Ca și viața ,prietenia e compusă și din grijă,din spaime și nesiguranță,pentru că știm cu toții că timpul și spațiul ne sunt ostile.

În ecuația prieteniei intră deci : neliniștea, incertitudinea, suferința,,etc, și totuși prietenia,fără nici o îndoială e unul din chipurile pe care le îmbracă fericirea omului pe pământ… pentru că ea răspunde unor adânci și fundamentale nevoi omenești,cum ar fi,nevoia de certitudine,de încredere în celălalt,de oglindire în el ,dacă vreți,de comunicare cu el. Eu asa gândesc ,în fața prietenului tău te despovărezi de umbre,de tristeți , de spaime,comunici cu el,iar el face la fel cu tine.

Sigur că e complicat,ca orice sublimă nebunie afectivă,prietenia e viguroasă și firavă,e atotputernică și totuși neputincioasă,e libertate și povara,e fericire și suferința…floarea prieteniei e pândită la tot pasul de numeroși dușmani,cum ar fi să zicem,orgoliul,grija exagerată față de interesele proprii, vanitatea, inegalitatea, invidia,nerăbdarea,și multe altele,,,prietenia, este o plantă firavă,pe care trebuie să o îngrijești mereu,să o ferești de tot ce o poate răni.

Da,așa este,trebuie să-i dai tot ce ai mai bun în tine.Nimic nu e prea mult…Eh ! sigur ,toate astea nu sunt ușor de realizat.Ți se cere să te depășești,să lupți cu tine,să-ți înfrângi pornirile egoiste,fiecare prietenie,e o fericire pentru care merită să lupți.

Dacă pierdeți prietenia,pierdeți enorm de mult,în fața prietenului tău ești tu singur cu adevărul tău,cu luminile și cu umbrele tale,dar când comunicarea nu e deplină,înseamnă că nu e o adevarată prietenie…dacă nu e sinceră,mai e oare prietenie adevarată?

Prietenia adevarată,continuă să existe chiar și la distanță,oricât de bun îți este un prieten,el tot te va răni din când în când,dar tu,trebuie să-l ierți pentru asta…așa este într-o prietenie adevarată…

Comments are closed.