Tag

omul învață

Browsing

După un anumit timp, omul învață să perceapă diferența subtilă între a susține o mână și a înlănțui un suflet, și învață că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva și că a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranță, și așa, omul începe să învețe… că săruturile nu sunt contracte și cadourile nu sunt promisiuni, și așa omul începe să-și accepte căderile cu capul sus și ochii larg deschiși, și învață să-și construiască toate drumurile bazate în astăzi și acum, pentru că terenul lui „mâine” este prea nesigur pentru a face planuri … și viitorul are mai mereu o mulțime de variante care se opresc însă la jumătatea drumului.

Și după un timp, omul învață că dacă e prea mult, până și căldura cea dătătoare de viață a soarelui, arde și calcinează.
Așa că începe să-și planteze propria grădină și-și împodobește propriul suflet, în loc să mai aștepte ca altcineva să-i aducă flori, și învață că întradevăr poate suporta, că întradevăr are forță, că întradevăr e valoros…

Atunci când ai încrederea aia în tine, când ai puterea să vezi frumusețea lucrurilor așa cum sunt, să te bucuri de fiecare clipă, ai să iubești acest azi mult mai tare ca acel mâine. Atunci când ajungi să-ți folosești emoțiile ca să ”crești”, ca motivație pentru un nou pas în viață, când nu te lași pierdut printre alte așternuturi doar ca să savurezi câteva ore de plăcere, descoperi că în spatele unei priviri, că în interiorul unui om frumusețea capătă o altă dimensiune. În general, noi, vedem doar ceea ce vrem să vedem la oameni.

Vedem doar acea parte ce ne intereseză pe moment. Vrem sex, atunci vedem un corp. Vrem iubire, atunci vedem un suflet. Loialitatea în ziua de azi e ceva rar. Dacă nu ai acea conexiune de la bun început, atunci nici după doi ani nu o să o ai! O iubire mare, puternică, ce să meargă peste ani, se construiește! În timp! Vrei o casă te duci și o cumperi. Vrei un cămin? Atunci îl construiești! Frumusețea vieții nu ține de cât de fericit ești tu.

Ea ține de cât de fericit sunt alții când vine vorba de tine!

După un anumit timp, omul învață să perceapă diferența subtilă între a susține o mână și a înlănțui un suflet, și învață că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva și că a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranță, și așa, omul începe să învețe…

…că săruturile nu sunt contracte și cadourile nu sunt promisiuni, și așa omul începe să-și accepte căderile cu capul sus și ochii larg deschiși, și învață să-și construiască toate drumurile bazate în astăzi și acum, pentru că terenul lui „mâine” este prea nesigur pentru a face planuri … și viitorul are mai mereu o mulțime de variante care se opresc însă la jumatatea drumului.

Și după un timp, omul învață că dacă e prea mult, până și căldura cea dătătoare de viață a soarelui, arde și calcinează.
Așa ca începe să-și planteze propria gradină și-și împodobește propriul suflet, în loc să mai aștepte ca altcineva să-i aducă flori, și învață că întradevăr poate suporta, că întradevăr are forță, că întradevăr e valoros…

Pentru a trăi fericirea ai nevoie de cineva care s-o trăiască cu tine. Închide ochii și pătrunde în liniștea sufletului tău…Tu, care poate nu m-ai întâlnit, nu mă cunoști,.. nu căuta zadarnic în profilul meu: nu sunt nici mai frumos, nici mai urât, nu-s nici mai bun și nici mai rău ca alții.

Amândoi devin dornici (sau poate nu) să descopere cu adevărat persoana cealaltă și să se releve pe sine.

Autorelevarea înseamnă a împărtași gândurile noastre unei alte persoane. În timp ce ne deschidem spre celălalt, facem și un proces de autodescoperire. Autorelevarea este totodată și o modalitate prin care ajungem să avem încredere în cineva. Încrederea se construiește de-a lungul timpului; aveți încredere în cineva dupa ce îl testați și decoperiți că vă puteți baza pe el. Autodezvăluirea se află sub controlul dumneavoastră, puteți spune cât de mult sau puțin doriți.

Toți avem gânduri pe care nu le împartășim altora, secretele noastre, lucruri pe care le-am făcut și de care ne simțim rușinați, sentimente pe care nu ne place să le avem, lucruri care nu se potrivesc cu identitatea noastră, așa cum o percepem. Pe unele dintre acestea i le poți spune partenerului tău de-a lungul timpului. Pe unele nu le vei spune.

Urmează-ți drumul tău, nestingherit, nu șovăi, nu te uita în urmă – iar dacă vrei să-mi spui ceva – vorbește-mi, oriunde-aș fi, te aud.