celule.

12. Vulturii mor după ce mănâncă cadavre de bovine, cărora li s-a administrat diclofenac, un anti-inflamator folosit pentru a scădea febra la animale.

13. Capul unei persoane rămâne conștient între 15 – 20 de secunde după decapitare.

14. Numai unul din două miliarde de oameni va trăi 116 ani.

15. În New York, au loc mai multe sinucideri decât crime.

Grim Reaper, Malach HaMavet sau Îngerul Morții la vechii iudei…cu toții cunoaștem acea apariție scheletică de groază de pe marile ecrane îmbrăcată în robă neagră și purtând o coasă imensă. 

Toate mitologiile lumii și-au personificat moartea în acest fel.

În iudaism, este reprezentat de un înger care poartă sufletul omului spre alte tărâmuri sau spre judecată. Astfel, în unele cazuri îngerii devin mesageri ai morții.

În religia islamică, Azrial devine numele Îngerului morții. Îngerul Morții trage sufletul omului afară din trup, pe gură și apoi îl va da unor alți 2 îngeri de lumină care-l vor duce în primul cer (din cele 7).

Cum iudaismul a devenit religie-trunchi pentru firavele mlădițe care s-au ridicat apoi putem crede că aceste credințe derivă din cultul lui Isis și Anubis care însoțeau morții și îi protejau în ultima lor călătorie.

Deasemenea, putem menționa apariții ca acestea și într-o altă religie înrudită precum zoroastrismul, de acolo inspirându-se creștinii în aparițiile cu aură și aripioare desigur.

Dar ce este atât de fascinat la aceste ființe care fac trecerea viață-moarte?

Fie că sunt conduși de îngeri buni și înțelepți ca Vohu Manah sau de demoni precum Visareza în zoroastrism, sau ființe înspăimântătoare ca Nakir si Munkar in islamism, de zeițe precum Hel sau Ran la nordici, fie creaturi psihopompe precum corbii sau bufnițele, mesageri sau spirite călăuzitoare, aceste creaturi ale morții au reprezentat temerile cele mai ascunse ale omenirii de-a lungul timpului.

În Midrash ni se spune ca însuși Dumnezeu l-a creat pe Îngerul Morții în prima zi și i-a dat 12 aripi și putere nemărginită asupra oamenilor cu sabia sa. Iudeii se rugau să fie păziți de distrugătorul „satan ha-mashhit”.

În Tora aflăm pe de altă parte că există 6 îngeri ai morții câte unul pentru fiecare categorie.

Dacă Îngerul Morții nu vine poate ca sărutul Domnului,”bi-neshikah”, ca în cazul lui Moise își face datoria.

Foarte ciudat este faptul că adesea Satan a fost asociat cu Îngerul Morții. Chiar se spune în Heb. 2:14 că el deține putere asupra ei. Deci este Satan Îngerul Morții pe care istoria l-a demonizat? Deasemenea se fac referiri la Bestia care își vindecă rănile sau la șarpele își regenerează capetele.

În final, ca și un arhetip jungian, aceste creaturi – hotare leagă subconștientul de conștient într-o maniera viabilă. Omul nu poate nici acum înțelege moartea, sfârșitul, neantul. Însă personificarea, oarecum umanizarea Morții ar putea fi cheia rezolvării misterului.

Până la urmă asta înseamnă frica de moarte.

Viața este Moarte și Moartea este Viata. Trecerea este doar o Etapa din Marele Ciclu. Strămoșii noștrii intuiau asta mult mai bine. În societățile arhaice predominant patrilineare era ușor de înțeles de ce moartea ar fi luat înfățișarea unui mesager-bărbat.

Psihicul omului primitiv asociza viața cu agricultura – semința – apa – Femeia – nașterea. Eliade este recomandabil în acest sens.

În multe culturi considerate astăzi rudimentare, în ziua recoltei vom întâlni un snop de grâu proaspăt tăiat alături de instrumentul care a făcut-o. Ce metaforă superb de simplă la adresa Vieții.

Viața ajunge la un sfârșit ca și fructul, adică atunci când s-a copt. Când a dăruit ce a fost mai bun. Aceasta este explicația unui primitiv. Considerații duale la fel ca gândirea hindusă. Binele este Rau și Viata este Moarte. Un continuu echilibru și o înțelegere deplină a Naturii-Mama.

Iată ce ne lipsește în prezent.

Dacă n-ar fi moartea, omul n-ar filosofa” conchide undeva Schopenhauer.

Cum stăm până la urmă în fața morții? Ce semnifică ea? Cine a încercat să o explice?

Moartea la „Cei vechi”

Ce credeau anticii, dar oamenii din neolitic?
Moartea trebuie înțeleasă, asumată și depășită. Astfel, diverse curente filozofice și religii încearcă să o îmbrățișeze. Christos învinge Moartea și învie, Buddha se ridică deasupra ei. Eroii greci o înfruntă coborând în Infern. Probabil ați auzit adesea de coborârea în Infern.

De la Ishtar la Ghilgames, de la Persefona la Odiseu și Orfeu, eroi și zei coboară în Iad pentru a înfrunta moartea.
Ce este acest episod mitic recurent? Ce reprezintă? Pindar credea că trupul este tot timpul vieții atras de și spre moarte.Un inevitabil circumscris Sorții și Moirelor.

Moartea simbolică și ritualul de inițiere

Ca atare, există o moarte definitivă, adică reală, și una aparentă, care nu e simbolică, ci este o experiență în care individul chiar are senzația și credința că moare, că sufletul lui se desparte de corp și așa mai departe.
Punerea ei în scenă, ca ritual e moștenirea unor tehnici reale de inducere a experienței morții. Marii Preoți egipteni foloseau în acest scop lotusul albastru, o plantă care are efect disociativ. Dacii au fost învățați despre aceste tehnici de la Zamolxe, și au folosit cânepa, și, se presupune, fără a exista dovezi, că au folosit și ciuperca amanita muscaria. În Brazilia se mai folosește și azi ahauyasca. În timpul ceremoniilor vechi indieni inhalau amestecuri psihotropicedin diferite plante care să îi aducă cât mai aproape de moarte – element preponderent în transă șamanică. Din punctul de vedere al psihiatriei contemporane, o astfel de experiență este patologică, dar în continuare, există persoane care au participat la experimențe medicale, și chiar dacă au fost informați despre efectele substanțelor folosite, unii, în medie 30 %, au fost convinși de realitatea experienței lor.

Scenariu mitic

Catabaza / anabaza mântuitorului (adică acel traiect salvator de coborâre, întrupare, acțiune în lume și înviere) au devenit reper și experiența arhetipală a sufletului (fie în momentul morții, al diverselor experiențe extatice sau al eventualelor apocalipse ale chemării); din necesități „inițiatice”, Isus însuși ar fi relevat discipolilor, pe Muntele Măslinilor , Tainele Sale referitoare la canalele învierii și morții, persoana sa continuând să impregneze individualitatea și acum, ca un mecanism ontologic esențial.
În scenariul apocaliptic, omul este înălțat; în scenariul cathabazic, zeul ar putea fi, literalmente, coborât. Această idee are legătură mai ales cu ideologia creștină și parțial cu cea gnostică și nu se regăsește aproape deloc în lumea greco-romană, nici în cea iudaică dinainte de apariția religiei creștine”
Observăm că scenariul cathabasic al misiunii cristice face posibilă revelația și înălțarea apocaliptică, întâi a „omului Isus”, urmat apoi de omul individual.

Rituri funerare

Cu riturile funerare a început propriu-zis cultura umană, ca și conștiința de comunitate proprie, de gintă, de etnie. Mircea Eliade a arătat că în toate societățile tradiționale moartea nu este considerată sfârșitul absolut al existenței umane, „ci doar un ritual de trecere către un nou mod de a fi; se putea spune că moartea constituie cea din urmă experiență inițiatică, datorită căreia omul dobândea o nouă existență, pur spirituală”.

Moartea ca așteptare

În Orient idealul cel mai înalt este de muri așa de total de nu a mai fi nevoie să renaști. Asta este moartea supremă.