Tag

suflete

Browsing

Ce ești tu, suflete, când nu e nimeni pe lângă tine să te strige, cum îți spui? Cum te găsești pe tine? Tu ce culoare ai când primăvara vine și o privești neputincios de pe fereastra vremii?

Al cui ești tu când simți că ești al nimănui și nu-ți mai aparții de ceva timp? Cum de-ai rămas atât de tânăr? Supărător de tânăr, dragul meu! Ești tot mai tânăr parcă, tu, abur de simțire. Încotro mergi calm și hotărât, sărind într-un picior de viață? Tu n-ai cărări, tu nu ai drum, tu n-ai busolă!…

Ce ești tu, suflete, dincolo de cuvinte, dincolo de gând, dincolo de imaginea cu care apari în fața lumii.Cum poți să crești bătut de vânturi și bântuit de frici? Cum treci pe lângă moarte, chiar stând în fața ei?

Ești umbră, piatră, crud, clopot, foșnet, zbor, clintire, cerb, pensulă, stăpân, rătăcitor, picior, odihnă, parte din orice găsești în drum! Rămâââi! Rămâââi! Rămâi la mine! Să fim, să fiu, să fii! Suflet ce sunt… Rămâi de bunăvoie! Răcoare a dimineții, stejar iubit, miros de fân uscat, podoabă a copilăriei! Căldură, căldură dați-mi! Să ard ca zorii, ca stelele, ca dorul!

Tu, suflete, ești doar vreun fir de păr, vreun strop de sânge pe-o cămasă albă mototolită într-o valiză ce s-a pierdut?

Ești ochi al nemuririi sau floare de lumină pe-un zid pe lângă care trec oameni, mor familii, se termină războaie?… Un zid al unei foste case, un zid al neamurilor…al neamurilor de suflete ce luminează ziduri!…Tu te loveeești de taine să te deschi…zi mai mult, să te deschizi de tot! „De tot” oare cuprinde cerul? Oare cuprinde noaptea? Mi-ar fi teamă de-un tot în care n-aș găsi albastrul; în care n-ar durea pământul! Mi-ar fi teamă să n-am umbră!

O, cum răsari! Mă-ntreb de unde până unde? Pe chipul meu, în toate ce iubesc! Răsari și îți zâmbesc pe dinăuntru și pe dinafară! Uite, iau o oglindă-n mână să mă privești râzând! Mă vezi? Mă vezi, tu, suflet, cum trec prin fața ta purtându-ți urmele de timp în palme? Cum mă împiedic și mă apuci de jos, stergându-mi umerii, de parcă tu ai știi că totu-i doar o clipă ce trece!

Îți râd! Îți râd ca o nebună! Nebună mi se spune-n lume, dar eu sunt suflet! Eu sunt tu! Sunt nimeni, nimic și totul din toate! Sunt suflet ce-mi râd pe dinăuntru, fără să știu de ce, fără să știu ce altceva aș fi, fără să știu…Doar sunt! Sunt…sunt…!

Azi râd și râd, și râd și mă înalț, și mă înalț și mă înalț de nicăieri spre pretutindeni! Azi râd că sunt și sunt pentru că încă pot să râd!