De ce  faptul că-ți revendici libertatea e considerat act de curaj? De ce să  nu fii natural, să cânți adevăruri și să dăruiești zâmbete?

De ce să te condamni singur pentru vina celorlalți că nu te înțeleg?

Ești liber dinainte să te naști…și un timp după. Că treptat devii rușinat, cocoșat de propriile gânduri, de incapacitatea de a avea încredere în tine și a rosti ce-ți desenează sufletul .

Societatea te scapă benevol de tot ce e valoros. Și dacă  ai reușit să cazi în capcana ei, e gata! ești sclavul ăla negru și cocoșat de pe plantația de cafea, care culege boabele ispășit, fără să pună întrebări, bucuros că stăpânul îl lasă să trăiască, și nu -i trage un glonț în cap să-l reducă cu totul la tăcere.

Că vorba aia…oricum nu-i simte nimeni lipsa…. cum să simți lipsa unei umbre mute, incolore..probabil mirosindă de la atâta  „periat”?

Și din nou taci…ești prea mic..îți zici tu …

Fii liber in suflet! Fii TU! Chiar nu ți-ai dat seama că totul se limitează la tine?

Dacă ai vedea ca și mine ce aripi porți în spate. Sunt așa colorate și frumoase! Iar tu le ții legate cu sfoara aia îmbibată cu sângele și  sudoarea străbunilor tăi!

Ești un om trist. Ai omorât până și copilul ăla inocent din tine. Încă îți mai răsună în minte vocea lui curioasă și veșnic pusă pe șotii….dar nesuportand-o, i-ai bagat lui calușul neputințelor tale în gură. Și nu-și mai cântă muzica.
Bine că nu l-ai legat și la ochi…că văd cum  îi simți ochii care te ard  privindu-te.

Și cel mai tare te arde speranța din ei…și îndoiala ta că poate ai mai avea o șansă…Ai mai avea o șansă să te fi iubit atât de tare încât să se fi transformat în îngerul tău.

Hai crede, deschide-ți aripile și lasă-ți îngerul să-ți șoptească cât de liber ai fost, cât de liber ești și cât de liber vei fi mereu. Fii LIBER din nou SĂ FI TU!

Write A Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.