Tag

sufletul meu

Browsing

Mă închin din suflet și te sărut cu dor. Prima dragoste, primele atingeri, primele șoapte de amor, sarutări, îmbrățișări necontenite.

Pe toate mi le-ai dăruit tu, din prima clipă când am gustat fericirea de a trăi. Tu ești fața care mă acoperă de ploaie, mă acoperă de furtună, mă luminezi când e noapte, mă încălzești cu vorba ta când sunt înfrigurat.

Și dacă destinul va voi să ne unească, oricât de scurte ar fi clipele trăite împreună, candela veșniciei va arde mereu în așteptarea ta. Deschide ochii și lasă-i să sclipească să mă vad în oglinda lor; vreau să adorm în brațele tale, să-ți simt suflarea caldă, să te știu aproape, să-ți ating buzele poznașe.

Am nevoie de tine, ești atât de aproape de inima mea; inspiră-mi tandrețe și farmec cum o faci de obicei. Sunt într-adevăr fericit că te iubesc, te iubesc fără nici o umbră de îndoială și cu o pasiune nebună. Îți mulțumesc pentru dragostea ce mi-ai dăruit-o și grija ce mi-o porți în inima ta. Mă doare sufletul când știu cât de departe ai să fi de mine, căci rănile de așteptare lungă mă chinuie amarnic. Oricât de greu mi-ar fi fără tine, îmi este de ajuns să mă gândesc la tine ca să mi se lumineze sufletul și să mi se limpezească cugetul, uitând necazurile vieții.

Mă alină gândul că oricât de departe ai fi de mine, știu că mă iubești. De-aș fi o pasăre, aș zbura la fereastra ta și ți-aș cânta un tril de dor până vei fi și tu pasare, ca apoi să zburăm în mijlocul codrului, iar acolo să ne iubim ca doi nebuni neobservați și nestingheriți de nimeni. Pentru mine ești un înger păzitor care veghează deasupra mea, păzindu-mi liniștea și fericirea de valurile vieții zbuciumate.Toate simțurile mele sunt deschise să te absoarbă, sufletul meu e dăruit ție, viața mea îți aparține, iar fără tine ea nu mai are nici un rost.

Simt nevoia să te cuprind, să te sărut, să îți spun cât îmi ești de dragă…

M-am trezit într-o dimineață, gândindu-mă la viața mea. Ce aveam eu în ea? Aveam o mamă, un tată frați și surori…dar mai presus de toate aveam un suflet. Sufletul meu. Un suflet fără culoare care își dorea să trăiască.

Mă uitam pe cer și mă întrebam: ce-am să fac eu azi? Nimic. Erau doar nori și vânt, se pregătea de furtună, de parcă era înainte de război…simțeam că îmi doresc să stau doar pe margine să privesc viețile altora, clipele de fericire și de iubire, parcă totul se învârtea în jurul meu, auzeam doar râsete de bucurie, oameni care se iubeau și își purtau de grijă unul altuia, era o lume din care îmi doream să fac parte, să nu mai trăiesc în singurătate în tristețea închisă în sufletul meu ,tristețe pe care nu am vrut să o recunosc că există și doare, îmi doream un univers al meu și al ei. A lui cine? Mă întrebam și îmi răspundeam singur: al ei,cea care o să mă iubească.

Dar cine să mă iubească pe mine? Cine ? Cine poate să mă readucă la viață să simt căldura razelor de soare, să simt ploaia și furtuna ?

Doar tu. Pe tine te-am zărit , stăteai și priveai dintr-un colț de bucurie, te bucurai că trăiești, că poți să zâmbești…curios, s-a apropiat bucuria de tristețe , s-au privit, și-au dat mâna, pentru o clipa tristețea a cunoscut bucuria sufletului tău, iar tu ai zărit o rază de soare în sufletul meu fără culoare, te-ai întristat vedeam asta în ochii tăi..iar eu zâmbeam și simțeam că viața mea capătă un sens, ca de azi bucuria cu tristețea vor merge alături una lângă alta zâmbind , fără regrete…și așa s-a născut dragostea noastră…din clipa aceea am construit universul de care aveam atâta nevoie. Acum era universul nostru…și totuși norii nu se răzbunau, și-au vărsat lacrimile asupra noastră, erau lacrimi de fericire sufletul meu! Lacrimi pe care le-am vărsat doar alături de tine, lacrimi pe care le-aș vărsa în fiecare clipă, azi de fericire mâine de de dor, și-apoi de tristețe pentru minutele în care îți simt absența și îți doresc mângâierea să o simt pe obrazul meu.

Doar azi simt că am suflet, simt că trăiesc doar pentru ochii tai pe care nu i-aș mai face niciodată să plângă pentru zâmbetul tău care îmi alunga tristețea , pentru vocea ta care îmi alina inima, pentru tine sufletul meu , pentru tine!

Tu care îmi dai putere să vad viața ca o poveste.

M-ai învățat să râd, să iubesc tot ceea ce mă înconjoară, tu cu bunătatea sufletului tău de aur, m-ai învățat că după ploaie vine soare, că nimic în lumea asta nu are sens fără suflet…Așa cum eu nu am sens fără tine sufletul meu, așa cum eu sunt centrul universului tău, cum viață ta fără mine pare un copac fără rădăcini, așa inima mea nu e întreagă în clipele când ești departe de mine.

Ieri mă întristam, tu te bucurai. Azi din bucurie și tristețe am construit fericirea noastră, sufletul meu! Fericire fără de care nu aș fi eu, nu aș fi ceea ce sunt azi pentru că ești alături de mine la bine și la greu, pentru că ești vocea glasului meu, ești femeia de care am nevoie să mă simt bărbat, ești femeia pe care o iubesc mai mult ca propria-mi viață, ești femeia fără care nu pot trai. Am nevoie de tine să pot visa. Am nevoie de tine pentru că te iubesc. Da te iubesc! Te iubesc așa cum spicele grâului copt în arșița verii adora roua dimineții. Da, te ador! Așa cum luna adoră stelele și vraja nopților. O spun și o repet la infinit: te iubesc sufletul meu! Voi fi mereu aici , doar strigă-mă, și voi veni!

Voi prețui mereu căldura sufletului tău. Așa cum pământul prețuiește stropii de ploaie. Îți mulțumesc pentru tot ceea ce îmi oferi pentru că mi-ai făcut un loc al meu în inima ta. Îți mulțumesc pentru că mă iubești.

Nu încerca să intri cu forța în sufletul meu. Sunt cioburi ale viselor mele sfărâmate peste tot. S-ar putea să te rănești.

Nu te strădui să-mi vinzi iluzii. Le-am cumpărat pe toate. Nu mai am unde să le pun, nu mai știu ce să fac cu ele.

Nu te chinui să mă faci să plâng. Lacrimile mele sunt puține și prețioase. Le dăruiesc cu zgârcenie. Și am învățat de mult că cel care mă va face să plâng nu merită lacrimile mele. Iar cel care le merită nu mă va face sa plâng. Nu te osteni să mă eliberezi. Doar eu am cheia de la colivia mea. Nu te căzni să mă faci să vorbesc. Cuvintele mele sunt inutile și nu au viață. Nu te trudi să-mi alungi coșmarurile.

Nu doar somnul rațiunii naște monștrii ci și absența iubirii. O piatră e deajuns să spargă un geam. O propoziție e deajuns să frângă o inima. O secundă e deajuns să te îndrăgostești.

Atunci când te dezvălui partenerului tău, iar acesta va asculta fără să te judece, are loc ceva minunat. Ești acceptat.

Acest lucru probabil îl aflăm foarte curând în existența noastră. Un băiat de 7 ani, când a fost întrebat ce este dragostea, a spus urmatoarele: „Atunci cand îi spui cuiva ceva rău despre tine și ești speriat, tu crezi că nu o sa te mai iubească. Dar pe urmă esti uimit, fiindcă te iubește în continuare, chiar mai mult„.

Sunt benefice compromisurile unei relații? Când trebuie să lasăm de la noi și când trebuie să fim hotarâți? Oare prea multe compromisuri venite doar din partea unui partener, nu îl transformă pe acesta într-o marionetă? Un compromis într-o relație poate avea atât urmări pozitive cât și negative, el nu trebuie să vină doar din partea unui partener.

Trebuie să ținem cont de nevoile amândurora. Trebuie pus în balanță ceea ce renunțăm și ceea ce primim, ținând cont de urmările compromisului făcut. Nu trebuie să facem din compromisuri o obișnuință și nu uitați că este important să luptăm pentru mai mult, în special într-o relație fără a fi obligați să renunțăm sau să pierdem altceva. Și uneori când facem un compromis nu pierdem doar acel lucru la care am renunțat ci și ….teren în fața partenerului…

Și o neînțelegere e suficientă să strice o prietenie.