Tag

suflete pierdute

Browsing

Acum,mă iubesc pe mine. Pe tine te-am iubit destul. De mine nu am avut timp in acești ani. Mi-ai ocupat tot sufletul, fără a-mi lăsa și mie măcar o parte din el. Cu toate că era al meu…

Te rog, lasă-mă în pace, să trăiesc și eu puțin, să am liniștea necesară supraviețuirii măcar. Viața mea era doar un zâmbet perioada când te aveam alături. Zâmbeam,visam,rătăceam…Speram doar să nu se termine vreodată acele momente pline de fericire. Dar totuși,ceva lipsea….

Poate,cu trecerea anilor,in timpul ce mi-a fost dăruit SINGUR am realizat ce a lipsit: SUFLETUL TĂU ! DA ! Nu ai suflet. Și l-ai luat și pe al meu…poate și pe al altora…nu știu. Eu sunt gol,sunt trist…lipsit de viața dăruită de Dumnezeu.

Nu regret nimic. Ma gândesc cu drag la tot ce a fost. La acele momente de dăruire profundă. La acele trupuri calde care răspundeau iubirii. Dar oare era totul real? Eram NOI reali? Eu sunt sigur că nu…pentru că în acea perioadă eram printre îngeri,cântam FERICIRILE cu ei. Erai ”otrava” mea…O otravă atât de dulce…

Te rog…rămâi acolo unde ești acum…departe de mine. Mi-a ajuns ”coctailul” oferit de tine ; DRAGOSTE ȘI URĂ ! Nu vreau să trăiesc așa pe viitor,ci doar să IUBESC. Să iubesc cu toată inima…cu partea de suflet ce mi-a mai rămas..cealaltă parte să rămână la tine. Cândva o vei găsi, o vei vedea. Vei vedea câtă dragoste aveai…de primit,pentru că tu nu oferi nimic decât distanță. Distanță și durere.

Rămâi departe…undeva în pustiu,să fii singură…să simți singurătatea simțită de mine când eram alături ție…nu oferi și altora ce mi-ai oferit mie: TRISTEȚEA! Tristețea singurătății sufletești.Degeaba era trupul tău prezent…tu erai departe,ca și acum. Nu am reușit nici acum să știu ce vrei,ce cauți,PE CINE CAUȚI. Ești un trup gol,care poate caută doar suflete pe care să le culeagă și să le distrugă…Sper ca cineva să te înțeleagă…eu nu am reușit.

         

Știai că viața mea este dăruită ție? Că am fost creat pentru a te iubi? Mi-e dor de tine, de tot ce te reprezintă.

Aș vrea să nu mai îmi fie…dar mi-e dor de dragostea ta, de săruturile tale, de îmbrățișarea ta…diminețile în care îmi zâmbeai și mă sărutai spunându-mi ”TE IUBESC”…

M-am oferit ție…dar nu îmi pare rău…chiar dacă sufăr,mă doare…dar voi suferi mai departe,voi plânge după iubirea ta. Am renunțat la propria mea fericire,la o parte din mine. Era cea mai frumoasă parte din viața mea. Nu vreau să cedez…spre a te chema…a te readuce în viața mea. Rămâi o umbră. A trecutului. A sufletului meu.

Nu respinge și alți oameni la fel cum ai făcut-o cu mine. Viața te va pedepsi. Te vei îndrăgosti la un moment dat. Ți îți va fi greu,așa cum mi-a fost mie.

Dumnezeu m-a pedepsit. Pentru ca te-am iubit prea mult. Chiar și EL era gelos de câtă iubire puteam oferi unui muritor.Trăiam prin tine,trăiam PENTRU tine…

Poți pleca acum…ia-mi sufletul…era al tău…ESTE al tău. Mie nu mi-a rămas nimic. Decât un trup gol. Gol de dorință,de iubire. Nu mai știu iubi. Nu mai pot. Poți uita cine am fost pentru tine,nu mai reveni…absența ta ma chinuie,dar mă vindecă. Încet. Roade din mine…

Poate ne vom regăsi. Unul pe celalalt,undeva,cândva. Când cuvintele tale mă vor căuta. Caută-mă. Când ridurile de pe fața ta te vor defini…când ura din sufletul tău va dispărea. Iubește. Iubește că merită. Poate așa vei ieși din infernul în care trăiești.

Am să îmi trimit îngerul meu să te ajute. Tu nu ai înger. Te-a părăsit din cauza lipsei tale de iubire. Al meu te va călăuzi să iubești din nou. Să vezi ce ai pierdut in toți acești ani. N-ai să regreți. A știut să mă învețe și pe mine. Dar te rog,când al tău se va întoarce,lasă-l pe al meu sa revină,VREAU SĂ IUBESC ÎN CONTINUARE….