Atunci când iubești pe cineva care a devenit o amintire …

Atunci când iubești pe cineva care a devenit o amintire, acea amintire devine o comoară. Rolul tuturor cuvintelor nu este să judece oameni și nici nu ești să îți dai seama dacă cineva merită ceva anume sau nu.

Rolul cuvintelor este să te ridice atunci când ești jos, să-ți aducă liniștea atunci când ești rănit și să mai vindece câte puțin din acel loc minunat. Pentru că, cu toții suntem răniți mai devreme sau mai târziu. Dar puțini știu să ierte aproape totul. Că totul trebuie iertat, mai puțin acea atitudine care nu e corectă!

Viața asta, în felul ei, e ironică. Ai nevoie de tristețe ca să poți să te bucuri cu adevărat de un moment de fericire. Ai nevoie de gălăgie ca să apreciezi un moment de liniște. Ai nevoie de absența unui om ca să apreciezi cu adevărat prezența lui în viața ta. Dar mai presus de toate, e ironică pentru că poate azi, te bucuri de fericire și mâine o pierzi pentru totdeauna.

Așa stă treaba cu durerea. Pe moment te ucide. Dar în timp, se duce. Se șterge încet. Nimeni nu-ți poate spune în cât timp, dar cert e că se șterge. Și între doi oameni care s-au iubit, după toate vorbele alea spuse la nervi, și din orgoliu, și din gelozie, și din dezamăgire, la despărțire, o să rămână doar clipele frumoase ca amintire. Dar în timp. Și tot cert e faptul că o să avem un mâine dintr-un motiv anume. Când acel motiv nu mai există, cu siguranță nu o să mai existe și acel mâine.

O inimă rănită se reface în timp. Pentru că mintea înlocuiește oamenii din ea. Înlocuiește un om care a distrus în bucăți acea inimă cu un alt om care vede acele găuri și nu-i pasă pentru că și el la rândul lui a avut inima distrusă.

Acel om vede un loc în care să-și reverse toată dragostea lui. Și acea dragoste va face ca acele găuri în timp să nu se mai vadă. Și inima ta să se vadă ca un întreg.

     

Leave a comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Articolul anterior Articolul următor