De ce ne indragostim? Ce stare poate fi la fel de minunata ca aceea de indragostita? Si ce poate fi mai sfasietor decat sa nu-ti fie impartasite sentimentele?!

Te simti bine. Totul e minunat, soarele straluceste vesel, florile miros mai puternic, oamenii iti par mai buni si greutatile vietii sunt mai usor de depasit. Te simti vie, te simti proaspata, sangele iti alearga mai repede prin vene, te simti plina de energie si optimism… Esti indragostita!

Sa te indragostesti este intr-adevar una dintre cele mai frumoase experiente pe care omul le poate trai. Dar ce inseamna de fapt sa te indragostesti? Care este explicatia starii minunate pe care o savurezi atunci cand esti indragostit? Aceasta stare este oare doar o farsa a Mamei Natura, menita sa asigure perpetuarea speciei, sau este mult mai mult decat atat?

Avem atatea poeme, cantece si povesti din care aflam ca iubirea este cel mai profund si mai nobil sentiment uman. Dar sa te indragostesti e acelasi lucru cu a iubi sau sunt lucruri diferite?

Am provocat cateva persoane sa ne raspunda la intrebari legate de fenomenul indragostirii, in incercarea de a cunoaste mai in detaliu aspecte legate de aceasta experienta specific umana, de a arunca un strop de lumina si asupra conurilor de umbra care insotesc etapa indragostirii.

Ce inseamna sa fii indragostit/a? Cum te simti?
Pentru fiecare dintre noi, experienta indragostirii este unica si irepetabila… Si totusi, recunoastem unele asemanari intre trairile subiective personale si cele ale altora. Iata ce raspunsuri am primit la aceste intrebari de la cateva persoane care au trecut prin experienta indragostirii.

„Imi doresc apropiere fizica, fantezii (nu neaparat s3xuale) cu persoana in cauza, visez cu ochii deschisi.” „Simt Tfluturasit in stomac, emotii, multa adrenalina, o stare generala de bine”. „Sunt indragostit, n-am nici un ban si totusi reusesc sa ii cumpar un buchet de flori.” „Ma simt plin de energie.””Sa fii indragostita inseamna sa te gandesti la el tot timpul, sa suferi o data cu el cand s-a lovit la deget, sa zambesti stupid intr-o intalnire importanta cand iti aduci aminte cat de dragut arata aseara cand curata cartofii.”

„Cand sunt indragostita ma simt… exaltata!” „Ma gandesc la persoana respectiva cea mai mare parte a zilei, simt un gol in stomac atunci cand o vad, as dori sa stau cat mai mult timp cu ea.” „Cand sunt indragostita ma simt plina de energie, am o senzatie usor euforica. Simt ca pot face orice, in orice domeniu, nu doar in legatura cu persoana respectiva.” „Ma simt fericita in fiecare zi, nu obosesc niciodata oricat as avea de lucru si orice problema apare mie mi pare banala (cu toate ca uneori nu e).”

Iata marturii diferite, experiente subiective care, totusi, transmit aceleasi idei, aceeasi imagine: o stare generala de bine, energie, euforie, fericire, emotii, adrenalina.

Barbatii si femeile traiesc diferit fenomenul indragostirii?
Desi barbatii sunt de pe Marte si femeile de pe Venus, cand vine vorba de iubire, suntem cu totii robii lui Cupidon… E adevarat, unii sunt mai norocosi si sunt „sagetati” cu ambrozie si miere, altii primesc „sageti” cu fiere si otrava, dar jocul norocului nu tine cont de s3x. Modul in care persoana exprima, comunica in exterior starile pe care le traieste ca indragostit pot sa difere foarte mult, in functie de o serie de atribute si trasaturi temperamentale.

Exista dragoste la prima vedere?
Iata un fenomen care starneste controverse de obicei. Este genul de experienta pe care, daca nu o traiesti pe pielea ta, iti vine greu sa crezi in ea. „Nu exista dragoste la prima vedere! E doar chimie, atractie fizica!”, spune un sceptic. „Exista atractie s3xuala la prima vedere.” Altcineva spune cu hotarare: „Da, exista. Mi s-a intamplat… Doar pe el l-am cunoscut in autobuz!”.

La prima vedere se poate naste intr-adevar indragostirea, dar nu si dragostea, ca sentiment profund, care poate aparea doar in timp. Sentimentele, ca structura psihologica, se cristalizeaza in ani de zile, nu au cum sa apara in cateva clipe. Ceea ce simte cel care se indragosteste la prima vedere este intr-adevar atractie s3xuala, alchimie, dar nu numai atat.

El are intuitia posibilei nasteri a dragostei adevarate, a unui cuplu adevarat, interpretand cu o viteza uimitoare, datorita unor mecanisme inconstiente, semnalele si mesajele trimise, tot inconstient, de cealalta persoana.

Aici intra in joc nu doar inconstientul personal, ci si cel colectiv, prin activarea arhetipurilor definite si descrise pe larg de catre Jung, numite anima si animus. Anima este reprezentarea arhetipala a feminitatii in inconstientul colectiv masculin, in timp ce animus este reprezentarea arhetipala a masculinitatii in inconstientul colectiv feminin.

Cat dureaza perioada de indragostire de la inceputul unei relatii?
La intrebarea asta, raspunsurile pot fi foarte diferite. Unii au raspunsuri exacte: „doi ani”. Altii nu au nici un raspuns: „Nu stiu, n-o pot masura in timp, poate in senzatii, in cresterea tensiunii…” Te poti trezi intr-o dimineata si, brusc, sa iti dai seama ca nu mai simti nici o atractie fata de persoana respectiva… Nici tu nu stii ce-a fost cu tine… Parca te trezesti dintr-o betie.

Exista si situatia in care iesirea din starea de indragostire se petrece foarte lent, gradat. Dar se poate foarte bine sa existe si fluctuatii. Cineva mi-a raspuns: „Cred ca e un fenomen ciclic. Cam o data la trei luni reinvie ca la inceput, si apoi descreste pana la punctul cand il vad curatand cartofi, de exemplu, si ma apuca din nou”.

A fi indragostit inseamna sa te implici intr-o relatie ori asta e altceva?
Este altceva, categoric! Dupa cum am spus anterior, indragostirea se poate transforma in dragoste, iar relatia devine o relatie de cuplu adevarata. Insa indragostirea nu presupune neaparat si implicarea intr-o relatie, chiar daca acesta pare sa fie idealul.

Desigur, este greu sa stabilesti un punct clar de trecere, intrucat granita este invizibila, greu de dibuit. Cuplul incepe atunci cand esti dispus sa-ti asumi si cateva responsabilitati. Intr-adevar, cand se formeaza cuplul apare si implicarea celor doi, asumarea de raspunderi, cei doi incep sa isi faca planuri impreuna, nu mai gandesc si nu mai actioneaza ca si cum ar fi singuri, ci gandesc si actioneaza in cuplu, decid impreuna, isi asuma riscuri impreuna, se bucura impreuna de rezultate. Un alt indicator al aparitiei cuplului este aparitia intimitatii intre cei doi parteneri, intimitate care se manifesta in toate formele ei (fizica, psihica).

Ce inseamna intimitatea relatiei?
Iata cateva dintre raspunsurile primite: „incredere”, „lucruri pe care amandoi consimtim sa le facem”, „o relatie in care sa se poata discuta despre orice, deschis”. In afara de asta, intimitatea inseamna si cunoasterea reciproca a partenerilor, cunoasterea realista atat a aspectelor pozitive, cat si a celor care lasa de dorit, insotita si de acceptare, respect si apreciere reciproca.

De regula, cand ne indragostim, unul dintre factorii atractiei este tocmai necunoscutul, noutatea care invaluie persoana respectiva in mister. Ne putem permite astfel sa ne imaginam orice despre el sau despre ea, sa-i atribuim fel si fel de calitati, pe care nu avem de unde sa stim daca le poseda sau nu. In perioada indragostirii idealizam persoana de care ne-am indragostit, o vedem ca fiind cea mai frumoasa, cea mai interesanta, cea mai fascinanta fiinta.

Incepand sa cunoastem cu adevarat persoana, devenim mai realisti, ii vedem si adevarata personalitate, nu doar cea pe care i-o atribuim noi. Dupa aceea, incepem sa cautam lucruri pe care le avem in comun: aceleasi preferinte, aceleasi conceptii, aceleasi opinii, aceleasi valori. Ajungem sa ne identificam cu persoana iubita, suntem de nedespartit. Pentru a putea evolua sanatos, relatia va trebui sa treaca si prin etapa diferentierii, in care cei doi isi consolideaza propria identitate, ramanand totusi in relatie.

Etapa de indragostire (premergatoare oricarei relatii de cuplu, indiferent de durata ei) este sustinuta si de o serie de mecanisme neurofiziologice.
Astfel, indragostirea are ecouri in intreaga noastra fiinta, atat in plan psihologic si spiritual, cat si fizic. Practic, organismul este „inundat” cu substante, hormoni si endorfine, care nu numai ca ne dau acele stari de euforie si de „fluturasi” in stomac, ci creeaza si dependenta. Astfel, indragostitul devine un drogat, care isi cauta cu disperare „doza” necesara, fara de care intra in sevraj.

La orice varsta…
Metaforic vorbind, se pare ca imbatranim atunci cand nu ne mai indragostim. Multi nu cred in ideea ca nu ne mai indragostim pentru ca am imbatranit. Te poti indragosti la orice varsta, dar la fiecare varsta simti altfel.

Cand focul pasiunii se stinge…
Relatia se transforma in altceva. Depinde de cei doi pe ce fagas vor sa aseze lucrurile. In mod cert, relatia poate continua, se poate chiar imbogati cu o multime de alte sentimente.
Daca nu ramane nimic in urma indragostirii, „incerci sa reaprinzi totul, te zbati, scoti scantei. Daca nu iese nimic, te retragi, iti oblojesti ranile si te apuci iar de construit gramajoara de nevoi si dorinte pentru a aprinde un alt foc”. O alta solutie: „Cauti sa il aprinzi in alta parte”.

Un romantic incurabil va raspunde intotdeauna: „Cred ca nu se va stinge niciodata complet, daca chiar a fost dragoste… Intr-un locsor anume mai ramane ceva…”
Important este ca fenomenul indragostirii se sfarseste la un moment dat, nu prea mai conteaza dupa cat timp. Studiile si specialistii arata ca perioada de indragostire nu poate dura mai mult de doi ani. Si? Mai departe ce se intampla?

Exista mai multe posibile variante:
– relatia se rupe, nemaifiind sustinuta;
– unul dintre parteneri se indragosteste de altcineva;
– relatia se transforma, devenind una de prietenie, de colegialitate. Sau de cuplu. Este sustinuta de dragoste, de adevarata dragoste, de sentimente profunde, nu de betia simturilor, asa cum este indragostirea.

Sursa

Write A Comment

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.