Credeam că nu am să pot trăi fără tine…te-am așteptat multă vreme să revii. Dar nu ai făcut-o. 

Dar ai rămas în gândurile mele, în inima mea…în sufletul meu. Am înțeles că nu te poți schimba. Nu cred că vroiam asta. Nu în măsura în care credeai. Erau mici defecte care „deranjau”. Dar a fost prea mult pentru tine. Mult prea mult.

Eram trist, eram fericit…chiar nu știu. Te-am așteptat multă vreme până ai venit în viața mea. Chiar era o iubire imposibilă. Cu toate că eu te iubeam enorm. Tremuram când închideam ochii și mă gândeam la tine. Cred că era prea mult. Pentru amândoi.

CITEȘTE ȘI :  Spune-mi totuși că mai exist acolo undeva, în tine...

Te-am iubit, te-am urât, te-am venerat, te-am înțeles…dar degeaba. Erai aceeași. Prea multe încercări, prea multe tristeți…Oare au contat pentru tine? Pentru mine era un vis împlinit…oare chiar așa imposibil era?

ADVERTISMENT

Ai rămas în urma mea ca o amintire. Plăcută. De ce să nu recunosc. Ai fost parte importantă din viața mea. Prea mult timp, prea multe întâmplări. Ai lăsat un gol în mine…care, sper că îl voi reumple. Curând.

Promit. Îți promit că am să fiu fericit. Fără tine. Că nu voi înceta să am vise.

Înainte să pierzi, să vrei alături, să-ți fie dor și să suferi, pur și simplu fii aproape. Îmbrățișează, sărută, prețuiește, apropie, iubește! Pentru că atunci când vei înțelege că e prea târziu, nu vei mai fi tu. Vei deveni o umbră a propriului trecut.

CITEȘTE ȘI :  Pumnii dor, palmele dor, picioarele în coaste dor.

Umbra mea. Veșnic. Nu m-ai prețuit. Îmi pare rău că acum tânjești după îmbrățișările mele. După sărutul meu. După glasul meu…Rabdă…Uită…Te rog !

ADVERTISMENT