Tag

te iubesc

Browsing

Am ajuns să te urăsc atât de mult. Te urăsc pentru că destinul a lucrat pentru a ne întâlni într-un moment de neliniște din viața mea … te urăsc pentru că m-ai cucerit cu blândețea, cu calmul și liniștea care o transmiteai în jur, te urăsc pentru că ai știut să mă faci să-mi orientez gândurile către ce e interzis și m-ai făcut să-mi doresc mai mult de atât.

Te urăsc pentru că nu te-ai dat înapoi când am visat să te cunosc în profunzime, te urăsc pentru că m-ai făcut să vibrez în prezența ta și ai știut să mă farmeci cu muzica naturii ce ne învăluia, cu privirea și zâmbetul cârcotaș, te urăsc că ai intrat în jocul meu și ai jucat mai bine decât mine, te urăsc că mi-ai adus la viață trăiri pe care le credeam demult uitate și m-ai făcut să-mi pierd mințile în preajma ta, te urăsc pentru toate gândurile și așteptările în neliniște, te urăsc pentru fiecare tresărire la auzul telefonului și pentru fiecare mesaj nou, te urăsc pentru fluturașii din stomac când îți auzeam vocea. Te urăsc pentru clipele eterne dăruite în nopțile reci și pline de necunoscut, te urăsc pentru că nu mi-am dorit nimic altceva decât să te simt, să-ți simt respirația tremurând și sufletul aproape, te urăsc pentru toate acele sentimente care mi-au inundat sufletul și apoi mi l-au distrus, te urăsc că ai știut să fii un domn și să mă tratezi ca o femeie adevarată, te urăsc pentru tandrețea și șarmul care m-au cucerit, te urăsc pentru zâmbetul de dimineață și dansul din seară, te urăsc pentru îmbrățișările tandre și sărutările pasionale …

Te urăsc pentru clipa de despărțire și durerea ce a urmat, te urăsc pentru fiecare lacrimă căzută în nopțile târzii și pentru fiecare neliniște continuă, te urăsc că mi-ai furat gândurile și m-ai făcut să uit de scopul în viață, te urăsc pentru ca nu-mi doresc nimic altceva decât să știu că ești acolo și te gândești la mine, te urăsc pentru că nu știi dacă destinul ne va mai aduce vreodată împreună, te urăsc pentru că nu știu ce simți, pentru că nu știu dacă m-ai uitat sau dacă am contat…… te urăsc pentru speranțele deșarte și pentru tăcerea ta. Te urăsc pentru că soarele nu mai luminează ca altădată și luna pare chiar mai tristă ca mine, iar stelele nu-ți mai îndeplinesc dorințele, te urăsc pentru toate lucrurile și locurile care aduc aminte de tine și pentru această stare de goliciune care îmi întunecă inima….

Te urăsc pentru că nu pot spune ce simt pentru tine, te urăsc pentru că nu vreau să-ți cer mai mult decât o clipă de nebunie, te urăsc pentru că nu pot spune că …. te iubesc.

 

         

Toţi visăm la iubirea perfectă. Deseori zburăm către locul în care visăm la o frumoasă poveste de dragoste alături de un suflet pereche. Iar când realitatea ne loveşte drept în faţă, ne gândim că acea poveste de iubire nu va începe decât după ce ajungem la un anumit punct în viaţa noastră.

Însă nu am putea greşi mai mult.

Începem ca visători, femei și bărbaţi tineri în căutarea iubirii pasionale și perfecte în povestea noastră numită viaţă. Adorăm să citim și să recitim acel capitol din cărțile de dragoste, capitol ce ne face sa zburăm. Adorăm să privim filme romantice. Adorăm să ascultăm poveştile altora de iubire și ne întrebăm deseori cum ar fi povestea noastră.

Fiecare îşi dorește o poveste de dragoste pe care să o poată numi a sa. Fiecare îşi doreşte să-şi împartă viaţa cu un suflet pereche. Acesta este felul în care ne-a creat Dumnezeu sufletul – să purtăm în el dorinţa de a iubi şi de a fi iubiţi. Suntem fiinţe ce caută să ofere iubire, iar la un anumit punct din viaţă tindem să ne aruncăm în poveşti de iubire fără a ne gândi la preţ ori la consecinţe. Suntem în stare? Oare este momentul potrivit?

Eşti o comoară pe care o poţi păstra ori oferi. Nu ţi-ai dori ca viitorul tău soţ să aibă acea comoară în totalitate? De fiecare dată când te implici într-o relaţie, pierzi o parte din tine, oferi altei persoane cheile cufărului tău de comori, iar acea persoană va lua o bucată din tine, iar tu o bucată din ea.

Până la urmă, cufărul tău de comori nu va fi umplut doar cu bogăţiile tale, ci cu toate comorile relaţiilor trecute.

Te încurajez, suflet tânăr, să iei decizia de a-ţi iubi sufletul pereche acum. Este o alegere – el nu va apărea la uşa ta, pe un cal alb, implorând iubire. Caută-l pe acel care te face să zâmbeşti când ai ochii plini de lacrimi, care îţi aduce medicamente când ai dureri, care îşi doreşte să îmbătrânească alături de tine. Sufletul tău pereche e acel care te va săruta, îţi va duce dorul, va avea nevoie de tine, te va respecta şi iubi mai presus de orice.

El e cel alături de care vei întemeia o familie, vei creşte copii şi vei îmbătrâni în cea mai frumoasă manieră…el e trecutul, prezentul și viitorul tău. El e totul.

Fara indoiala, cuvintele TE IUBESC au cel mai puternic impact pozitiv asupra oamenilor, cand vine vorba despre sentimente de dragoste. Dar iubirea poate fi exprimata si prin alte expresii, de efect. Iata cum sa-i spui TE IUBESC partenerului, fara sa pronunti aceste doua cuvinte.

De ce ne place sa auzim declaratii de dragoste? Poate pentru ca acestea ne asigura ca avem un loc in inima iubitului. Poate pentru ca suntem incantate de ideea ca reprezentam tot Universul pentru cineva. Si totusi, daca e genul care se sperie usor sau foarte rezervat, s-ar putea sa mai astepti pana o sa auzi cuvinte dulci din partea lui.

La fel si invers, s-ar putea sa-l apuce un atac de panica daca aude asta din gura ta. Te intrebi cum sa-i spui te iubesc, fara sa folosesti, de fapt, verbul buclucas? Am selectat cateva idei de pe huffingtonpost.com. Aceste expresii au si ele impact puternic emotional. Incearca-le pe toate, la momentul potrivit, si o sa vezi cum se topeste in fata ta!

Cum sa spui te iubesc? Te iert!

Te iert pentru tot ce ai facut si mi-a produs suferinta si tot ce vei face si ma va durea. Te iertpentru lucrurile pe care mi le spui cand esti nervos si cand esti obosit dupa o zi grea la serviciu. Te iert si pentru momentele cand nici nu realizezi ca m-ai suparat. Iti iert greselile minore, dar si pe cele uriase.

Te iert pentru ca nu ai stiut ce imi doresc, cand chiar am fost convinsa ca stii. Te iert cand clachezi, pentru ca stiu cat de mult te chinuiesti. Te iert petru ca am sperat ca ma vei ierta si tu, dar nu ai facut-o. Dar te iert, pentru ca stiu ca nimeni nu e perfect. Daca mai ai si tu motive sa-ti ierti partenerul de viata, fa-o si spune-i in fata ce simti. Este ca un altfel de te iubesc, cu la fel de multa incarcatura emotionala.

Te respect!

Te respect pentru tot ceea ce esti si nu pentru ceea ce cred eu ca meriti sa fii! Te respect, pentru ca meriti respectul meu si nu pentru ca l-ai castigat. Iti respect opiniile si apreciez si pretuiesc sentimentele tale. Asa ca te voi trata ca pe o persoana cu visurile ei, cu sperante, ganduri si dorinte proprii, fara sa mi le impun pe ale mele.

Te voi sustine

Te voi incuraja sa-ti indeplinesti visurile si sperantele. Te voi pazi cu grija si sa stii ca poti conta mereu pe sprijinul meu. Te voi ajuta sa evoluezi si o sa fac tot ce tine de mine sa nu cazi. O sa ma asigur mereu ca ai tot ce iti trebuie: fizic, psihic, emotional, spiritual si mental.

Te voi proteja

Te voi proteja de rele si nu voi lasa pe nimeni sa te faca sa suferi. Nu te voi lasa sa te injosesti si voi proteja ideea de „noi“. Vei fi in siguranta in bratele mele, in mainile mele si in inima mea. In mine poti avea mereu incredere.

Nu te voi parasi

Voi fi langa tine mereu, iar asta va fi prioritate mea in viata. Voi invata din greseli si ma voi stradui sa nu le mai repet. Te voi ajuta sa construim impreuna un viitor ideal si sunt sigura ca amandoi vom face eforturi sa avem o viata frumoasa.

Toate acestea sunt declaratii de dragoste pe care le poti rosti in fiecare zi, in cazul in care crezi ca te iubesc e prea mult.

sursa: www.andreearaicu.ro

Iată-mă stând aici, departe de tine. Oarecum departe, fiindcă toți facem parte dintr-un singur spațiu( și după spusele lui Einstein spațiul și timpul sunt inseparabile, deci, nu doar că mă aflu lângă tine, dar mă aflu lângă tine ACUM ) și din cauza asta poate nici nu-mi fac griji (desigur, atunci când reușesc să nu-mi fac griji). Și scriu de parcă chiar ai să citești vreodată toate lucrurile astea.

De parcă le-ai crede cu adevărat dacă le-ai citi. Și scriu fiindcă nu toate se pot spune. Nu înțeleg nici eu de ce. Probabil sentimentele care sunt prea adânci nu-și găsesc la suprafață cuvinte, de aceea ele se potrivesc doar adâncurilor.

Mă întreb dacă, până azi, am atins și eu viața cuiva cum ai făcut tu în cazul meu. Mă întreb cum, într-o atingere atât de fină ai reușit să aduni atât de multă putere încât să cutremuri din temelii o viață. E drept că viața mea n-a fost zidită pe vreun teren sigur. Mai degrabă pe unul alunecos căci nu am știut prea bine niciodată încotro mă îndrept. Nu știu nici acum. Dar acum ai apărut tu. Tu cu tot ceea ce ești. E de neînțeles ce poate face dragostea din oameni. Cum îi dărâmă și îi zidește din nou, cu atenție, cu migală și cu speranță. Cum remodelează sufletul omului precum o plastilină. Și cât de minunat e să te lași în mâinile unui meșter priceput!

Mă întreb de ce, citind atâtea gânduri ale oamenilor care scriu la fel ca și mine ( sau eu la fel ca și ei) prefer să scriu aceste rânduri în loc să-ți vorbesc. Vezi, poate problema noastră, a oamenilor de astăzi e lipsa credinței. A credinței în lucruri bune, a credinței în cuvântul celuilalt, într-un final fericit, în frumusețea unei zile însorite, în prezentul așa cum este el. E de înțeles fiindcă viața nu prea ne îngăduie să fim optimiști, cu siguranță și de teamă de a nu cădea în patetism. Chiar și așa, nu văd nimic rău în ceva ce nu e rău întrebuințat, după cum am găsit scris de câtre Sf. Maxim Mărturisitorul : „Nimic nu e rău din cele ce sunt, decât reaua lor întrebuințare care vine din negrija minții de a cultiva cele firești.” Îmi place ideea asta, însă e greu să te potrivești sufletește cu cele firești. E firesc acum să fi acolo și eu aici. E firesc să treacă atât de greu timpul când ești nelipsit din mintea mea.

E firesc să-mi fie atât de dor de tine, încât să tac, să închid ochii și să îți zâmbesc cu credința că gândul meu ar putea ajunge la tine.

Atunci când spui TE IUBESC, expresia atrage după sine un bagaj de suspiciuni. În primul rând, există problema a ceea ce vrei să transmiți cu exactitate.

Este o declarație de angajament? Este o simplă declarație de apreciere? Știi de ce vrei să o spui cu adevărat? Apoi, intervine problema timpului: când să spui TE IUBESC. Nu te-ai gândit la un moment, cum ar fi o cină romantică sau într-o zi de sâmbătă petrecută în pat? Sau aștepți să spună partenerul mai întâi?

În plus, există întrebarea cum va primi mesajul tău. Îl va speria? Va înțelege exact ce vrei să spui? Își va spune același lucru? Dacă partenerul nu își spune înseamnă că nu simte la fel?

Nu contează modul în care partenerul de viață răspunde la toate aceste întrebări, pentru că spunându-i cuiva că îl iubești nu este o afacere. Deci, dacă nu ești suficient de pregătit să spui își dorești să arăți? Sau dacă deja ai spus, vrei ceva mai mult decât cuvinte?

Aici sunt 10 moduri de a spune TE IUBESC, fără să te folosești de cuvinte:

1. Setează o imagine cu tine zâmbitoare, împreună cu el, pe telefonul tău, astfel încât el poate vedea cât de fericită te face.

2. Surprinde-l atunci când sunteți în fața unei oglinzi sau a unei vitrine și spune: „Uite, suntem noi!”

3. Pregătește tu de mâncare chiar dacă e rândul lui.

4. Lasă-l să aibă perna lui.

5. Plătește și tu pentru cină.

6. Răspunde întotdeauna apelurilor telefonice șimesajelor și e-mailuri sale.

7. Aranjează tu patul după ce el a plecat de dimineață.

8. Sărută-i pleoapele.

9. Fii atentă să nu-i lipsească nimic atunci când sunteți la masă.

10. Cumpăra-i ceva ce știi că-i place atunci când treci pe lângă un magazin. El va înțelege că ai grijă să nu-i lipsească nimic.

Acum,mă iubesc pe mine. Pe tine te-am iubit destul. De mine nu am avut timp in acești ani. Mi-ai ocupat tot sufletul, fără a-mi lăsa și mie măcar o parte din el. Cu toate că era al meu…

Te rog, lasă-mă în pace, să trăiesc și eu puțin, să am liniștea necesară supraviețuirii măcar. Viața mea era doar un zâmbet perioada când te aveam alături. Zâmbeam,visam,rătăceam…Speram doar să nu se termine vreodată acele momente pline de fericire. Dar totuși,ceva lipsea….

Poate,cu trecerea anilor,in timpul ce mi-a fost dăruit SINGUR am realizat ce a lipsit: SUFLETUL TĂU ! DA ! Nu ai suflet. Și l-ai luat și pe al meu…poate și pe al altora…nu știu. Eu sunt gol,sunt trist…lipsit de viața dăruită de Dumnezeu.

Nu regret nimic. Ma gândesc cu drag la tot ce a fost. La acele momente de dăruire profundă. La acele trupuri calde care răspundeau iubirii. Dar oare era totul real? Eram NOI reali? Eu sunt sigur că nu…pentru că în acea perioadă eram printre îngeri,cântam FERICIRILE cu ei. Erai ”otrava” mea…O otravă atât de dulce…

Te rog…rămâi acolo unde ești acum…departe de mine. Mi-a ajuns ”coctailul” oferit de tine ; DRAGOSTE ȘI URĂ ! Nu vreau să trăiesc așa pe viitor,ci doar să IUBESC. Să iubesc cu toată inima…cu partea de suflet ce mi-a mai rămas..cealaltă parte să rămână la tine. Cândva o vei găsi, o vei vedea. Vei vedea câtă dragoste aveai…de primit,pentru că tu nu oferi nimic decât distanță. Distanță și durere.

Rămâi departe…undeva în pustiu,să fii singură…să simți singurătatea simțită de mine când eram alături ție…nu oferi și altora ce mi-ai oferit mie: TRISTEȚEA! Tristețea singurătății sufletești.Degeaba era trupul tău prezent…tu erai departe,ca și acum. Nu am reușit nici acum să știu ce vrei,ce cauți,PE CINE CAUȚI. Ești un trup gol,care poate caută doar suflete pe care să le culeagă și să le distrugă…Sper ca cineva să te înțeleagă…eu nu am reușit.

Există limbaje ale iubirii ? “Dacă cineva nu te iubește așa cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubește din toată inima” scria O. Paller. Și cata dreptate are!

Specialiștii în psihologia cuplului au identificat nu mai puțin de cinci feluri prin care oamenii își exprimă iubirea. Iar dacă tu și iubitul tău aveți modalități diferite, este ca și cum nu ați vorbi aceeași limbă! Așa că te poți trezi cu suferință și frustrări când, de fapt, nu este cazul. În mod normal, fiecare dintre noi are predominant unul sau două dintre “limbaje”.

Ideal ar fi să devenim “fluenți” în toate cele cinci. Dacă ne trezim suficient de mult sensibilitatea și empatia, vom putea recunoaște iubirea chiar și dacă nu are forma cu care ne-am obișnuit.

Limbajul atingerii

Toți îndrăgostiții își trăiesc iubirea mai mult sau mai puțin tactil. Îmbrățișările, sărutul, ținutul de mână sau actul amoros sunt comune pentru toți cei care se iubesc. Cu toate acestea, numai o parte dintre ei au aceasta ca principala (sau chiar unica) modalitate de a-și exprima iubirea.

Ți s-a întâmplat ca iubitul tău să te țină în brațe tăcut, după o zi de muncă, în timp ce tu ai fi dorit să îi spui ce mult ți-a lipsit și să auzi de la el cât ești de frumoasă? Te-ai enervat vreodată că el venea să te sărute după ureche în timp ce tu făceai ceva important și ai fi preferat mai degrabă sa pună mâna și să te ajute? Poate că el te iubește la fel de mult ca și tu pe el. Dar, pur și simplu, aceasta este modul in care el știe să ți-o arate!

Limbajul cuvintelor

A spune “te iubesc” în cuvinte, prin cuvinte, este o modalitate foarte apreciată. Am zis-o, am auzit-o, nu mai încape îndoială. Un îndrăgostit cu acest limbaj activat o să găsească variații nesfârșite pe această temă. Scrisori de amor (sau mai nou e-mailuri), convorbiri pline de pasiune prin telefon sau pur și simplu “șoapte fierbinți” care să te urce în al nouălea cer.

Eminescu și Veronica Micle probabil că nici nu mai era nevoie să se atingă… Dar ce te faci dacă tu îți dorești dovezi mai concrete? După al cincilea SMS în care îți descrie ce ti-ar face dacă ar fi acasă, în loc să te înmoi, îți vine mai degrabă să îi răspunzi “mai taci și vino odată!”. Sau, dacă iar a uitat să îți cumpere parfumul ăla, și doar a trecut prin centru!, s-ar putea să arunci cu biletele lui la gunoi. Nu te grăbi! Poate acesta este singurul lui mod de a-și manifesta iubirea.

Limbajul cadourilor

Este specific mai ales bărbaților. Dacă n-a fost un as la limba română și nici n-a avut parte de destulă tandrețe în copilărie, este posibil ca acesta să fie singurul mod prin care știe el să-și arate afecțiunea. Te bombardează cu daruri, de la nimicuri din bazar la bijuterii scumpe?

Te întreabă în dreptul fiecărui chioșc “vrei ceva de-aici?”… Acesta e personajul! Vei fi măgulită o vreme, dar dacă limbajul tău dominant e altul, cu toate cadourile lui o să simți că ceva îți lipsește. Nu îți face griji. Dacă iubirea e acolo, ea va găsi, cu puțin efort, și alte căi prin care să se exprime.

Limbajul timpului acordat

Este specific mai ales femeilor, dar nu neapărat. Există oameni care prețuiesc iubirea în funcție de timpul pe care îl acorda, respectiv de cel care le este acordat. “Nu facem nimic special, dar ești aici, deci mă iubești. Nu ești… mă simt abandonat/ă și neiubit/ă”. Dacă e cazul tău, nu te grăbi să te deprimi. Poate că el muncește din dorința de a-ți oferi mai mult.

Poate că declarația lui înflăcărată de acum o săptămână ar fi trebuit sa te “țină” până acum. Iar dacă iubitul tău e așa, caută, pur și simplu, să îți faci mai mult timp pentru el. Psihologic vorbind, aceasta este totuși cea mai primitivă, mai copilărească dintre metode. Iubirea înseamnă mai mult și ar fi păcat să n-o manifestam din plin, prin toate căile.

Limbajul serviciilor pentru celalalt

Pare limbajul cel mai anost sau mai puțin romantic. Ei bine, da, s-a dus să plătească factura la lumină în locul meu, dar aș fi preferat să mă ia și pe mine ca să fim împreună! Sau: mi-a gătit supa de pui când eram răcită, dar mai bine m-ar fi ținut în brațe. Sau: a alergat el pe la asigurări când am bușit mașina, dar pe urmă nu mi-a spus niciodată ca asta nu îl face să mă iubească mai puțin…

Ai dreptate, dar dacă el manifestă acest limbaj te poți considera o norocoasă. E cel mai altruist dintre toate, specific ființelor mature emotional. Dacă e limbajul tău, la care el nu reacționează sau pe care nu îl apreciază, nu te necăji. Într-o zi, va înțelege.

Nu știu ce să-ți spun, nu știu la ce să mă gândesc, mi-e rușine de propriile mele gânduri, aș vrea să mă ascund, dar nu am unde, aș vrea să mă destăinui, dar nu am cui.

Las soarta să hotărască – calc peste conștiința mea și îți scriu. Îți scriu… tocmai ție, tu care ar trebui să-mi cunoști cel mai puțin gândurile, vei afla ceva ce mie mi se pare ciudat, straniu. Eu sunt un fir de nisip din imensul deșert al vieții și aș vrea ca vântul să-l legene pe aripile sale, punându-l în grădina ta.

De dragul tău m-aș face floare, aș înflori lângă fereastra ta, ți-aș dărui mireasma sufletului meu, te-aș adormi, iar apoi te-aș preface în țărână în care-mi înfing rădăcinile.

Nu mă iubești și cu toate astea eu te iubesc. Nu am nici o șansă de la tine. Cu fiecare gest încerci să mă jignești; iar atunci eu îmi aud bătăile inimii care sună asemenea ciocanului la poarta vieții.

Uneori privirea ta mă pătrunde până în măduva oaselor, mă cutremur și îmi vine să fug de sub vraja ta, dar nu pot, picioarele îmi sunt înțepenite, buzele nu mai pot să scoată nici un cuvânt. Aș vrea sa te uit, dar fiecare melodie fiecare dans îmi amintește de tine. Trăiești în mine, ești o părticică esențială a sufletului meu de care nu, nu mă pot despărți niciodată, niciodată.

Dacă mi-ai spune că știi ce însemni pentru mine … ți-aș spune că minți… Deoarece nimeni pe inima mea mâna nu pune ca s-o întrebe: ‘Ce simți?’ Ce simt pentru tine e încă mister și n-am reușit să pătrund în el .Dar știu că așa cum o rază de soare dezvăluie și cea mai mică parte din mare.

Așa și tu dezvălui în mine sentimentul ce-l simt pentru tine. Mă bucur că exiști în viața mea, ești tot ce mi-am dorit cândva. Un sprijin, o mână de ajutor, o bucurie pe-al vieții coridor… se va împlini oare visul meu?

Mi-e dor, atâta dor….de tine, de noi. De cum erai cu mine. De cum eram cu tine. Și nu pot, și nu găsesc cuvinte să spun cum, când…și cat de mult mi-aș dori sa nu mai îmi fie.

Dacă și tu ști cum este acel dor, te rog scapă-mă de el…te implor scapă-mă. Este dorul ăsta un blestem, este o cruce sub care eu, un simplu om, sunt doar o cocoașă și niște brațe care se coboară înainte să apuce să se întindă. Pe care aș vrea nespus să ți-o arunc ție.

Iar dacă tu ști cum este să trăiești cu ființa altuia într-a ta, te rog, smulge-o din mine și las-o să trăiască de una singură. Dă-i înapoi dreptul la simțire! Lasă-mă și pe mine să respir aerul meu, și partea mea de viață. Lasă-mă nici mai mult, nici mai puțin decât exact cum eram înainte de tine. Eram din vârful degetelor până la capătul firelor de păr numai visuri frumoase, dorințe multe de fericire, speranță și tremur de încredere. Doamne, cât de frumoasă eram… Mii de cioburi s-au făcut oglinzile în care iubirea și dorința îmi strigau asta. Acum, este și nu mai este viața mea…

Dacă ști cum este să adormi nopțile sperând că razele dimineții or să topească dorul, știi ce înseamnă să speri zadarnic. Salvează-mă de nesperanța asta! Mă chinuie, mă bântuie, mă aruncă din liniște și mă trântește în frământare. Îmi este dor și nu mai vreau să-mi fie. Cum să-mi iau sufletul și să-l scutur zdravăn ca să curgă din el picătură cu picătură veninul de dor, fructele care m-au gonit cu capul plecat din fericire? Cum să fac fără să îmi reproșeze că l-am lăsat fără ceea ce îi era mai drag? Dacă eu te simt arzând, te văd strălucind, te aud ascultând, tu de ce nu răspunzi gândurilor și simțurilor? De ce nu te întorci spre mine să mă privești dincolo de iubirea trecătoare și să-mi spui ca ești aici lângă mine și că te-ai născut să-mi sorbi de pe buze surplusul de dor?…. Este pentru că ție… ție… nu îți este dor.

Mi-e dor să te știu departe de mine, acolo de unde nu o să te mai întorci niciodată la mine atunci când îmi este greu, și rău, și trist, și urât și imposibil. Mi-e dor să nu te mai simt și să nu te mai vreau atât de aproape. Caut pământul nedescoperit în care să-mi îngrop amintirile și apele care să-mi spele nopțile în care mă cutremur de dor.

Mi-e dor și ma strânge. Mă sufocă și mi-a secat puterile. În vis mă înec cu prezența ta. În realitate, mă sufoc cu lipsa ei. Dorul ăsta mă arde chiar și atunci când stau bine pe picioare. Dacă ai fi departe însă, eu cum m-aș mai putea întoarce la mine cu inima senină?

Scapă-mă de dor și de felul în care îl simt că doare. Dă, Doamne, minte inimii și judecată și scapă-mă de bubele în coji.

Am avut un vis frumos, mai dureros decât toate coșmarurile de până acum: se făcea că nu or sa se mai vindece niciodată. Iar dacă nici timpul nu le scoate de acolo, atunci cine? Atunci cum? Mi-e dor….