Te doresc în viața mea, pentru că nu pot trăi în lipsa ta… Îmi închipui că suntem doar noi doi, dansăm pe stele și păsările, ploaia, vântul, toate… s-au oprit… pentru noi. Pentru NOI DOI!

Te iubesc cum soarele iubește cerul… cum stelele iubesc universul… cum păsările iubesc cântatul… cum nimeni nu va putea iubi niciodată… te iubesc! Aș vrea să fiu o lacrimă, să curg încet pe obrazul tău… ca râul în valurile sale ondulate și să te pot săruta mereu. Pentru tine prințesa mea iubită, aș vrea să fiu o floare… să mă porți mereu în inima ta pentru o eternitate… Luminile dictau luminii constante și sărace, să treacă cu mine prin toate ecluzele vieții, iar tu te disimilai ca un om în derută, te imobilizai, orgolioasă, pe larga față a celor înșelători și mascați… Tot, strălucind de iubire, fascinai Universul ignorant.

Buzele tale de aur nu mai sunt pentru mine ca să râdă…și cuvintele tale de aureolă au un sens așa de perfect, încât în nopțile de tinerețe și moarte, îți ascult vocea vibrând în zgomotele lumii… și astfel m-am închis în dragostea ta, visând… Dragostea este o dulce iluzie ce se naște din lumina razelor de lună… căldura pământului și lacrimile norilor… E o adiere de vânt cu nuanță, un râset de frunze… un cântec care răsună… un drum anume… care te poartă în visele cele mai profunde. Fiecare gând al meu către tine… se va lăsa ușor din mine… va pleca în zări și va lăsa în urmă un soare ce-o s-apună… și poate tu mă vei uita căci visul trecător a fost…, dar tot ce-am spus e-adevărat…eu te-am iubit neîncetat…!

Dragostea este o iluzie optică ce duce la orbire, o multitudine de calități și chiar defecte îmbălsămate într-un trup cu umbre și oglindiri irezistibile… Dragostea poate fi TOTUL sau NIMIC… alegerea iubire, e numai a ta! Nu mint când îti spun că te iubesc, nu mint când îți spun că îmi lipsesc îmbrațișările tale, e a ta, dragostea ta, tot ceea ce ești tu. Aș vrea să pot pleca într-un loc cât mai departe, să pot uita tot ce mi se întâmplă, să încep o viață nouă, să te cunosc pe tine acolo… aici în lumea asta nebună din care eu nu mai am scăpare.

Acum nu îmi rămâne decât să trăiesc aceeași viață monotonă pe care o am de ani, sperând că în ea va termina totul și voi avea un alt început, un început numai al meu…

Când te văd, simt cum pământul îmi fuge de sub picioare, parcă totul se rotește în jurul meu, parcă eu sunt centrul universului, dar… deodată totul fuge spre un alt centru… că colo ești tu, mă faci să mă învârt în jurul tău, mă domini… nu mă mai pot stapâni…

Mi-ai fost cântecul ce m-adormea noaptea, vocea ce-mi mângâia tristețea, vântul ce-mi învaluia pielea, dar nu ai fost decât un vis.

Comments are closed.