4 după-amiază, eu privesc la a 6-a sticlă goală de bere. Stau și mă gândesc dacă alcoolul mă trage la melancolie, sau melancolia la alcool? Oricum ar fi, mă învârt într-un cerc vicios. Din amețeală mă scoate doar scrisul, scrisul și idea că și mâine este o zi. Sunt beat de iubire,mort de dor…

Mulți ar spune că duc o viață ușoară. Că am o familie, prieteni, că am reușit în tot ce mi-am propus. Mulți, defapt, ar greși. În viața fiecărui om există mai multe planuri. Nu sunt psiholog, vorbesc doar de cum văd și îmi gestionez eu viața. Există familia și prietenii, există viață socială, există planul profesional și cel sentimental. Chiar dacă în trei din patru situații stau foarte bine, lupta continua pentru realizarea mea pe plan sentimental mă epuizează. Persoanele la care țin, pe care le iubesc cu idealismul și concepțiile mele extraterestre sunt de neatins.

Zi de zi, iubesc. E greu de explicat, nu știu de ce o fac, rațiunea îmi spune că sunt un imbecil, dar nu pot sa mă despart de inima mea. Zi de zi, mă gândesc la o femeie, nu mereu aceeași, dar todeauna prezentă.

Sunt un „jucator”?

Nu aș spune. Chiar dacă de-a lungul timpului am trecut prin destul de multe relații, unele mai lungi, altele mai scurte, în fiecare dintre ele m-am implicat cu totul. Defapt, dacă stau bine și mă gândesc, viața mea se reduce la „totul sau nimic”. Chiar și pe plan sentimental. Ori sunt mort de îndrăgostit, ori nu sunt atras în nici un fel. Este bine? Este rău? Îmi amintesc de o discuție cu tine, în care îmi spuneai să cresc. Să mă maturizez. Să depășesc vârsta la care lucrurile ori sunt albe, ori sunt negre. Dumnezeu îmi este martor ca am încercat. Nu pot, nu pot și pace.

Am învățat însă să fiu mai tolerant. Îți mulțumesc, îți voi mulțumi mereu, dar nu a ajutat la nimic. Tot nu ești aici, tot mă gândesc la tine și toate sacrificiile par făcute în zadar.

 

Comments are closed.