Tag

pentru a o iubi

Browsing

Un zâmbet a fost suficient pentru a o iubi. Lumina ochilor ei mi-a orbit sufletul, vorbele spuse îmi sunt și acum tiparite în minte. Fiecare cuvânt, fiecare șoaptă,vocea ei.

O voce suavă, gingașă ce mă alină mereu. Stăteam ore-n șir și discutam, discutam orice, despre soare si lună, despre moarte și viață, despre vreme, despre noi. Despre lumea mea sau lumea ei. Nu m-a atins niciodată, cu toate că am impresia uneori că pe obraz îi simt parfumul.

E departe de mine, mult prea departe…când privirele ni s-au întâlnit am simțit amândoi ceva puternic. Cred că jumatate de oră ne-am privit fără să ne spunem măcar un cuvânt….of…ce ochi, ce buze, ce om. Un înger ce coboară în fiecare noapte în visele mele și-n fiecare zi era acolo, în lumea mea. Nu-mi cerea nimic doar îmi oferea, mă făcea să zâmbesc chiar și atunci când credeam că e totul pierdut. Știa să-mi șteargă lacrimile fără să mă atingă. Știa să-mi vorbească fără cuvinte, doar prin priviri. M-a facut să iubesc urâtul existent în lumea mea. Să iubesc ploile, furtunile. Să mă iubesc pe mine și pe ea.

O iubesc foarte mult și știu că și ea mă iubește…mult… dar mereu același ”dar”. Mi-a promis că va veni, mă va strânge în ale ei brațe. Va fi lângă mine. De o săptămână nu mai știu nimic de ea. Am încercat s-o sun dar are telefonul închis …De o săptămână nu reușesc să mă concentrez asupra studiilor. Mă gândesc doar la ea, și plâng, alerg, mă rătăcesc, simt că mă prabușesc. Totul e o nebunie înecata în ceața durerii. Nu mai vreau să sufăr. Îmi pun prea multe întrebări. Dacă i s-a întâmplat ceva? Dacă nu mă mai vrea? Prea multe întrebări, prea multă iubire, prea tristă lumea mea fără ea. De fapt fără ea totul e lipsit de rost. Nu pot să merg mai departe. M-a învățat multe dar nu m-a învățat cum să trăiesc fără ea, fără vorbele ei.

Privirea ei, iubirea ei, îmi lipsește, și-mi va lipsi mereu. Eu înca o aștept. Prea tristă această așteptare, prea trist sunt eu, prea trist e totul fără iubire…….