Tag

Ricinul

Browsing

Ricinul (Ricinus communis), numit şi „arborele minune”, poate face minuni, dar în aceeaşi măsură provoacă moartea… în funcţie modul de utilizare.

Plantă subtropicală şi tropicală, cultivată în India şi Africa, ricinul ajunge până la 15 m. La noi în ţară este cultivat ca plantă oleaginoasă ori ornamentală. Ricinul este recunoscut de mii de ani pentru virtuţile sale medicinale. Dar, ştiţi cum se spune, „la pomul lăudat să nu te duci cu sacul”, deoarece ricinul produce şi o toxină mortală de şase mii de ori mai puternică decât cianura. Astfel, este capabil să pună la pământ orice animal, oricât de mare ar fi el. Seminţele sunt compuse dintr-un ulei foarte bogat, pe care planta îl protejează prin depozitarea unei proteine, ricinina (alcaloid), toxică pentru majoritatea animalelor, aceasta regăsindu-se în concentraţie mai mică şi în frunze.

Odată ingerată, ricinina (nu confundaţi cu ricina, care este o toxoalbumină, la fel de toxică) generează moartea celulelor prin blocarea producţiei de proteine ce le menţin în viaţă. La oameni, moartea este precedată de convulsii cauzate de disfuncţia ficatului şi a altor organe. Nu există încă un antidot în acest sens. Cazurile mortale cele mai frecvente sunt cauzate de ingestia accidentală de seminţe, dar ricinina poate fi inspirată şi prin aerosol, dizolvată în apă şi alimente ori injectată cu o seringă. A intrat în istorie ca urmare a morţii unui reporter bulgar ucis de o umbrelă trucată ce injecta ricinină. Aşadar, feriţi-vă de „umbrelele bulgăreşti”!

Şi pentru că toată lumea de specialitate ne recomandă să mâncăm bio, s-a constatat că bioteroriştii se conformează şi ei, această otravă făcând deja parte din arsenalul lor. În uleiul seminţelor se găseşte otrava de 6.000 ori mai virulentă decât cianura. Uleiul de ricin este foarte uşor de extras din seminţe. Oamenii îl folosesc de mai bine de 4.000 ani la fabricarea săpunurilor, tratarea unor afecţiuni, alimentarea lămpilor, lubrifierea pieselor de precizie în industria textilă, cerneluri, tratamente de suprafaţă, lumânări, creioane etc.

Referitor la virtuţile medicinale, ricinul poate fi folosit în tratarea celulelor canceroase. În ciuda proprietăţilor negative, seminţele de ricin posedă proprietăţi terapeutice şi industriale considerabile. Totul este condensat într-o sămânţă de numai câţiva milimetri. Aşadar, uleiul de ricin se foloseşte atât în uz intern (constipaţie, parazitoze intestinale), cât şi extern (alopecie, bătături, negi, papiloame, veruci, acnee, ulceraţii, cicatrici cheloide). De asemenea, acţionează ca şi purgativ datorită acidului ricinoleic care stimulează peristaltismul intestinal, producând purgaţie.