Tag

respect

Browsing

O relatie perfecta nu se bazeaza exclusiv pe iubire. Pentru ca lucrurile sa mearga bine intre parteneri este nevoie si de respect. De cele mai multe ori femeia este cea care trebuie sa isi castige respectul unui barbat. Iata cateva secrete.

Ai incredere in tine

Barbatii apreciaza femeia care are incredere in ea, care e stapana pe situatie si care nu se lasa doborata de orice fleac. Dovedeste ca esti capabila sa iei decizii si ca nu ai nevoie mereu de suportul cuiva.

Fii tu insati

Nu incerca sa pari altceva decat esti. Nimic nu e mai urat, atat pentru o femeie, cat si pentru un barbat, sa descopere ca cel de langa el i-a inselat asteptarile cu buna stiinta. Nimeni nu este perfect, asadar nimeni nu se asteapta sa fii femeia ideala asa cum e ea descrisa in carti. Fii cat mai naturala cu putinta si partenerul te va respecta.

Ingrijeste-te

Femeia care se ingrijeste de aspectul sau exterior va fi perceputa ca feminina, adica exact ceea ce vrea orice barbat de la cea de langa el. In plus, daca femeia se ingrijeste de sine, atunci se subintelege ca va avea la randul ei grija si de partenerul sau.

Fii independenta

Nu raspunde la ultimatumuri. Refuza sa fii conditionata de un barbat care crede ca i se cuvine totul. Vei vedea ca in felul acesta si cel de langa tine va intelege ca esti o persoana care merita respectata pentru principiile sale puternice. Personalitatea unui om nu se schimba dupa cum bate vantul sau dupa cum ii cere partenerul de viata. Este garantia ca vei ramane asa cum esti acum toata viata.

Fii intelegatoare

Ca un barbat sa te respecte trebuie la randul tau sa il respecti pe el. Cum faci asta? In primul rand, nu ii calca in picioare personalitatea, nu incerca sa il aduci la acelasi numitor cu tine. Respecta-i libertatea, opiniile si nu il cicali cu lucruri marunte. Nu vei face decat sa il pui pe fuga, pentru ca niciun barbat nu isi doreste alaturi o femeie care sa se impuna prin orice mijloace.

Ce înseamnă să fi sincer? Cu cine să fi sincer? De ce să mai fi sincer?Cu cine cred că ar trebui să fi cât se poate de sincer? Cu persoana cu care ai de gând să îți împarți viața, sau cu care chiar o împarți.Altfel, nu îmi imaginez cu cine ai vrea să fi mai sincer, mai adevărat sau mai corect.

Și asta pentru că doi oameni care se iubesc ar trebui să împartă totul, să cunoască totul, să trăiască totul.Omul nu ar fi existat astăzi doar cu Adam, dacă nu ar fi existat și o Eva. O Eva cu păcatele ei, cu defectele ei, cu farmecele ei….

Un Adam cu păcatele lui, cu greșelile lui, cu naivitatea lui.Ce s-ar fi întâmplat dacă Dumnezeu „ar fi închis ochii”, dacă s-ar fi purtat ca și când nu s-a întâmplat nimic?.Cât de fericiți ar fi fost Adam și Eva, rămași în Rai, nemuritori, trăind în minciună?!Pentru mine a fi sincer înseamnă, în primul rând, să spun ceea ce cred, să nu-mi fie teamă de ceea ce gândesc, să nu-mi fie teamă de ceea ce sunt, de cine sunt cu adevărat.Dar cât mai contează astăzi sinceritatea? Aproape deloc pentru unii și sper că nu prea mult pentru alții.Pentru alții care vor fi mereu dezamăgiți când nu li se răspunde la fel, când vor fi priviți ca niște ciudați, neciopliți sau flegmatici.Și evident, vor fi evitați și de mult ori judecați.

Mi s-a spus că nu suntem perfecți și că dacă vreau să fie bine trebuie să tac și să închid ochii uneori ppentru că nu trebuie spuse unele lucruri. Pentru că unele lucruri pot afecta o relație, pot strica ceva frumos.Și sunt de acord. Greșim și facem lucruri deseori dureroase pentru cei pe care pretinem că-i iubim. Dar continuăm să trăim lângă acea persoană iar dacă nu o cunoaștem și nu o acceptăm așa cum este, cu greșeli și cu păcate, cu rele, nu doar cu bune, așa cum și noi înșine ne simțim, atunci nu trăiești în minciună? Atunci nu trăim cu o imagine greșită despre celălalt? Atunci nu trăim cu un străin?

Mi s-a mai spus că dacă crezi în lucruri ideale, nu mai ai timp să trăiești și să fi fericit pentru că lumea nu e perfectă… Nu suntem perfecți, e adevărat, dar nu putem oare să fim mai buni?Nu asta trebuie să ne dorim? Să creștem? Să învățam? Să ne „îmbunătățim”? Nu vom atinge niciodată perfecțiunea, căci nu stă în natură noastră.Dar dacă ne rezumăm doar la aparențe și la „ceea ce este”, fără să ne gândim la „ceea ce ar trebui să fie”, atunci la ce să mai visăm, la ce să mai sperăm, la ce sa mai trăim?

De ce să fi sincer?…

  • pentru că asta înseamnă să recunoști cine ești, cu riscul de a fi acuzat (pe bună dreptate de multe ori)…
  • pentru că asta înseamnă să crezi în idealurile tale, cu prețul de a fi privit că un nebun sau „diferit”…
  • pentru că poate așa oamenii ar putea fi mai buni unii cu alții și mai fericiți că se iubesc pentru ce sunt…
  • pentru că poate așa n-am mai pierde timp cu tot felul de scenarii fără rost, cu construirea unei imagini pe care celălalt să o adore, în timp ce chiar noi înșine o detestăm…
  • pentru că suntem oameni, nu suntem perfecți, suntem „toți o apă și-un pământ”(cum îmi zicea cineva) și nici unul nu e mai bun decât altul…
  • pentru că dacă nu ne asumăm ceea ce suntem,  am putea crede că suntem mai mult de atât…
  • pentru că avem nevoie să fim iertați ca să învățăm să iertăm la rândul nostru…

Iar dacă nu mai cred în ideal, dacă nu mai cred că există Iubire, Adevăr, Frumos, Bine, zâmbete curate, intenții bune, oameni cu suflet, relație fără interese, oameni care cred în ceva, atunci pentru ce toată tristețea clipei de azi…Dacă nu pentru un mâine mai bun?