Tag

Oamenii se caută

Browsing

Este un miracol că-n această lume a deșertăciunilor, a promisiunilor false, o lume în care verbul „a avea”este adus la rangul de rege,iar ambiția este dusă până la absurd…deci..este un miracol că mai există oameni căutători de emoții, oameni seduși de dorință,oameni care mai au entuziasmul vieții și al reușitei, oameni care se dăruiesc iubirii fără condiții și analiză, oameni care consideră că cel mai frumos ornament al templului uman este format din inimă, suflet și minte….

De aceea iubesc cu tot sufletul acești oameni minunați…Chiar dacă au defecte…chiar dacă greșesc…Pentru că mă gândesc că sunt OAMENI…nu îngeri…nu închipuiri…sau imagini deșarte…inimitabile și greu de atins….Iubesc oamenii și sentimentele care-i onorează!!!..

Nu toți sunt așa de norocoși încât să aleagă calea pe care sufletul lor o dictează. Nu toți sunt atât de norocoși încât să-și găsească sufletul pereche și nu toți sunt atât de norocoși încât să înțeleagă că unele răspunsuri vin doar la momentul potrivit și că de multe ori nu răspunsul ne provoacă teamă. E întrebarea și povestea ce stă în spatele ei cea care ne provoacă teama.

Știu la fel de bine ca și tine că până și cel mai mic lucru îți poate schimba viața. Într-o clipă, se poate petrece ceva când te aștepți mai puțin. Și acest lucru te trimite pe un drum la care nu te-ai fi gândit…într-un viitor pe care niciodată nu ți l-ai imaginat. Unde te vor duce toate acestea? Cred că asta e călătoria vieții noastre.  E căutarea noastră spre lumină, dar știu că uneori, pentru a găsi lumina trebuie să trecem prin cele mai întunecate părți!

Nu e despre zâmbete. E despre ce aduc ele în viața ta după ce nu mai există. E despre insistențe și săruturi furate pe grabă. E despre emoții și iubiri trăite pe vârful picioarelor. E despre ce îți aduce în viața ta o privire, nu despre culoarea acelor ochi sau forma lor.

Iubesc dragostea ca sentiment și dăruirea ca atitudine…Dar toate acestea nu pot fi realizate decât dacă sunt împărtășite deopotrivă…Dacă nu…totul este deșertăciune….!!

 

Nu mă interesează numele tău…Vreau să știu după ce tânjești și dacă ai îndrăzneala să visezi la împlinirea dorințelor inimii tale…

Nu mă interesează ce vârstă ai. Te întreb dacă vei risca să pari un prost pentru dragoste, pentru vise, pentru aventura de a fi viu.

Nu mă interesează ce planete sunt în cuadratură cu luna ta.Vreau să știu dacă ai atins centrul inimii tale, dacă ai fost deschis la trăirile vieții ori ai devenit contractat și închis de frica unei noi dureri.

Mă întreb dacă poți să trăiești o durere, a mea sau a ta, fără să faci nimic pentru a o ascunde dar acționând pentru a o micșora sau pentru a o transforma.

Vreau să știu dacă poți să trăiești o bucurie, a mea sau a ta, dacă poți să dansezi sălbatic și să lași extazul să te umple din cap până în picioare fără să ne atenționezi să fim atenți, realiști sau să ne amintești de limitările unei ființe umane.

Nu mă interesează dacă ceea ce îmi spui este adevărat.Vreau să știu dacă poți să dezamăgești uneori pe cineva pentru a rămâne sincer față de tine însuți, dacă poți suporta acuzațiile oamenilor și să nu-ți trădezi propriul suflet.

Vreau să știu dacă poți să trăiești un eșec, al tău sau al meu, și totuși, să stai pe malul unui lac liniștit și să strigi către luna argintie „Ești atât de frumoasă!”.

Nu mă interesează unde locuiești și cați bani ai. Vreau să știu dacă, după o noapte de durere și disperare, istovit, rupt, te poți ridica și face ce este necesar pentru Viață.

Nu mă interesază cine ești și cum ai ajuns aici. Vreau să știu ce te susține din interior, când toate celelalte se prăbușesc. Vreau să știu dacă poți să rămâi singur cu tine însuți și dacă îți place cu adevărat propria-ți companie în clipele de singurătate.

Acum știu ce înseamnă să mergi printre oameni, să te lovești de ei, să te uiți la ei și nici măcar să nu îi vezi, acum știu durerea aceasta pe care o simt mă omoară încetul cu încetul, și ca niciodată e în stare să dezvolte în mine și alte dureri, îmi simt sufletul greu, amorțit, încremenit, o simt ca pe un strigăt prelung neauzit, îmi pare enorm de rău că am greșit că m-am jucat cu visele tale și ale noastre, în acest univers trist și pustiu, care nu mi-a oferit mie nici măcar o șansă.

Mă întreb de ce? De ce mă agăț cu atâta ardoare de iubirea aceasta, și mă mai întreb și de ce mai trăiesc pe acest pământ plin de lacrimi? E ciudat, încă mai cred in tine IUBIREA MEA. Se spune că ”Dragostea e un joc ciudat, sau amândoi câștigă sau amândoi pierd” dar în cazul meu lucrurile s-au complicat foarte mult, am pierdut doar eu și am pierdut totul. Doamne dacă ai știi cât îmi doresc să pot da timpul înapoi, nici nu îți poți imagina cât regret, cât regret că am greșit încercând să-mi demonstrez dragostea mea față de tine, mi-aș da toată viața doar ca să pot da timpul înapoi și să nu mai greșesc căci TE IUBESC.

Te-am cunoscut în clipe grele, când sufletul îmi era gol și pustiu, mi-ai alinat durerea, ai fost atentă cu mine, și nu știam ce să fac! Să TE IUBESC sau să te resping? Și am ales să TE IUBESC cum nu am m-ai iubit vreodată, universul meu s-a clădit în jurul tău, TU ești viața mea, TU îmi dai un sens de a merge înainte cu capul sus și nu în genunchi sau târâș. Sunt bolnav de iubire și aș vrea să mă lecuiesc, dar nu găsesc leacul pentru că acela ești tu iubirea mea, am înnebunit pentru că prea mult te-am dorit, și aș vrea să mă afund în brațele tale și să plâng ca să îmi descarc sufletul, să te sărut ,ca să îmi sting ardoarea buzelor, să te mângâi ,ca să îmi refac trupul și să te privesc ,ca să îmi lecuiesc ochii. Chiar mi-aș dori să răspund când aud TE IUBESC, dar nu am cui, și rămâne doar un trist ecou, oprit de buzele mele, care și-au jurat că le vor săruta din nou pe ale tale.

Dar acum , cu ochii în lacrimi caut spre cer, și , e ziua în care totul se transformă în întuneric și nu mai există lumină, încerc să alerg spre ultima rază de lumina dar totul în calea mea moare, mă simt ca un înger murdar, un înger cu aripile tăiate cerșind iertare în zadar, un înger decăzut pe care nimeni de pe acest pământ nu vrea să îl înțeleagă. Ce am rămas? Doar o umbră pe acest pământ, un trup brăzdat de amintiri și regrete ,un eu nemișcat, incapabil să se regăsească, un eu fără tine.

Unde sunt toate? Vreau înapoi zilele, zâmbetele, săruturile, visele (pentru că aveam și eu să știi), speranțele mele, ale noastre. Și să știi ca doar pe tine te pot iubi așa, și nu ma mai pot opri din plâns (știu că îmi încalc promisiunea dar lacrimile interioare nu mai pot rămâne acolo, sunt prea multe, prea multe), și nici nu mai văd căci, ochii mei nu mai sunt ai mei, sunt străini de mine, sunt plini de lacrimi continuu, și aceștia nu sunt ochii mei, ochii mei frumoși nu plâng, nu plâng niciodată.

Ești tot ce am mai drag pe lume, ești misterul vieții mele, și prin tine am descoperit ce înseamnă cu adevărat dragostea să iubești și ți-am spus-o de multe ori tu m-ai învățat să iubesc .

Să-ți spun cum te iubesc ? Te iubesc cu durere. Te iubesc mai ales de departe. Te iubesc în neliniște. Te iubesc în fiecare secundă. Nu există nimic să mă liniștească. Iau filme, beau, fug, ard, alerg și tu ieși deasupra cu nonșalanță mereu. Viața mea fără tine este un șir infinit de fraze: prima este o întrebare, restul sunt ghilimelele. Și atunci vreau să-ți dau telefon măcar, dar știu că nu te voi găsi. Pentru tine din singurătatea mea…vreau să îți spun TE IUBESC !

Sau nu te voi găsi singură. Sau nu voi nimeri ceasul prielnic în care să-ți simt în voce bratele încolăcindu-se în jurul gâtului meu. Viața mea, draga mea, îmi amintesc de nebunul care dansa de unul singur în discotecile latine…Era curat, tolerat și singur. Am trecut de faza în care credeam că alte femei mă pot alina. Nimeni nu șoptește așa de dulce ca tine, nimeni nu promite fără vorbe ca tine. Te iubesc pentru că te-am avut (real,imaginar,ideal), dar prea puțin.

Nu am dansat încă merengue-ul vieții noastre. Te-am avut într-o promisiune, într-o vorbă pe care am pus-o la geam, te-am avut o secundă sau doar un an, cui și pe cine judecă timpul?? Singurul lucru este că nu ești acum lângă mine și asta arde groaznic. Vorbesc singur, zâmbesc femeilor ce seamănă cu tine…

Iubire, cât crezi că voi rezista așa??? Îmi amintesc de un fost fumător lăsându-se de fumat care spunea că nimic, nimic în lume nu-l poate liniști. Te iubesc așa de singur și de disperat. Știi??? Undeva în spate există un mare zid. Știm toți de el și cumva ne sprijinim noaptea de el. Este acela dincolo de pernă și de perete. Dar eu te iubesc, ințelegi??? Oh, înțelegi…Îți vânez zâmbetul la fiecare colț. Îți respir aerul, îți privesc fotografia fascinat. Părul tău mai ales. Te rog, fă-l roșcat astăzi!

Te iubesc total și definitiv. Știi, nu este numai nebunia care îmi ocupă noaptea visând cum te iubesc și cum te țin lângă mine, este ceva deasupra, uneori apare mai definitiv dimineața; este gustul tău necunoscut în gura mea. Mă gândesc la el adeseori, dar nici asta nu mă ajută să mă liniștesc.

Te iubesc. Te iubesc, Doamne, dimineața când ies la plimbare sau deschid fereastra…Te iubesc când văd ceața și tremur să ți-o trimit. Te iubesc nebunește când mă retrag la mine și sunt incapabil să-ți scriu. Te iubesc la amiază când zâmbesc politicos celor cu care iau masa. Te visez și te iubesc în ochii tuturor celor care mă ascultă vorbind. La ce să-ți scriu??? Am adunat muzica pentru tine, versuri și cuvinte ce abia ating conturul buzelor, frunze din toate colțurile lumii în care am umblat…hârtii, hârtii scrise, scrise…Nu pot să ți le trimit, nu știu de ce.

Te iubesc dureros la fiecare intersecție. Oh,nu, nu te compar. Tu ești ceea ce vine fără voia mea, fără control, fără să o cer. Visez că te țin în brațe, suntem în picioare și tu îmi spui că mă iubești. Îmi spui că mă iubești definitiv; atunci abia pot să mă liniștesc și pot să adorm.

Nu ti-am facut niciodata o declaratie…

Oamenii care te aștepți să-ți fie alături în cele mai importante momente din viața ta, sunt adesea preocupați cu altceva.

În aceste momente te simți inevitabil singur și uitat, chiar dacă în jurul tău roiesc o mulțime de alți oameni.

Clipele frumoase durează atât de puțin, însă amintirea lor rămâne atât de vie și de recentă chiar și la mulți ani distanță de când s-au întâmplat.

Iubirea nu e un sentiment care te limitează, ci e un sentiment care te înalță și care te face să crezi că totul are sens.

Atunci când totul se prăbușește în jurul tău agață-te de ultima speranță. Atunci când o pierzi și pe ea ești ca o barcă în mijlocul oceanului. E greu să mergi înainte fără nici o speranță.

Unele zile sunt un calvar, altele sunt o binecuvântare. Unii oameni sunt îngeri, care ne călăuzesc pașii pe drumul cel bun, altii ne sunt demoni, care ne întunecă sufletul cu cele mai urâte sentimente.

Sinceritatea poate fi o armă cu două tăișuri și de câteva ori e posibil să te rănești chiar tu cu ea, căci oamenii preferă o minciună ambalată frumos, decât un adevăr servit la rece, cu toate că fiecare sustine contrariul.

Fiind acceptați de altcineva, ne putem accepta pe noi înșine, iar acest lucru este extrem de tămăduitor. În relații, sinceritatea și autorelevarea constituie două din cele mai puternice forțe, care necesită timp și înțelepciune în a citi semnalele interioare și a alege ceea ce este potrivit să destăinui. Nu există nici o modalitate de a determina cât de mult durează acest proces, ce antrenează emoții puternice.

Atunci când aceste emoții apar, observă-le, permite-le să se estompeze și decide dacă dorești să continui. Din când în când, s-ar putea să ai nevoie de o perioadă de reflecție care să dureze câteva zile. La începutul unei relații, ce înseamnă descoperire, risc, promisiune și entuziasm, dragostea poate fi o experiență copleșitoare, care te pune în contact cu emoții de obicei în stare latentă, dar cu cât te implici mai puternic într-o relație, cu atât este mai probabil să devină satisfăcătoare.

Vezi? Până și asta e o minciună… că urâm minciuna.

Ca și viața ,prietenia e compusă și din grijă,din spaime și nesiguranță,pentru că știm cu toții că timpul și spațiul ne sunt ostile.

În ecuația prieteniei intră deci : neliniștea, incertitudinea, suferința,,etc, și totuși prietenia,fără nici o îndoială e unul din chipurile pe care le îmbracă fericirea omului pe pământ… pentru că ea răspunde unor adânci și fundamentale nevoi omenești,cum ar fi,nevoia de certitudine,de încredere în celălalt,de oglindire în el ,dacă vreți,de comunicare cu el. Eu asa gândesc ,în fața prietenului tău te despovărezi de umbre,de tristeți , de spaime,comunici cu el,iar el face la fel cu tine.

Sigur că e complicat,ca orice sublimă nebunie afectivă,prietenia e viguroasă și firavă,e atotputernică și totuși neputincioasă,e libertate și povara,e fericire și suferința…floarea prieteniei e pândită la tot pasul de numeroși dușmani,cum ar fi să zicem,orgoliul,grija exagerată față de interesele proprii, vanitatea, inegalitatea, invidia,nerăbdarea,și multe altele,,,prietenia, este o plantă firavă,pe care trebuie să o îngrijești mereu,să o ferești de tot ce o poate răni.

Da,așa este,trebuie să-i dai tot ce ai mai bun în tine.Nimic nu e prea mult…Eh ! sigur ,toate astea nu sunt ușor de realizat.Ți se cere să te depășești,să lupți cu tine,să-ți înfrângi pornirile egoiste,fiecare prietenie,e o fericire pentru care merită să lupți.

Dacă pierdeți prietenia,pierdeți enorm de mult,în fața prietenului tău ești tu singur cu adevărul tău,cu luminile și cu umbrele tale,dar când comunicarea nu e deplină,înseamnă că nu e o adevarată prietenie…dacă nu e sinceră,mai e oare prietenie adevarată?

Prietenia adevarată,continuă să existe chiar și la distanță,oricât de bun îți este un prieten,el tot te va răni din când în când,dar tu,trebuie să-l ierți pentru asta…așa este într-o prietenie adevarată…

Cu mulţi ani in urma, a trăit în India un înţelept care păzea într-un cufăr încântător un mare secret care l-a făcut să fie învingător în toate aspectele vieţii sale.

Într-o zi a împărtăşit secretul său unui copil:

În realitate sunt două cufere în care păstrez secretul pentru a fi fericit şi acestea sunt: mintea mea şi inima mea şi marele secret nu este altceva decât o serie de paşi pe care trebuie să-i faci de-a lungul vieţii:

Primul pas este să ştii că Dumnezeu există în toate lucrurile din viaţă şi, pentru aceasta, trebuie să-l iubeşti şi să-i fii recunoscător pentru toate lucrurile pe care le ai şi pentru toate lucrurile care ţi se întâmplă.

Al doilea pas este să te iubeşti pe tine însuţi şi în fiecare zi, când te trezeşti şi înainte să adormi, trebuie să spui: „Sunt important, am valoare, sunt în stare, sunt inteligent, sunt iubitor, aştept mult de la mine, nu există obstacol pe care să nu-l pot învinge.”

Acest pas se cheamă AUTOSTIMĂ RIDICATĂ.

Al treilea pas este să pui în practică tot ceea ce spui că eşti şi, dacă tu gândeşti că eşti inteligent, acţionează inteligent; dacă tu gândeşti că eşti în stare, fă ceea ce îţi propui; dacă tu gândeşti că eşti iubitor, exprimă-ţi iubirea; dacă gândeşti că nu există obstacol pe care să nu-l poţi învinge, atunci propune-ţi scopuri în viaţă şi luptă pentru ele până când le vei obţine.

Acest pas se cheamă MOTIVARE.

Al patrulea pas este să nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obţine partea lor, tu o vei dobândi pe a ta.

Al cincilea pas este să nu păstrezi în inima ta ranchiună împotriva nimănui; acest sentiment nu te va lăsa să fii fericit; trebuie să-l laşi pe Dumnezeu să facă dreptate şi tu… iartă şi uită!

Al şaselea pas este să nu iei lucrurile care nu-ţi aparţin, aminteşte-ţi că, potrivit legilor nescrise ale naturii, mâine vei pierde ceva de mai mare valoare.

Al şaptelea pas este că nu trebuie să faci pe nimeni să sufere; toate fiinţele pământului au dreptul să fie respectate şi iubite.

Al optulea si ultimul pas: trezeşte-te întotdeauna cu un surâs pe buze şi observă împrejurul tău, căutând să descoperi în fiecare lucru partea lui bună şi frumoasă; ajută-i pe cei care au nevoie, fără să te gândeşti că nu vei primi nimic în schimb; când priveşti pe cineva, descoperă-i calităţile sale.

Secretul fericirii se află în fiecare, caută-l în interiorul tău şi-l vei descoperi.!

Uităm că avem prieteni, uităm că suntem prieteni. Ne cufundăm în propriile gânduri…

Și totuși… Atunci când ne reamintim că nu suntem singuri, problemelor ce păreau de nerezolvat li se conturează o rezolvare, sentimentelor ce păreau sufocante li se găsește alinare pentru simplul fapt că ne dăm seama că avem pe cineva lângă noi.

Cineva spunea că prietenii reprezintă a doua familie, familie în care dragostea este necondiționată, bucuriile se împărtășesc, iar necazurile se înjumătățesc între prieteni pentru a putea fi suportate mai ușor. Una din cele mai mari bucurii ale acestei vieți este prietenia și una din bucuriile prieteniei este de a avea cui încredința o taină. Prietenia este poate faptul esențial al vieții.

Nu ai nevoie de o mie de prieteni, ca să te simți bine. Nu ai nevoie de prea multe cuvinte, ca să te simți încurajat … Tot ceea ce îți trebuie este ca prietenii tăi să fie lângă tine, atunci când ai cea mai mare nevoie de ei.

Nu pot să-ți dau soluții pentru toate problemele pe care viata ți le pune în față, dar pot să te ascult și să căutam împreună, o cale de rezolvare. Pentru mine asta înseamnă să-ți fiu prieten!Nu o să pot niciodată să-ți schimb trecutul, nici să-ți ghicesc viitorul, însă pot face ca prezentul să fie extraordinar.

Voi fi lângă tine, ori de câte ori vei avea nevoie, chiar și fără să-mi ceri acest lucru.Nu pot să accept să te împiedici în obstacolele vieții, căci voi fi întotdeauna lângă tine și îți voi oferi protecția mea. Te voi ajuta să nu cazi, te voi învăța să te ridici!Pentru a-ți fi prieten, nu trebuie să-ți spun cine ești sau cum trebuie să fii, ci te voi iubi așa cum ești.

Un gând împărtășit… un vis împlinit… o dorință trăită… tristețe alinată… speranță…Prietenia.

Prietenii adevărați nu vor nimic de la tine, în afara faptului că vor sa fie lângă tine, să se simta bine în prezența ta.

Pe măsură ce cortina nopții se estompează încet în lumina dimineții , vedem cum stelele pălesc , iar luna….în splendoarea-i magică , își cedează frumusețea în fața răsăritului .

Prinși în frumusețea și vraja momentului , avem o revelație .Fără această dimineață , în plină desfășurare , toate fricile , toate grijile , visurile și iluziile noastre ar fi nimic .

În acea clipă , iată că apare , înalțându-se în spatele munților auriți , splendoarea unui giuvaier înflăcărat , cu fâșii de aur ce străpung ceața din vale , ca raze strălucitoare de speranță . În timp ce mărețul Ra se înalță , cerul se aprinde …de nuanțe de albastru , lavandă , trandafiriu , portocaliu și …roșu aprins . Iar pasărea cântă mai puternic și își ia zborul , în timp ce întreaga lume se trezește la promisiunea făcută de sufletul blând al dimineții .

Pe măsură ce ne uităm la această priveliște spectaculoasă , care a văzut toate momentele din timp , iar măreția sa ne copleșește întreaga ființă , vom exulta de bucuria înțelegerii că suntem cu adevărat viața lui Ra .

Noi suntem sentimentele tăcute și puternice ale vieții , ce se înalță la orizontul îndepartat .

Noi suntem culorile răsăritului , mișcarile ramurilor din tufișuri , picăturile de rouă de pe geam și cântecul de bucurie , dulce și suav , al păsării dimineții .

Iar următorul răsărit pe care îl vom vedea va fi privit ca :iată Dumnezeul Ce Eu Sunt .Și vom fi captați de frumusețea și măreția a tot ceea ce există , căci acum suntem uniți cu lumina , cu puterea și nesfârșită desfășurare a acestei forțe ce nu are nevoie de cuvinte .

Una este să aflii un adevăr , alta este să devii adevăr.

Dar ….atunci când ne așteptăm mai puțin ne vom trezi pentru a privi o astfel de splendoare pe cer .Iar cunoașterea acestui adevăr , prin pacea ființei , într-o frumoasă dimineață va deveni o realitate .

Atunci….toate cuvintele , tulburarea , mania , respingerea de sine , complexitatea de a-l înțelege pe Dumnezeu , căutarea , cărțile și învățătorii vor dispărea în …liniște , printr-o revelație profundă , ce nu poate fi exprimată prin cuvinte .

Dimineața nostră va veni cu siguranță….!!!