Al sufletului zbucium, nu-l cunoaște nimenea, destinul nu îl știe, poate doar eu.. . poate și tu… însă se oglindește durerea în tot ceea ce fac și mătasea albastră a florilor de vară, mă vor chema iarăși spre infinit.

Și voi cunoaște poate odată o altă iubire, ce se naște iubind spre nemurire, o dragoste uitată undeva, în haosul de nedescris, visând la clipe dintr-un tărâm de vis, doar pentru mine… interzis!… căci și astăzi și mâine, la poarta sufletului meu… rămâi doar tu stăpână mereu…

Iubirea e o gingașă floare, care surâde numai atunci când este privită de doi îndrăgostiti, de două suflete… Oare iubirea asemeni unei flori se va usca? Poate,… dar amintirea ei va rămâne ca o petală a speranței, și a așteptării… Visează dacă poți… în această cupă a dragostei!

Am alergat prin viață fără să-i știu adevarata-i față, simțeam că ceva din mine lipsește… am căutat, am căutat și am găsit un suflet bun, curat! Am știut din prima clipă că viața mea-i acuma întregită. Pentru tine am să fiu un râu de lacrimi uneori, pentru tine am să fiu o scară ce urcă pan’ la nori, pentru tine am să fiu flacăra ce persistă prin apă, voi fi o lacrimă de dor ce curge nemângâiată!

Te rog, privește înapoi și spune dacă mă mai iubești… Stau acum singur, plâng și amintirile și vorbele pe care mi le-ai șoptit cândva le aud în noapte,… încerc să te caut printre ele, dar totul îmi apare ca un coșmar, un vis urât din care nu mă pot trezi oricât de mult eu aș încerca… singura scăpare este prezența ta, dar tu ești atât de departe,… departe, dar nu și de inima mea, căci niciodată nu am încetat să te iubesc. De aceea mi-aș mai dori un singur lucru… să te am aproape pentru a te privi în ochi și asta mi-ar fi de-ajuns să nu te mai las să pleci!

Te iubesc atât de mult… te vreau lânga mine, te doresc și astăzi în preajma mea, fiecare clipă o număr, fiecare cuvânt al tău îl aud șoptind, răsunând în gândurile mele.

Comments are closed.