Când poți să iubești fără să ceri nimic înapoi, când poți să asculți fără să schimbi nimic în cuvintele  ce le auzi, să accepți orice vine cu zâmbetul în privire, să nu pui întrebări și să nu îți faci gânduri ca nu înțelegi de ce trebuie să fie așa, să nu încerci să o sau îl oprești langă tine nici măcar o secundă, ci să îi dai libertatea să facă ce vrea, să nu întrebi niciodată: de ce? …

Să nu fie condiții… să nu fie regrete, să fie doar liniștea care trebuie să o arăți…sa înțelegi că trebuie să mergi înainte zâmbind pentru că ai avut ocazia să iubești în așa fel. …Să nu te aștepți la nimic și să nu ceri nimic, ci doar să iubești pentru că trăiești și ai avut ocazia să arăți toate acestea… atunci sigur vei ști că ești iubit și că iubești..depinde doar de noi dacă suntem dispuși să arătăm adevarata dragoste…Iubire necondiționată …

Mai știm, oare, să iubim naiv, inocent, să oferim totul în dragostea noastră sau suntem mereu măcinați de constrângeri și resentimente? Și dacă iubim încă, naivi, ce să iubim ?

Putem iubi lumea, putem iubi clipa, pe cei de lângă noi , putem iubi totul. Dar plăcerea de a oferi dragoste, implică riscul de a fi răniți, de a ni se răspunde cu ură … neînțelegerea celor din jur ne poate face să nu mai iubim nimic … dar, pană la urmă, iubirea fie ea și pentru o clipă merită toate aceste riscuri ale eșecului.

Asta e iubire necondiționată …Căci, căutând mereu o cale de mijloc, între a iubi “nebunește” și a nu fi rănit, nu vom reuși să iubim nimic cu adevărat…

Comments are closed.