Albe versuri scrise cu lipsuri de clape bătute sau puse aiurea şi fără sens, pot fi destinul oprit la porţile clipelor importante? De ce nu pot da răspunsuri la întrebări care par doar a fi deşarte?

Eu şi ei. Ei sunt oare, nume care sunt după porţi ascunse în invizibil cu adrese necunoscute sau toţi pe o listă de adresă necunoscută mie? Poate fi destin pe drum de timp pentru mine, poate înşelător şi fără întoarcere.Eu, separat pot fi izolare, abandon, retragere în faţa inexorabilei dorinţe de unicitate a unor divizibilităţi pe orbite ce vor să fie separate. Mă vor face să devin, un departe ce nu poate fi aproape niciodată, pentru a dispare undeva în infinit. Sunt un mic infinit de nimic şi mă doare. Sunt aici de unde am plecat! Împărtăşind şi dăruind oare, dai sau ţi se ia? Dacă baţi fierul timpului arătând greşeli de construcţie, poţi fi vinovat sau are sens să faci zbatere din asta?O clipă între ora patru şi cinci, dinspre miez de noapte spre dimineaţă cenuşie în amintiri de seară face primăvara fără flori. Omoară răsăritul şi întunecă lumina zilei.

Litere negre scrise în alb, mă omoară cu naşterea lor înşiruită şi deja uitată în fapt de demult. Timpul trece şi lasă în urmă colb de praf, uitare peste ce suntem şi am fost. Nu existăm decât în iluzia trecutului, a duratei în elementele ei principale pe care o numim fragment sau felie de timp. Unii pot fi dumnezeire şi răscolesc trecutul, uitandu-se la unii din noi care poate am fost ceva în el şi pentru el, ca element de continuitate într-o zbatere de a fi nedivizibili şi continuatori.Vom fi separaţi în lumea împărţită în două. Cei ce vor să fie întuneric fără lumină şi cei ce vor să fie lumină fără întuneric. Cei din întuneric vor fi singuri şi separati, în lumi separate, ei separaţi, pentru ca întunericul nu uneşte decat întuneric. Cei în lumină sunt împreună, vor fi împreună, făcând parte din separaţiile drumului de timp pe acelaşi drum. În fiecare an, renaşterea este încercarea curăţirii drumului spre viitor.Prin trecere, timpul rămane să sedimenteze clipe ale prezentului, în entităţi separate de întuneric, în grupuri de suflete unite întru lumina viitoarei renaşteri. În unul sa fim toţi şi toţi în unul!

Dumnezeu în drum de lumină prin ea şi către ea, ne duce şi doar prin lumină dobândim unirea sufletelor spre viitor – TOT din lumina cunoaşterii, pentru că lumina este un întreg, un TOT al bucuriei!

Comments are closed.