Tag

tânjeam de dragoste

Browsing

Înainte să te fi întâlnit tânjeam de dragoste pentru tine, te chemam, te căutam , eram disperat că nu-mi ieși în cale. Știam că niciodată nu voi mai putea iubi.

De câte ori îmi apăreai în vis erai tu, așa cum ești, cu privirea caldă ,cu mâinile tale diafane și cu surâsul tău sfios. Numai că te vedeam mai puțin frumoasă decât ești căci cea mai înflăcărată și cea mai dezlănțuită imaginație nu poate atinge sublima poezie a realității . Există în tine un izvor nesecat, o fântână din care țâșnește mereu un farmec irezistibil, ești o casetă deschisă , plină cu cele mai prețioase comori.

Dacă sufletul tău minunat s-ar putea fixa și păstra într-o oglindă , atunci toate oglinzile prin față cărora ai trece ar face pe oricine să disprețuiască cele mai divine tablouri.

Fiecare cuvânt, fiecare aspect diferit al ființei tale se gravează în oglinda sufletului meu , grație unui vârf de diamant și nimic nu ar putea șterge această profundă amprentă. Ți-aș putea desena , fără să fii prezentă, sufletul și chipul ce le am totdeauna în fața ochilor .

Pe măsură ce îmi înfigeam cu încăpățânare visele sub valul de fum , îngroșat de trecerea anilor, vederea mi se tulbura, contururile iubirii își pierdeau precizia și un fel de viață împietrită și moartă pătrunde în aceste palide umbre ale unei iubiri imposibile.

În cele din urmă , am descoperit că aceste vise aveau o vagă asemănare cu sufletul ce îl adoram în adâncul inimii mele. Oftam la gândul că cea pe care urma să o iubesc se află între umbre, și că murise cu sute de ani in urmă. Gândul mă chinuia uneori până într-atât încât plângeam cu lacrimi fierbinți și mă apuca o mânie fără margini împotriva mea pentru ca nu m-am născut în alte secole, când mai trăia iubirea mea.

De cum te-am cunoscut, ceva s-a curmat în mine, a căzut un val, s-a deschis o ușă și m-am simțit inundat lăuntric de un val de lumină. Am înțeles că în fața mea se află viața și că am ajuns, în sfârșit, la răscrucea hotărâtoare. Sufletul neclar și estompat ce încercam să-l deslușesc în umbră s-au luminat subit. Nuanțele întunecate care înecau inima au devenit încet , încet mai deschise. Din dimineața în care soarele dragostei a răsărit în viața mea , totul s-a schimbat.
Când îmi pierdusem speranța de a te mai găsi vreodată, îmi învinuiam visul că-i mincinos și-mi certam furios soarta. Îmi spuneam că sunt nebun căutând un asemenea suflet sau că natura e stearpă și Creatorul prea puțin destoinic spre a realiza visul simplu al inimii mele. Mă așteptam că, drept pedeapsă că te-am creat ,să fiu pedepsit pentru speranța mea , o dorință veșnic neîmplinită.

Mă pierdeam ore întregi în contemplarea ta, mă lăsam pătruns de minunata iubire a sufletului tău pe care o răspândeai ca o aureola luminoasă, pluteam pe nemărginitul ocean al dragostei .Mă mâniam împotriva mea, îmi făceam cele mai mari reproșuri că mă lăsam torturat astfel de o asemenea iubire. Apoi înțelegeam că dragostea mea nu este condamnabilă, te pot iubi în voie, fără remușcări, mă pot lăsa purtat de iubire , oricât de mare, oricât de neînfricată ar fi pasiunea pe care o încerc , e o pasiune îngăduită și pe care o pot mărturisi.

Te rog , draga mea, nu mă urî că te iubesc oricum, chiar și atunci când te-ai ascuns sub val. Gândește-te că te ador din clipa în care prima rază de gândire a strălucit în mintea mea, că îmi apăreai în vis cu o coroană din picături de rouă.

Lasă-mă să te iubesc tot restul vieții, să fiu umbra pașilor tăi, să respir sufletul tău. Nu-mi lua dreptul la iubire, dacă ai sufla în flacăra pe care ai aprins-o , nu va rămâne în adâncul ființei mele decât un pic de praf mai mărunt , impalpabil , presărat pe aripile sufletului meu.

Înaintând în vârstă, dulcea fantomă a iubirii imposibile mă obsedează și mai des. O văd zâmbind ironic amintindu-mi că nu voi mai iubi niciodată, că nu voi fi iubit niciodată.

Ce nefericit am fost din cauza ta înainte să te cunosc, ce nefericit am fost din cauza ta după ce te-am cunoscut!

Mă întreb, va mai putea vreo iubire să-mi deschidă raiul din vise ? Voi mai întâlni în pragul vieții un înger păzitor înfășurat în aripile sale, ținând în mână cheia de aur a iubirii? Îmi va mai deschide el sufletul?

IARTĂ-MĂ CĂ TE IUBESC!