Tag

suferința se ascunde

Browsing

A fost cumplit. Dar am găsit puterea să suferința se zâmbesc ironic! M-a afectat mult, viața și-a urmat cursul. Pentru mine erai totul! Nimeni nu te va înlocui niciodată!

Eu am pierdut iubirea ta. Este echivalent cu a pierde dreptul de a trăi cu adevărat. Am încercat să te uit. Ce nebunie!

Era ca și cum aș fi renunțat să trăiesc. Poate singurătatea este pedeapsa pe care mi-a hărăzit-o cerul, și Doamne, cumplită e, căci cale de întoarcere nu am și durerea sfâșie trupul meu slăbit. Acum cred că în final ești mulțumită.

Liniștea dinaintea furtunii, căci privirea mea, gândurile spuse și nespuse, dar mai ales iubirea mea te va urmări mereu. Și ce mai rămâne din viață? O altă iubire e imposibilă, iar munca de zi cu zi, oamenii din jur, nu pot umple golul lăsat de tine. Mai păstrez în suflet ultima speranță. Dar eu, ce voi fi mâine și poimâine și alte 365 de zile, an de an fără tine? Timpul nu mă poate salva, am suferit cumplit.

Privesc în jurul meu! De puțin timp a început o nouă zi. Oamenii trec pe străzi, fără să știe că în spatele chipurilor de ceară, suferința se ascunde, fără să știe că mâine nu va mai fi, ca un suflet chinuit de îndoială și suferință moare. Am pierdut poate prima și ultima bătălie, cea cu care începe și se termină viața, bătălie ce dupa naștere și înainte de moarte dă sensul!

Faci ceea ce trebuie să faci ca să ajungi iar în acel punct în care erai super bine, în care erai mai mult decat împăcat cu tineși cu viața ta. Nu spun că regret lucrurile pe care le-am făcut. Spun doar că, mai devreme sau mai târziu, cu toții suntem niște criminali de iubiri. Ucidem sentimentele unor oameni care cred în noi. Ne ridicăm pe bucuria lor și în același timp ne construim fericirea pe nefericirea lor atunci când plecăm. Privim spre altă bucurie fără să ne pese pe ce anume călcăm şi ne însuşim trupuri ce ard de dorinţă în aşteptarea asta tâmpească.

Ironic, nu? Dragostea ar trebui să te salveze, dar totuşi ea ajunge să te distrugă exact când te aştepţi cel mai puţin. Pentru că dragostea neîmplinită e o fericire tristă!