Tag

printre oameni

Browsing

Acum știu ce înseamnă să mergi printre oameni, să te lovești de ei, să te uiți la ei și nici măcar să nu îi vezi, acum știu durerea aceasta pe care o simt mă omoară încetul cu încetul, și ca niciodată e în stare să dezvolte în mine și alte dureri, îmi simt sufletul greu, amorțit, încremenit, o simt ca pe un strigăt prelung neauzit, îmi pare enorm de rău că am greșit că m-am jucat cu visele tale și ale noastre, în acest univers trist și pustiu, care nu mi-a oferit mie nici măcar o șansă.

Mă întreb de ce? De ce mă agăț cu atâta ardoare de iubirea aceasta, și mă mai întreb și de ce mai trăiesc pe acest pământ plin de lacrimi? E ciudat, încă mai cred in tine IUBIREA MEA. Se spune că ”Dragostea e un joc ciudat, sau amândoi câștigă sau amândoi pierd” dar în cazul meu lucrurile s-au complicat foarte mult, am pierdut doar eu și am pierdut totul. Doamne dacă ai știi cât îmi doresc să pot da timpul înapoi, nici nu îți poți imagina cât regret, cât regret că am greșit încercând să-mi demonstrez dragostea mea față de tine, mi-aș da toată viața doar ca să pot da timpul înapoi și să nu mai greșesc căci TE IUBESC.

Te-am cunoscut în clipe grele, când sufletul îmi era gol și pustiu, mi-ai alinat durerea, ai fost atentă cu mine, și nu știam ce să fac! Să TE IUBESC sau să te resping? Și am ales să TE IUBESC cum nu am m-ai iubit vreodată, universul meu s-a clădit în jurul tău, TU ești viața mea, TU îmi dai un sens de a merge înainte cu capul sus și nu în genunchi sau târâș. Sunt bolnav de iubire și aș vrea să mă lecuiesc, dar nu găsesc leacul pentru că acela ești tu iubirea mea, am înnebunit pentru că prea mult te-am dorit, și aș vrea să mă afund în brațele tale și să plâng ca să îmi descarc sufletul, să te sărut ,ca să îmi sting ardoarea buzelor, să te mângâi ,ca să îmi refac trupul și să te privesc ,ca să îmi lecuiesc ochii. Chiar mi-aș dori să răspund când aud TE IUBESC, dar nu am cui, și rămâne doar un trist ecou, oprit de buzele mele, care și-au jurat că le vor săruta din nou pe ale tale.

Dar acum , cu ochii în lacrimi caut spre cer, și , e ziua în care totul se transformă în întuneric și nu mai există lumină, încerc să alerg spre ultima rază de lumina dar totul în calea mea moare, mă simt ca un înger murdar, un înger cu aripile tăiate cerșind iertare în zadar, un înger decăzut pe care nimeni de pe acest pământ nu vrea să îl înțeleagă. Ce am rămas? Doar o umbră pe acest pământ, un trup brăzdat de amintiri și regrete ,un eu nemișcat, incapabil să se regăsească, un eu fără tine.

Unde sunt toate? Vreau înapoi zilele, zâmbetele, săruturile, visele (pentru că aveam și eu să știi), speranțele mele, ale noastre. Și să știi ca doar pe tine te pot iubi așa, și nu ma mai pot opri din plâns (știu că îmi încalc promisiunea dar lacrimile interioare nu mai pot rămâne acolo, sunt prea multe, prea multe), și nici nu mai văd căci, ochii mei nu mai sunt ai mei, sunt străini de mine, sunt plini de lacrimi continuu, și aceștia nu sunt ochii mei, ochii mei frumoși nu plâng, nu plâng niciodată.

Ești tot ce am mai drag pe lume, ești misterul vieții mele, și prin tine am descoperit ce înseamnă cu adevărat dragostea să iubești și ți-am spus-o de multe ori tu m-ai învățat să iubesc .